Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 432/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 432/CA/2008
Ședința publică de la 09 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ștefan Făt
JUDECĂTOR 2: Carla Maria Cojocaru
JUDECĂTOR 3: Iosif Morcan
Grefier: - -
Pe rol se află judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal privind recursul declarat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr. 223/CA/16.11.2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-, în contradictoriu cu intimat CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat cu împuternicire avocațială în reprezentarea recurenților reclamanți și și consilier juridic, cu delegație în reprezentarea intimatei Casa Județeană de Pensii Sibiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că s-a depus prin serviciul registratură la data de 26.02.2008 întâmpinare formulată de Casa Județeană de Pensii, prin care se solicită și judecarea cauzei în lipsă.
Instanța comunică cu mandatara recurenților un exemplar al întâmpinării.
Avocat învederează instanței că nu solicită termen pentru studiul întâmpinării și nu mai are alte cereri de formulat.
Consilier juridic, de asemenea, arată că nu mai are alte cereri.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, instanța, în deliberare față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, având cuvântul în fond, solicită instanței admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței instanței de fond în sensul adoptării opiniei separate în sensul respingerii excepției lipsei procedurii prealabile și cu consecința admiterii acțiunii pentru motivele expuse pe larg în scris. Fără cheltuieli de judecată.
Consilier juridic, având cuvântul, solicită instanței respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond pentru motivele formulate în scris prin întâmpinare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față:
Prin cererea formulată de reclamanții și - reprezentate prin Sindicatul CJP -, și înregistrată la Tribunalul Sibiu sub nr- s-a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Casa Județeană de Pensii Sibiu obligarea instituției pârâte la plata pentru perioada 2004 - 2007 sporului de confidențialitate, în cuantum de 15% din salariul de bază, sporul de stabilitate și fidelitate (diferențiat în funcție de vechimea în specialitate) și sporul de suprasolicitare neuropsihică, în cuantum de 10% din salariul de bază.
În fapt reclamanții arată că sunt funcționari publici și au dreptul conform Legii 188/1999 la sporurile pe care le solicită, însă pârâta refuză în mod nelegal acordarea lor.
În drept se invocă Constituția României, Legea 188/1999, Legea pensiilor, Codul muncii și Codul civil.
Prin Sentința civilă nr. 223/CA/16.11.2007 Tribunalul Sibiua admis excepția lipsei procedurii prealabile și respins acțiunea reclamantelor.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că reclamantele nu au efectuat procedura prealabilă impus de OUG 92/2004, OG 2/2006 și OG 6/2007, nu au formulat prealabil sesizării instanței contestație referitoare la salariul de bază, sporurile, premiile și alte drepturi salariale adresată ordonatorului de credite.
Pe fond instanța a reținut că sporurile pretinse de reclamante nu sunt prevăzute în legile anuale ce au reglementat sistemul de salarizare al funcționarilor publici pentru casele județene de pensii pentru perioada în litigiu.
Împotriva hotărârii au declarat recurs reclamanții și prin reprezentant legal Sindicatul CJP- solicitând respingerea excepției lipsei procedurii prealabile și admiterea acțiunii așa cum a fost formulat.
În motivarea recursului se invocă greșita soluționare a excepției lipsei procedurii prealabile sub aspect procedural prin unirea ei cu fondul, aceasta fiind o excepție dirimantă, și respectiv prin nepronunțarea asupra excepției în dispozitivul hotărârii, iar sub aspectul argumentelor de fond s-a reținut greșit că în litigiile privind drepturile și sporurile salariale ale funcționarilor publici această procedură este necesară, căci art. 109 din Legea 188/1999 nu o impune.
Pe fondul cauzei reclamantele susțin că instanța a interpretat greșit prevederile legii - căci potrivit art.31 2 din Legea 188/1999 republicată funcționarii publici au dreptul pe lângă salarii, la prime și alte drepturi salariale, aceleași dispoziții fiind prevăzute și în actele normative referitoare la salarizarea funcționarilor publici. Cum Casa Județeană de Pensii dispune de buget propriu sumele necesare acordării sporului de confidențialitate puteau fi cuprinse în acesta, având în vedere obligația de confidențialitate ce incumbă reclamantelor privind baza de date a asiguraților din sistemul public de pensii. Sporul putea fi acordat în temeiul art.117 din Legea 188/1999 și art.8 din Codul muncii.
În ce privește sporul de stabilitate și fidelitate acestea trebuiau acordate având în vedere că reclamanții, ca funcționari publici, au obligația de stabilitate și fidelitate conform art. 3 lit. f și art. 43-45 din Legea 188/1999.
Sporul de suprasolicitate neuropsihică se cuvine reclamantelor având în vedere condițiile speciale de muncă.
În drept s-au invocat prevederile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, Constituția României, Legea 188/1999 și Legea 19/2000.
Prin întâmpinare intimata Casa Județeană de Pensii Sibiu solicită respingerea recursului susținând că soluția instanței este corectă atât pe fond cât și pe excepție.
