Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 432/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, DE
CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE NR. 432
ȘEDINȚA PUBLICĂ D-IE 2008
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Loredana Albescu JUDECĂTOR
- --JUDECĂTOR
- --JUDECĂTOR
- --GREFIER
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurent-pârât DIRECȚIA REGIONALĂ DE STATISTICĂ N împotriva sentinței civile nr.16/CA/30.01.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a constatat lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța constată că la filele 74-75 dosar, părțile solicită judecarea în lipsă.
S-au verificat actele și lucrările dosarului, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
DELIBERÂND:
Asupra recursului de față reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 4792/103 din 24.10.2007 reclamanții, -, -, I, și au chemat în judecată Direcția Regională de Statistică N pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la acordarea și plata drepturilor bănești reprezentând sporul de stabilitate pentru anii 2005-2006, sume ce urmează a fi actualizate în raport cu rata inflației până la efectuarea plății.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că pretențiile lor sunt întemeiate pe dispozițiile art.41al.1 din Legea nr. 433/2004, privind aprobarea Ordonanței de Guvern nr.71/2004 pentru modificarea și completarea nr.OG9/1992 privind organizarea statisticii oficiale, că aceste prevederi au devenit neaplicabile anterior perioadei de referință din prezenta cauză, prin procedura suspendării instituită inițial de prevederile art.15 din nr.OG9 privind creșterile salariale ce se vor acorda în 2005 personalului bugetar salariat potrivit Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor II și III la Legea nr.154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar, că în 2006 măsura suspendării a fost menținută de art.27 din nr.OG3/2006.
Au mai arătat reclamanții, că dreptul de a cere sporul de stabilitate se naște ținând cont de suspendările prevăzute în legile bugetului din fiecare an și se asigură din creditele bugetare aprobate, urmând a fi cuprinse în bugetul de stat cu ocazia rectificării bugetare și se utilizează conform legislației în vigoare care deschide dreptul la acordarea indemnizației și că la această dată sunt îndreptățiți la sporul de stabilite pentru anii 2005 și 2006, conform art.166 din Legea nr.53 din 24.01.2003 Codul Muncii, suspendările dispuse în legile bugetului din fiecare an încetându-și aplicabilitatea.
Totodată, au arătat că suspendarea dreptului privind sporul de stabilitate, prin textele de lege mai sus amintite este neconstituțională și nelegală, fiind în contradictoriu cu principiile și normele imperative de drept, respectiv art.18 din Codul Muncii și art.38 al.2 din Constituția României.
Pârâta Direcția Regională de Statistică Naf ormulat întâmpinare și a invocat excepția netimbrării acțiunii, raportat la dispozițiile art.17 al.2 din Legea nr.554/2004. Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii reclamanților.
A motivat pârâta că sporul de stabilitate este dreptul salarial suplimentar a cărui stabilire, acordare, modificare ori încetare intră în atribuțiile exclusive ale legiuitorului, nu reprezintă drept sau libertate fundamentală a cărui exercițiu ar putea fi restrâns numai în cazurile limitativ prevăzute de art.53 din Constituția României, că plata sporului de stabilitate s-a reluat începând cu data de 01.01.2007, dar bugetul pe acest an nu cuprinde fonduri pentru plata dreptului pe anii anteriori, că nu poate fi reținută culpa sa în neexecutarea obligației asumate conform art.269 al.1 din Codul Muncii. A mai arătat pârâta că o eventuală actualizare a sumelor solicitate de reclamanți ar putea opera cel mult de la data introducerii cererii de chemare în judecată.
Pârâta Direcția Regională de Statistică Naf ormulat și cerere de chemare în garanție împotriva pârâtului Ministerul Finanțelor Publice. A solicitat pârâta ca, în cazul admiterii cererii de chemare în judecată a reclamanților, să fie obligat chematul în garanție să asigure și să vireze fondurile necesare achitării sumelor solicitate prin acțiune.
A arătat pârâta că potrivit art.19 din Legea nr.500/2002 cu modificările ulterioare, Ministerul Economiei și Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar prin pregătirea proiectelor, legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
A mai arătat pârâta că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de aart.60-63 Cod procedură civilă, în sensul necesității opozabilității sentinței față de chematul în garanție.
Legal citat, chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță.
Prin sentința 16/2008 s-a admis acțiunea reclamanților, -, -, I, și, funcționari publici la Direcția Regională de Statistică N, cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură în P N, str.-.- nr.7, jud.N, în contradictoriu cu pârâta Direcția Regională de Statistică N, cu sediul ales în P N, str.-.- nr.7, jud.
A fost obligată pârâta să plătească reclamanților drepturile bănești - sporul de stabilitate pentru anii 2005-2006, corespunzător perioadei cât au lucrat ca funcționari publici la instituția pârâtă, sume ce urmează a fi actualizate în raport cu indicele de inflație de la data plății efective.
A respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor cu sediul în B,-, sector 5, formulată de pârâta Direcția Regională de Statistică
A obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1500 lei către reclamanți.
Cu privire la excepția netimbrării acțiunii, invocată în cauză de pârâta Direcția Regională de Statistică N, instanța constată că nu poate fi primită motivat de faptul că obiectul prezentei cauze îl constituie drepturi salariale, ce decurg din raporturile de muncă ale reclamanților, deci un litigiu de muncă, iar potrivit dispozițiilor art.15 din Legea 146/1997 cu modificările și completările ulterioare, acțiunea reclamanților este scutită de plata taxelor judiciare de timbru.
