Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Sentința 4300/2009. Curtea de Apel Bucuresti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII- contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

Sentința civilă nr. 4300

Ședința publică din 03.12.2009

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Eugenia Ion

Grefier: ---

Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL NAȚIONAL AL AUDIOVIZUALULUI.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 26.11.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da părților posibilitatea să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de azi, 03.12.2009.

CURTEA,

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IX-a, Contencios Administrativ și Fiscal, sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului (), solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună: anularea Deciziei nr. 175/19.02.2009 emisă de, obligarea pârâtului la modificarea structurii organizatorice în sensul menținerii Serviciului Management Patrimoniu, reîncadrarea sa în funcția de Serviciu, obligarea pârâtului la acordarea indemnizației de conducere de la data de 19.02.2009 și până la reîncadrarea efectivă în funcția publică de conducere și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, prin Decizia nr. 175/19.02.2009 emisă de autoritatea pârâtă fost numită, ca urmare reorganizării, în funcția publică de execuție de consilier clasa I, grad profesional superior, treapta I de salarizare în cadrul Compartimentului Patrimoniu, compartiment care face parte din Direcția Economică și Patrimoniu.

Reclamanta mai arătat că anterior emiterii acestei decizii ocupat funcția de șef-serviciu-consilier clasa I, grad profesional superior, treapta I de salarizare, al Serviciului Management Patrimoniu din cadrul Direcției Secretariat General.

Decizia contestată a fost apreciată de reclamantă ca fiind abuzivă, netemeinică și nelegală, pentru următoarele motive:

1. În mod nelegal instituția emitentă înțeles să facă aplicarea disp. art. 109 din Legea nr. 188/1999, cu privire la modalitatea atacării în instanță a acestei decizii.

Astfel, deși se menționează că decizia poate fi atacată la instanța de contencios administrativ în termen de 30 de zile de la comunicare, se precizează în cadrul aceluiași art. 4 din decizie că această contestare se face în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.

În aceste condiții, reclamanta a considerat că prin decizia contestată s- adăugat la lege, întrucât disp. art. 109 din Legea nr. 188/1999 nu fac nicio referire cu privire la completarea dispozițiilor sale cu cele ale Legii nr. 544/2004.

2. Decizia contestată nu conține criteriul în baza căruia din cele 20 posturi de conducere existente înaintea restructurării postului ocupat de reclamantă a fost ales postul de conducere ocupat de aceasta.

Reclamanta a susținut că, invocându-se prevederile legale care obligă la restructurare, dar neindicându-se criteriul pentru care a fost selectat postul sau pentru a fi restructurat, nu s- făcut decât să se permită conducerii să favorizeze unii funcționari din funcții de conducere și să înlăture din astfel de posturi de conducere funcționarii mai puțin agreați, nesusținuți politic sau de grupuri de interese.

Reclamanta a susținut că prin decizia atacată au fost încălcate principiile care stau la baza exercitării funcției publice prev. de art. 3 lit. a) și f) și art. 27 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, privind legalitatea, imparțialitatea, obiectivitatea, stabilitatea în exercitarea funcției publice și nediscriminarea, precum și disp. art. 5 din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii, care reglementează principiul egalității de tratament în relațiile de muncă.

În continuare, reclamanta a precizat că nu se află la prima tentativă instituției de a o înlătura din funcția de conducere ocupată după susținerea unui concurs cu grad de dificultate ridicat, că în temeiul unor pseudorestructurări i s- transformat funcția de conducere de Director în funcția de conducere de Serviciu prin Decizia nr. 81/13.08.2002, iar în anul 2003 i s-a propus fie renunțarea la funcția publică cu consecința menținerii funcției de conducere, fie menținerea funcției publice, dar înlăturarea funcției de conducere.

3. Măsura de restructurare invocată de conducerea instituției nu are o cauză reală și serioasă, întrucât prin această decizie s- procedat la reducerea unor posturi de conducere, dar și la crearea de noi funcții de conducere.

În dezvoltarea acestui motiv de nelegalitate, reclamanta a arătat că, începând cu data de 19.02.2009, Serviciul Management Patrimoniu s- transformat în Compartimentul Patrimoniu, iar din componența celor două structuri organizatorice existente la nivelul la începutul anului 2008 și la începutul anului 2009 se poate observa că s- procedat la înființarea două noi birouri, Biroul Cancelaria Consiliului și Biroul Secretariat, Registratură și Corespondență, care s-au desprins dintr-un singur serviciu existent la nivelul anului 2008, Serviciul Secretariat și Registratură.