Recursul reclamantelor este scutit de plata taxei de timbru conform art. 15 lit. a din Legea 146/1997.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește soluționarea excepției neîndeplinirii procedurii prealabile, Curtea constată că sentința Tribunalului este corectă pentru motivele care se vor arăta în continuare. Reglementarea drepturilor salariale ale funcționarilor publici se realizează prin acte normative cu caracter special, iar potrivit art. 31 3 din Legea 188/1999 privind statutul funcționarilor publici alarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici, astfel dispozițiile legale ale legilor speciale de salarizare nu vor putea fi ignorate.
În anul 2006, reglementarea drepturilor salariale ale funcționarilor publici s-a realizat prin OG 2/2006, care la art. 31 prevedea: "soluționarea contestațiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază, sporurilor premiilor și altor drepturi care se acordă potrivit prevederilor prezentei ordonanțe este de competența ordonatorilor de credite". 4 al aceluiași articol prevedea că împotriva măsurilor dispuse potrivit prevederilor 1 persoana în cauză se poate adresa instanței de contencios administrativ, în termen de 30 de zile de la data comunicării soluționării contestației.În anul 2007 reglementarea drepturilor salariale ale funcționarilor publici s-a realizat prin OG 6/2007 care conținea la art. 31 prevederi similare celor de la art. 31 din OG 2/2006 și celor de la art. 30 din OUG 92/2004.
Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a reținut în mod constant că, în privința drepturilor salariale, nu este necesară îndeplinirea procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea 554/2004, fiind însă obligatorie de urmat procedura de contestare prevăzută de art. 31 1-3 din OG 2/2006, respectiv OG 6/2007, care, așa cum a reținut și Curtea Constituțională în decizia 441/2007, este o procedură prealabilă sesizării instanței de contencios administrativ. Prin această decizie Curtea Constituțională a reținut că procedura de contestație prev. de art. 31 din OG 6/2007 constituie o procedură administrativă prealabilă, prevăzută în scopul soluționării mai operative a eventualelor divergențe în legătură cu stabilirea drepturilor salariale și a altor drepturi. Curtea Constituțională, în jurisprudența sa, în acord și cu practica Curții Europene a Drepturilor Omului, a statuat în mod constant că accesul liber la justiție nu constituie un drept absolut, a cărui exercitare nu ar putea fi condiționată, prin lege de îndeplinirea anumitor cerințe de fond și de formă, iar stabilirea unei proceduri administrative, prealabile sesizării instanței judecătorești, nu este de natură să aducă atingere principiului de acces liber la justiție.
Reclamantele solicită sporurile respective pe perioada 2004-2007, ceea ce înseamnă că în speță sunt aplicabile dispozițiile OUG 123/2003, OUG 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, OG 2/ 2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006 precum și dispozițiile OG 6/ 2007 care are în vedere drepturile salariale ale funcționarilor publici pentru anul 2007. Potrivit art. 33 din OUG 123/2003 preluat de art. 18 (1) din OUG nr. 92/2004 la rândul lui preluat integral în art.15 din OG 2/2006 precum și de art. 15 din OG 6/2007 "Sporul de confidențialitate se acordă funcționarilor publici din aparatul de lucru al Guvernului în cuantum de până la 15% din salariul de bază, precum și funcționarilor publici din cadrul Administrației Prezidențiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrării Europene, direcțiilor subordonate ministrului delegat pentru comerț din cadrul Ministerului Economiei și Comerțului, Consiliului Legislativ.
Potrivit art. 15 2 din același act normativ categoriile de funcționari publici, cuantumurile sporului de confidențialitate și condițiile de acordare se stabilesc, în limitele prevăzute de lege, prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat." Acest articol dovedește încă o dată, dacă mai era necesar, că reclamanții trebuie să se adreseze în prealabil ordonatorului de credite cu o cerere pentru acordarea acestor sporuri, iar acesta, să se pronunțe prin act administrativ în sensul acordării sau neacordării lor, urmând ca apoi să atace în instanță refuzul de acordare a acestor sporuri. Curtea Constituțională a stabilit în decizia 441/2007 că ordonatorul de credite este competent să soluționeze numai contestațiile formulate împotriva actelor administrative de stabilire a drepturilor salariale, iar nu și pretențiile formulate pentru despăgubiri ca urmare a neacordării în trecut a unor drepturi salariale legale. Deci instanța este competentă să soluționeze o acțiune în pretenții în cazul neacordării unor drepturi salariale legale, ( cum sunt acțiunile prin care se solicită acordarea primelor de vacanță către funcționarii publici sau acordarea sporului de fidelitate către polițiști), or, în speță drepturile solicitate nu sunt prevăzute de lege, așa încât nu sunt drepturi salariale legale.
Așadar, Curtea de Apel constată că instanța nu se poate pronunța în prealabil asupra acordării sau neacordării acestor sporuri întrucât aceasta presupune încălcarea competenței instanțelor judecătorești care s-ar substitui atât legiuitorului cât și ordonatorului principal de credite, întrucât art. 15 2 din OG 6/ 2007 arată că ordonatorul principal de credite este cel care stabilește, prin act administrativ categoriile de funcționari publici și cuantumul sporului de confidențialitate, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat.