Pe fondul cauzei, instanța a constatat următoarele:
Reclamanții sunt încadrați la Direcția Regională de Statistică N și prin acțiune au solicitat obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești, constând în sporul de stabilitate pentru anul 2005 și 2006, sume ce urmează a fi actualizate în raport cu rata inflației până la efectuarea plății.
Drepturile pretinse de reclamanți au fost recunoscute prin art. 41din nr.OG9/1992 introdus prin Legea nr.433/2004 privind nr.OG71/2004 pentru modificarea și completarea nr.OG9/1992. Conform acestor prevederi legale, pentru asigurarea stabilității, salariații din Institutul Național de Statistică, precum și din direcțiile regionale și județene de statistică beneficiază de un spor de stabilitate de până la 20% calculat la salariul de bază cu încadrarea în cheltuielile de personal, prevăzute în bugetul aprobat.
Aplicarea acestor prevederi legale a fost suspendată prin dispozițiile art.15 din nr.OG3/2006 pentru anul 2006. Întrucât aceste acte normative nu prevăd desființarea dreptului la acordarea sporului de stabilitate ci doar suspendarea exercițiului acestuia, ceea ce nu echivalează cu înlăturarea existenței dreptului respectiv, instanța constată că începând cu 1.01.2007 prevederile art.41din nr.OG9/1992, produc efecte juridice.
Mai mult, suspendarea exercițiului dreptului nu poate suprima un drept recunoscut de lege deoarece ar contraveni dispozițiilor Constituției României, dar și prevederilor Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale, conform cărora nu se pot aduce atingere sau îngrădiri unui drept deja câștigat.
În consecință, cum reclamanții au calitatea de funcționari publici și cum la data judecării cauzei dreptul invocat în acțiune a devenit actual, instanța urmează să admită acțiunea și să dispună obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești aferente perioadei 2005-2006 și în raport cu justificarea calității de funcționar public, în această perioadă, de către fiecare reclamant, sumele cuvenite urmând a fi actualizate în raport cu indicele de inflație la data plății.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție, instanța a constatat că este neîntemeiată.
Astfel, reclamanții, funcționari publici, funcționează în cadrul Direcției Regionale de Statistică N, între aceștia și chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor nestabilindu-se nici un fel de raport juridic obligațional.
Cum în cauză nu se poate aprecia că Ministerul Finanțelor Publice N este titular al unor obligații în contradictoriu cu care reclamanții să-și valorifice pretențiile rezultate din raportul de serviciu, instanța a respins cererea.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Direcția Regională de Statistică N, arătând că instanța de fond nu s-a pronunțat pe excepția lipsei timbrajului, ceea ce echivalează cu nesoluționarea fondului cauzei, că în mod greșit a fost respinsă cererea de chemare în garanție a deoarece potrivit art.19 Legea 500/2002 acesta coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului. Se mai arată că în mod greșit a dispus plata sumelor actualizate, actualizarea putând opera cel mult de la data introducerii acțiunii, invocându-se dispozițiile art. 269 al.1 Codul Muncii.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, această instanță reține că este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a reținut cu privire la excepția netimbrării că sunt incidente dispozițiile art. 15 din Legea 146/1997, potrivit cărora acțiunea reclamantei este scutită de plata taxei de timbru.
In atare situație, critica recurentei referitoare la nepronunțarea asupra timbrajului apare ca neîntemeiată.
Cât privește cererea de chemare în garanție această instanță apreciază că a fost legal respinsă.
Astfel, Codul d e procedură civilă, prin art.60 consacră instituția chemării în garanție ca fiind posibilitatea pusă la dispoziția părții de a chema în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte în cazul în care ar cădea în pretenții cu o cerere în garanție sau în despăgubire. Prin lege (Ordonanța de Guvern 22/2002) se argumentase anterior datei de 8.05.2007 modalitatea în care instituțiile publice puteau fi executate silit, aceasta realizându-se exclusiv din sumele aprobate prin bugetul acestora la titlul de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă. Față de această reglementare, putând fi chemat în garanție în virtutea obligațiilor ce îi revin potrivit art. 19 din Legea 500/2002 și art.3 al.1, pct.2- Hotărârea de Guvern 208/2005.
Prin Legea 110/2007 care a intrat în vigoare la 8 mai 2007 s-a reformat întreaga procedură de executare silită.
Astfel, în cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2 (6 luni), creditorul va putea solicita efectuarea executării silite conform Codului d e procedură civilă. Față de dispozițiile actuale privind procedura prin care instituțiile publice își îndeplinesc obligațiile de plată, nu mai poate fi obligat să asigure fondurile necesare acestora care urmează să răspundă cu întreg patrimoniul lor potrivit dreptului comun.
Nici critica privind obligarea la plata sumelor reactualizate la data plății efective nu este întemeiată, reactualizarea la data plății reprezentând despăgubire cuvenită reclamanților ca urmare a neexecutării obligației, respectiv plata drepturilor recunoscute prin art.41din Ordonanța de Guvern 9/92 modificată.
Pentru cele ce preced, instanța în baza art.312 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurent-pârât DIRECȚIA REGIONALĂ DE STATISTICĂ N împotriva sentinței civile nr.16/CA/30.01.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți:, -, -, I, și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 06.06.2008.
Pt.PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Loredana Albescu, Violeta Chiriac, Lăcrămioara Moglan
- - - -
ÎN
PREȘEDINTE INSTANȚĂ, - -
GREFIER,
- -
Red.
Red.Ch.
Tehnored.
Ex.2
23/24.06.2008
Președinte:Loredana AlbescuJudecători:Loredana Albescu, Violeta Chiriac, Lăcrămioara Moglan
