Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 433/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMI9NISTRATIV șI FISCAL
DOSAR NR--19.01.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 433
Ședința publică din 19 martie 2009
PREȘEDINTE: Dascălu Maria Cornelia
JUDECĂTOR 2: Pokker Adina
JUDECĂTOR 3: Duma
GREFIER: -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta recurentă împotriva sentinței civile nr. 805/03.11.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul intimat Consiliul Județean A, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat în reprezentarea reclamantei recurente lipsă fiind pârâtul intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind formulate cereri instanța acordă cuvântul părții prezente în dezbaterea recursului.
Reprezentantul reclamantei recurente solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii, fără cheltuieli de judecată și depune concluzii scrise.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Arad la data de 30.09.2008, reclamanta a chemat în judecată, pe calea contenciosului administrativ, pârâtul Consiliul Județean A solicitând obligarea lui să-i plătească indemnizația de dispozitiv restanță în procent de 25% din salarul de bază lunar, actualizată cu rata inflației pentru perioada 15.08.2005-31.08.2007 și consemnarea ei în carnetul de muncă.
Prin sentința civilă nr. 805 din 3.11.2008, s-a respins acțiunea în contencios administrativ exercitată de reclamanta împotriva pârâtului Consiliul Județean pentru obligarea la plata indemnizației de dispozitiv pentru perioada 15.08.2005-31.09.2007 și operarea veniturilor respective în carnetul de muncă, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Cu privire la cererea prin care reclamanta a solicitat alocarea și plata indemnizației de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază, pentru perioada 15.09.2005-31.09.2007 în care a avut calitatea de funcționar public în cadrul aparatului Consiliului Județean A, instanța constată că aceasta este neîntemeiată, urmând a fi respinsă pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 13 din Legea 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții s-a prevăzut dreptul la plata unei indemnizații de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradație, respectiv din salariul de bază.
Prin Ordinul MAI nr. 496/28.07.2003 au fost aduse modificări și completări la Anexa nr.1 la nr. 275/2002 cu modificările și completările ulterioare, prin care au fost aprobate " Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor legii cu privire la salarizarea personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții".
Indemnizația de dispozitiv prev. la pct. 9.2 din actul normativ mai sus menționat este întemeiată și pe disp. art.17 alin. 3 din OUG nr. 63/2003 privind organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor, aprobată cu modificările și completările ulterioare, în vigoare la data emiterii ordinului, potrivit cărora personalul MIRA beneficiază de drepturile dobândite anterior conform legislației precum și în limita bugetului aprobat de indemnizații și sporuri specifice instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională.
Raportat la cadrul legal incident speței deduse judecății singura interpretare juridică ce rezultă din dispozițiile legale precizate este că personalul civil din MIRA ce își desfășoară activitate în domeniul administrației publice și care beneficiază de indemnizația de dispozitiv potrivit pct. 9.2 din Ordinul MAI nr. 275/2002 modificat prin nr. 496/2002 este o categorie distinctă de personalul oricăror structuri ale administrației publice centrale sau locale, care nu se află în structura organizatorică a Ministerului Internelor și Reformei Administrative, ori Consiliul Județean A face parte din sistemul organelor locale ale puterilor de stat.
Aspectul invocat de reclamantă în susținerea temeiniciei cererii de acordare a indemnizației de dispozitiv respectiv faptul că și-a desfășurat activitatea în cadrul aparatului Consiliului Județean A, nu prezintă relevanță juridică întrucât Ordinul 496/2003 nu le este aplicabil deoarece nu se aplică personalului din cadrul aparatului de specialitate al administrații publice locale, dispozițiile legale adresându-se exclusiv personalului la care face referire Legea 138/1999.
Ca atare, numai angajaților MIRA, respectiv doar personalului militar și civil din cadrul MIRA care într-un fel sau altul sunt angrenați în acțiuni operative în cadrul exercitării atribuțiilor de ordine publică și care trebuie să se afle în permanență la dispoziția conducerii sale operative, pot beneficia de drepturile stabilite, la care face trimitere Ordinul 496/2003.
Reținând așadar concluzia legală ce se impune cu necesitate pe baza celor prezentate și anume că prevederile Legii 138/1999 privește drepturile personalului preexistent modificărilor survenite prin Ordinul nr. 496/2003 și se adresează strict personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției, instanța urmează să respingă ca neîntemeiată cererea reclamantei pentru acordarea indemnizației de dispozitiv de 25% din salarul de bază, căreia în calitate de funcționar public în cadrul aparatului Consiliului Județean A nu îi sunt aplicabile prevederile Ordinului MAI 496/2003.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal recurenta reclamantă solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii
În motivare se arată că, hotărârea primei instanței este nelegală și netemeinică în condițiile în care a respins acțiunea prin care s-a solicitata acordarea indemnizației de dispozitiv lunară de 25 % din salariul de bază pentru perioada 15.08.2005 - 31.08.2007, cu motivația că personalul din administrația publică nu beneficiază de acest drept chiar dacă Ministerul d e Interne a preluat și atribuții în domeniul Administrației Publice începând cu anul 2003. Tocmai această preluare de atribuții din administrația publică a determinat și modificarea ordinului M AI 496/2003 care la punctul 9.2. arată că indemnizațiile de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice. Ordinul menționat nu distinge între tipul de administrație locală sau centrală sau funcția ocupată și a vizat uniformizarea drepturilor salariale a personalului din administrație.