În ceea ce privește sporul de stabilitate, fidelitate și suprasolicitare neuropsihică acestea nu sunt prevăzute nici de OUG 92/2004, nici de OG 2/2006 și nici de OG 6/2007, astfel încât, cu atât mai mult este necesar ca ordonatorul de credite să se pronunțe asupra acestui spor, pentru a evita posibilitatea ca instanța să se transforme în legiuitor și să creeze legi.
Analizând criticile aduse de reclamante fondului cauzei instanța apreciază că în mod corect instanța a reținut caracterul nefondat al pretențiilor reclamantelor.
În ceea ce privește sporurile de confidențialitate, stabilite și suprasolicitare neuropsihică Curtea constată următoarele:
Reclamantele solicită sporurile respective pe perioada 2004-2007, ceea ce înseamnă că în speță sunt aplicabile dispozițiile OUG 123/2003, OUG 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 205, OG 2/ 2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006 precum și dispozițiile OG 6/ 2007 care are în vedere drepturile salariale ale funcționarilor publici pentru anul 2007. Potrivit art.33 din OUG 123/2003 preluat de art. 18 (1) din OUG nr.92/2004 la rândul lui preluat integral în art.15 din OG 2/ 2006 precum și de art. 15 din OG 6/2007 "Sporul de confidențialitate se acordă funcționarilor publici din aparatul de lucru al Guvernului în cuantum de până la 15% din salariul de bază, precum și funcționarilor publici din cadrul Administrației Prezidențiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrării Europene, direcțiilor subordonate ministrului delegat pentru comerț din cadrul Ministerului Economiei și Comerțului, Consiliului Legislativ.
Categoriile de funcționari publici, cuantumurile sporului de confidențialitate și condițiile de acordare se stabilesc, în limitele prevăzute de lege, prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat."
Reclamantele nu sunt enumerate în mod expres printre categoriile de funcționari publici care beneficiază de acordarea acestor sporuri, astfel încât nu pot fi aplicate dispozițiile art.31 2 din Legea 188/1999, întrucât acest text de lege prevede că funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii, ceea ce înseamnă că aceste drepturi trebuie prevăzute expres de lege. Același articol 31 3 prevede că salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici, ceea ce înseamnă că prevederile acestei legi nu pot fi ignorate.
Curtea constată că instanța de fond în mod corect nu a acordat un drept pe care legea nu îl reglementează în favoarea acestor funcționari publici, acordarea acestuia ar fi impus încălcarea competenței instanțelor judecătorești care s-ar fi substituit atât legiuitorului cât și ordonatorului principal de credite, întrucât art.15 2 din OG 6/ 2007 arată că ordonatorul principal de credite este cel care stabilește, prin act administrativ categoriile de funcționari publici și cuantumul acestui spor.
În legătură cu sporul de stabilitate instanța în mod corect nu a acordat acest spor în temeiul art. 3 din Legea 188/1999 care reglementează principiile după care se desfășoară activitatea funcționarilor publici. Curtea apreciază că nici acest spor nu este prevăzut expres în favoarea reclamantelor și nu s-ar putea face asocierea cu funcționarii publici din domeniul statisticii, care beneficiază de acest spor în temeiul Legii 433/2004.
În ceea ce privește sporul de suprasolicitare neuropsihică acesta nu este prevăzut nici de OUG 92/2004, nici de OG 2/2006 și nici de OG 6/2007, iar instanța de fond în mod corect nu a acordat acest spor pentru că nici nu există temei legal pentru acordarea lui.
Reclamanții invocă ca temei de drept pentru acordarea acestui spor art. 31 2 coroborat cu art.3 lit. c, d, e din Legea 188/1999.
Art. 31 2 din aceeași lege prevede că funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii. În aceeași ordine de idei invocarea art.3 din Legea 188/1999 care reglementează principiile care stau la baza funcției publice, nu are nici o relevanță și nu poate duce la acordarea unor drepturi care nu sunt prevăzute expres de lege. De asemenea, HG 281/1993 reglementează salarizarea personalului din unitățile bugetare, iar la art.8 lit. b face referire la un spor de până la 15% pentru activități care solicită o încordare psihică foarte ridicată. Sunt enumerate expres categoriile de personal care pot beneficia de acest spor, însă nu regăsim în această enumerare categoria reclamanților. De asemenea, se prevede că mărimea concretă și condițiile de acordare se stabilesc de ministere, instituții centrale și locale ale administrației publice cu consultarea sindicatelor și avizul Ministerului Muncii și al Ministerului Finanțelor.
Având în vedere cele arătate mai sus Curtea constată că instanța de fond a pronunțat o soluție corectă, motiv pentru care va respinge recursul reclamanților în temeiul art. 312 cod pr. civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantele și împotriva sentinței civile nr. 223/CA/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 9 Aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - -
GREFIER,
- -
Red.
Dact. /2 ex./09.05.2008
Jud. fond,
Președinte:Ștefan FătJudecători:Ștefan Făt, Carla Maria Cojocaru, Iosif Morcan