Reclamanta a adăugat că, deși este încadrată în prezent în Compartimentul Patrimoniu, are în continuare atribuții de organizare, coordonare, conducere și răspundere, atribuțiile sale de serviciu fiind nemodificate în proporție de 80%.

În final, s- solicitat instanței să constate că decizia atacată este nelegală, netemeinică, discriminatorie și abuzivă, iar prin emiterea ei i-au fost afectate grav atât drepturile salariale, cât și cariera profesională.

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe disp. Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarului public.

Prin întâmpinarea formulată la data de 22.04.2009, pârâta invocat excepția de necompetență materială instanței și solicitat declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București - Secția de Contencios Administrativ și Fiscal, în temeiul disp. art. 109 din Legea nr. 188/1999, art. 10 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 1 Cod procedură civilă.

Pe fondul cauzei, s- solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, pentru următoarele motive:

Este nefondat argumentul potrivit căruia, decizia atacată este nelegală sub aspectul modalității prin care au fost indicate condițiile și termenele în care poate fi contestată, deoarece mențiunile existente sunt în conformitate cu prevederile art. 109 din Legea nr. 188/1999, invocată, de altfel, ca temei în cuprinsul deciziei.

Pentru încadrarea în numărul maxim de funcții publice de conducere, în conformitate cu disp. art. III din OUG nr. 229/2008, a fost necesar să fie desființate trei funcții publice de conducere, iar nu una singură cum susține reclamanta.

În luarea deciziei de reducere unor posturi de conducere până la încadrarea în limita maximă impusă de lege, Consiliul, fără minimiza importanța fiecărui serviciu în cadrul instituției, ținut cont de faptul că servicii sau, după caz, direcții, precum cele de monitorizare, de control, de licențe, economic, comunicare, constituie compartimente indispensabile desfășurării activității specifice domeniului audiovizualului.

În aceste condiții, Consiliul menținut compartimente în care se desfășoară preponderent activități de bază specifice domeniului audiovizualului, înțelegând să desființeze servicii, precum Serviciul Management Patrimoniu și Biroul, ambele din Direcția Secretariat General, precum și Biroul relații cu publicul din cadrul Serviciului Comunicare, Direcția Comunicare, afaceri europene și proiecte, apreciind că activitățile desfășurate de aceste servicii pot fi preluate de funcționari publici sau personal contractual din alte compartimente, fără ca activitatea de bază instituției să fie afectată.

Structura organizatorică, înființarea și desființarea unor nivele din structură și statul de funcții este, în esență, prerogativă managerială Consiliului, cel care apreciază, în condițiile legii, având în vedere necesitatea asigurării unei bune administrări a resurselor umane și financiare de care instituția dispune.

Prevederile din Codul Muncii referitoare la concediere sau desființarea locului de muncă, invocate de reclamantă, nu sunt incidente în cauză, întrucât Legea funcționarului public reglementează distinct acest aspect, iar în cauză nu este vorba de o concediere, ci de modificare raportului de serviciu.

Este neîntemeiată afirmația potrivit căreia măsura reducerii funcției publice de conducere deținute de reclamantă nu are o bază reală și serioasă, având în vedere că nu au fost înființate două birouri noi și, implicit, două funcții noi de conducere, ci doar Biroul Cancelaria Consiliului, care să asigure, în principal, pregătirea ședințelor Consiliului, celălalt, care exista la nivel de serviciu, a fost transformat în, deci exista.

În concluzie, pârâta a solicitat să se dispună respingerea acțiunii ca neîntemeiată și să se constate că decizia atacată a fost emisă cu respectarea tuturor condițiilor de legalitate, că reducerea unor funcții publice de conducere, printre care și cea deținută de reclamantă, fost impusă de dispozițiile OUG nr. 229/2008, iar reducerea unor funcții publice de conducere s- făcut în baza unor aprecieri obiective, care au avut în vedere menținerea funcțiilor publice de specialitate corespunzătoare domeniului audiovizualului.

Prin Sentința civilă nr. 1578/23.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal, s- dispus admiterea excepției de necompetență materială instanței și declinarea competenței de soluționare cauzei în favoarea Curții de Apel București - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal, având în vedere disp. art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, art. 2 alin. 1 lit. d) și art. 3 alin. 1 Cod procedură civilă, precum și faptul că pârâtul, Consiliul Național al Audiovizualului, are calitatea de autoritate publică centrală.

La Curtea de Apel București - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal, cauza a fost înregistrată sub nr-.

Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare la data de 08.09.2009, prin care susținut, în esență, că acele criterii despre care se susține în întâmpinare că au fost avute în vedere la desființarea unor funcții publice de conducere nu se regăsesc în conținutul deciziei contestate, că nu au existat motive temeinice pentru restructurarea postului sau, că procesul-verbal al ședinței din data de 11.02.2009, depus la dosarul cauzei, are mai multe vicii de formă, respectiv: nu poartă semnătura tuturor membrilor participanți la ședință, din cuprinsul lui nu rezultă clar votul membrilor participanți și nici mențiunea că ședința a fost publică, nu poartă număr de înregistrare în Registrul special al proceselor-verbale ale ședințelor A.

În aceste condiții, s- solicitat ca la pronunțarea hotărârii să fie avut în vedere și acest motiv de nelegalitate a deciziei atacate, care se sprijină pe un proces-verbal al ședinței cu grave vicii de formă.

Reclamanta adăugat că, la luarea deciziei de modificare structurii organizatorice funcționarii publici nu au fost consultați, deși la ședința Consiliului ar fi trebuit să participe și directorii sau șefii serviciilor de specialitate, potrivit art. 6 din Regulamentul de Organizare și Funcționare.

În cauză, s- administrat proba cu înscrisuri, iar în cadrul acesteia autoritatea pârâtă depus documentația care a stat la baza emiterii deciziei contestate, conform art. 13 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Prin Decizia nr. 175/19.02.2009, emisă de Consiliul Național al Audiovizualului, s- dispus ca, începând cu data de 19 februarie 2009, reclamanta, numită prin Decizia nr. 37/20.01.2005 în funcția publică de conducere de șef serviciu - consilier clasa I, grad profesional superior, treapta 1 de salarizare, al Serviciului Management Patrimoniu din cadrul Direcției Secretariat General, să ocupe funcția publică de execuție de consilier clasa I, grad profesional superior, treapta 1 de salarizare, în cadrul Compartimentului Patrimoniu, compartiment care face parte din Direcția Economică și Patrimoniu, ca urmare reorganizării, în temeiul art. III din OUG nr. 229/2008, art. 99, 100 și 112 alin. 1 din Legea nr. 188/1999, republicată, coroborate cu prevederile disp. art. 4 din OUG nr. 1/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului bugetar.

La art. 4 din această decizie s- prevăzut că "poate fi contestată, în temeiul art. 109 din Legea nr. 188/1999, republicată (r2), la instanța de contencios administrativ, în termen de 30 de zile de la comunicare, în condițiile prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare".

Dispozițiilor art. 109 din Legea nr. 188/1999, republicată, menționează următoarele:

"Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe".

Nu va fi reținută critica reclamantei, conform căreia, mențiunea "în condițiile prevăzute de Legea contenciosului administrativ" existentă la art. 4 din decizia contestată determină nelegalitatea actului, pe motiv că se adaugă la dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, având în vedere că ne aflăm în prezența unei nulități relative, care poate interveni numai în situația producerii unei vătămări, ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului.

Or, în cauză, vătămarea invocată de reclamantă nu există, întrucât aceasta, în termenul de 30 de zile de la comunicarea deciziei (23.02.2009), s-a adresat autorității pârâte cu plângere prealabilă, înregistrată sub nr. 3875/13.03.2009, precum și instanței de contencios administrativ competente, prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. 1120/3/19.03.2009.

În conformitate cu disp. art. 112 alin. 1 din Legea nr. 188/1999, republicată, numărul total al funcțiilor publice de conducere din cadrul fiecărei autorități sau instituții publice, cu excepția funcțiilor publice de secretar al unității administrativ-teritoriale și de șef al oficiului prefectural, este de maxim 12% din numărul total al funcțiilor publice.

Prin disp. art. III din OUG nr. 229/2008 privind măsuri pentru reducerea unor cheltuieli la nivelul administrației publice, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 3/05.01.2009, s-a stabilit în sarcina autorităților și instituțiilor publice din administrația publică centrală și locală obligația de a face modificările corespunzătoare în structura organizatorică și în statele de funcții, de a stabili numărul maxim de funcții publice de conducere și de execuție, cu avizul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, cu respectarea disp. art. 112 alin. 1 din Legea nr. 188/1999, în termen de 45 de zile de la intrarea în vigoare acestei ordonanțe de urgență.

În temeiul art. III din OUG nr. 229/2008, autoritatea pârâtă emis Decizia nr. 135/17.02.2009, prin care a stabilit numărul maxim de funcții publice de conducere și de execuție conform Anexei 1 la această decizie, a aprobat structura organizatorică instituției, precum și Statul de funcții al Consiliului Național al Audiovizualului conform Anexei 3 la decizie.