În drept s-au invocat dispozițiile. art. 3041și 312 aliniatul 1.pr.civ.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimatul Consiliul Județean Aas olicitat respingerea recursului și menționarea hotărârii primei instanțe apreciind că în mod corect instanța de fond a reținut că personalul din administrația publică nu beneficiază de dreptul pretins chiar dacă Ministerul d e Interne a preluat în anul 2003 și atribuții în domeniul administrației publice. Aceasta deoarece ordinul MAI nr. 496 are definit noțiunea de personal civil în concordanță cu art. 16 din nr.OUG 63/2003, prin această noțiune înțelegându-se funcționarii publici și personalul contractual din MAI stabilindu-se totodată că personalul civil din MAI beneficiază doar de dreptul prevăzut la art. 13 din lege drept pentru care recurenta trebuia să facă parte din structurile de ordine și siguranță publică din cadrul unităților din subordinea MAI.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente inclusiv art. 3041.pr.civ instanța reține că recursul este neîntemeiat după cum urmează:
Prin acțiunea introductivă reclamanta a solicitat obligarea pârâtului Consiliul Județean A la plata indemnizației de dispozitiv în cuantum de 25 % din salariul de bază actualizată cu rata inflației pentru perioada 15.08.2005 - 31.08.2007 și menționarea în carnetul de muncă a acestui drept salarial, menționând că în perioada respectivă a fost angajata pârâtei în calitate de funcționar public.
În mod corect prima instanță a procedat la respingerea acțiunii reținând că Ordinul nr. 496/2003 invocat de reclamantă ca și temei de drept pentru plata drepturilor salariale invocate se adresează strict personalului militar și civil din cadru, MI, Serviciul de Informații externe, Serviciul de Telecomunicații Speciale și Ministerul Justiție.
Raportat la pretenția reclamantei de plata a "indemnizației de dispozitiv" instanța retine ca prin art.13 din L 138/99 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publica si siguranța națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții s-a prevăzut dreptul la plata unei indemnizații de dispozitiv lunară de 25 % din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază.
În aplicarea acestei legi s-a emis Ordinul Ministrului de Interne nr. 275/5.06.2002 care a fost modificat și completat prin Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 496/28.07.2003. Este adevărat ca prin acest ordin s-a introdus punctul 9.2. care arată că indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice. Această prevedere nu poate fi insa desprinsa din întregul conținut al celor 2 ordine anterior menționate câtă vreme prin același ordin personalul civil este definit ca fiind ansamblul funcționarilor publici și al personalului contractual din Definiția este una restrictiva si se refera numai la angajații Ministerului Administrației si Internelor si nu poate fi extinsa și la angajații din administrația publică locală. Faptul că la pct. 31.2.din ordin se prevede ca personalul civil din MAI beneficiază de drepturile stabilite prin prezenta lege cu excepția celui din domeniul administrației publice care beneficiază doar de dreptul prev. la art. 13 din lege nu justifica admiterea acțiunii reclamantei întrucât chiar dacă nu se face nici o distincție între administrația publică centrală și locală instanța apreciază că o asemenea distincție nici nu este necesară in cauza întrucât dispoziția de la pct. 9.2. se coroborează obligatoriu cu dispoziția de la pct. 31.1. iar prin personal civil se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor care conform art.1 din OUG 30/2007 este organ de specialitate al administrației publice centrale.
Între autoritățile publice centrale ale statului și autoritățile administrației locale nu există raporturi de subordonare și ca atare reclamanta nu poate pretinde sa-i fie aplicabil Ordinul 496/2003 care în fapt este un act administrativ cu caracter individual, ce se adresează exclusiv personalului la care face referire L 138/99.
Prin OUG 30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Administrației si Internelor se prevede la art. 13 care sunt instituțiile publice si organele de specialitate din domeniul administrației publice care se află în subordinea Ministerului Administrației și Internelor.
Conform art. 2 din L 215/2001 administrația publică în unitățile administrativ teritoriale se organizează și funcționează in temeiul principiilor descentralizării și autonomiei locale, aceasta fiind una administrativă și financiară conform art. 4 al 1 din aceeași lege. Ca atare chiar dacă consiliile județene reprezintă autorități ale administrației publice prin aceasta se exercită însă autonomia locală conform art. 3 al.2.din L 215/2001 și chiar dacă fac parte din administrația publică, ele reprezintă autorități ale administrației publice locale cărora nu li se pot aplica prin extrapolare dispozițiile emise de o autoritate publică centrală, cum este în speța, dispoziții care pot fi aplicabile numai unităților subordonate conform art. 11 OUG 63/2003.
Față de considerentele de fapt și de drept mai sus menționate instanța de recurs reține că personalul civil la care face referire Ordinul 496/2003 nu se asimilează funcționarilor publici din administrația publică locală, astfel ca în mod corect Tribunalul Arada procedat la respingerea acțiunii având ca obiect plata indemnizației de dispozitiv pretinsă de reclamantă.
Văzând și dispozițiile art. 312 aliniatul 1 TEZA a-II-a pr.civ. și apreciind totodată că nu există motive de modificare sau de casare a hotărârii recurate, instanța urmează a respinge ca neîntemeiat recursul declarat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta împotriva sentinței civile nr. 805/3.11.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul Consiliul Județean
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
-
Red./6.04.2009
Tehnodact /2 ex./6.04.2009
Prima instanță: Tribunalul Arad
Judecător G
Președinte:Dascălu Maria CorneliaJudecători:Dascălu Maria Cornelia, Pokker Adina, Duma