Decizia nr. 175/19.02.2009, cărei anulare se solicită în cauză, a fost emisă în baza disp. art. III din OUG nr. 229/2008, art. 99, 100 și 112 alin. 1 din Legea nr. 188/1999, coroborate cu disp. art. 4 din OUG nr. 1/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar.

De asemenea, au fost avute în vedere procesul-verbal al ședinței Consiliului din data de 11 februarie 2009, ședință prin care s- stabilit structura organizatorică, statul de funcții și statul de personal al, precum și Decizia nr. 135/17.02.2009.

Măsura reducerii funcțiilor de conducere dispusă de autoritatea pârâtă a vizat funcțiile de: șef Serviciu Monitorizare Radio, Serviciu Management Patrimoniu, al Biroului Relații cu Publicul și al Biroului, astfel cum rezultă din înscrisurile existente la dosarul cauzei (filele 11-29).

Este neîntemeiată critica reclamantei potrivit căreia, în decizia contestată nu se regăsește criteriul pentru care funcția de conducere ocupată de aceasta fost afectată de măsura reorganizării.

Astfel, în preambulul Deciziei nr. 175/19.02.2009, se invocă procesul-verbal al ședinței Consiliului din data de 11 februarie 2009, în care se regăsesc măsurile de reorganizare aprobate, care vizează nu numai reducerea funcției de conducere ocupată de reclamantă, ci și alte trei funcții de conducere (, Relații cu Publicul, Serviciu Monitorizare Radio).

Stabilirea structuri organizatorice și funcționale instituției reprezintă atributul exclusiv al angajatorului, instanța neputându-se substitui acestuia.

Mai mult, în cauză, reorganizarea instituției, în sensul încadrării în numărul maxim de 12% al funcțiilor de conducere a fost impusă de dispozițiile imperative ale art. III din OUG nr. 229/2008 și a avut în vedere menținerea compartimentelor în care se desfășoară activități de bază specifice domeniului audiovizualului și desființarea unor servicii ale căror atribuții puteau fi preluate de alte compartimente, fără ca activitatea de bază instituției să fie afectată.

Prin urmare, nu se poate reține încălcarea principiului legalității, imparțialității, obiectivității și stabilității în exercitarea funcției publice, prevăzute de art. 3 din Legea nr. 188/1999.

Invocarea de către reclamantă disp. art. 65 din Codul Muncii, în susținerea afirmațiilor că restructurarea instituției nu a avut o cauză reală și serioasă, nu are legătură cu cauza, întrucât ele vizează încetarea raportului de muncă prin concediere.

În cauza dedusă judecății sunt incidente disp. art. 100 alin. 1 din Legea nr. 188/1999, care au în vedere numirea funcționarilor publici în alte funcții sau alte compartimente, în caz de reorganizare, și nu dispozițiile art. 100 alin. 4 din aceleași act normativ, întrucât reclamanta a fost numită într- altă funcție publică și alt compartiment, fără să- fie desființat postul pe care îl ocupă și în prezent.

Motivele de nelegalitate invocate de reclamantă prin răspunsul la întâmpinare, calificat de instanță ca precizare și completare a acțiunii, sunt neîntemeiate, având în vedere că prevederile art. 6 din Regulamentul de organizare și funcționare al nu reglementează condiții de formă ce trebuie îndeplinite la întocmirea proceselor verbale de ședință și căror nerespectare ar atrage nelegalitatea lor. De asemenea, disp. art. 6 din acest Regulament nu instituie obligativitatea participării la toate ședințele Consiliului a directorilor sau șefilor serviciilor de specialitate.

În concluzie, pentru considerentele evidențiate, Curtea constată că Decizia nr. 175/19.02.2009 fost emisă de autoritatea pârâtă cu respectarea dispozițiilor legale și urmează să dispună respingerea acțiunii, astfel cum a fost precizată și completată, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge acțiunea precizată și completată, formulată de reclamanta, cu domiciliul în B, B-dul - - nr. 94-100,. 18,. 1,. 17, sector 6, în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL NAȚIONAL AL AUDIOVIZUALULUI, cu sediul în B, B-dul - nr. 14, sector 5, ca neîntemeiată.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi, 03.12.2009.

PREȘEDINTE GREFIER

- -

Red.EI

Tehnored.CB/ 4ex.

07.01.2010

Președinte:Eugenia Ion
Judecători:Eugenia Ion

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Sentința 4300/2009. Curtea de Apel Bucuresti