Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 434/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 434
Ședința publică de la 05 Martie 2008
PREȘEDINTE: Doina Lupea Judecător
-- - - Președinte Secție
-- - - Judecător
Grefier -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice M și Ministerul Economiei și Finanțelor, împotriva sentinței nr. 5003 din data de 28 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit recurenții pârâți Direcția Generală a Finanțelor Publice M și Ministerul Economiei și Finanțelor și intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, arătându-se că recursul a fost declarat în termen legal, că a fost depus la instanța a cărei hotărâre se atacă, potrivit art. 302 și este scutit de taxa de timbru.
S-a referit că recurenții pârâți au solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform prevederilor art. 242 alin.2
S-a arătat că intimatul reclamant a depus concluzii scrise.
Curtea, apreciind cauza în stare de soluționare, trece la deliberări.
CURTEA
Asupra recursurilor de față:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul, solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâților MEF și DGFP M, la plata primelor de concediu pe anii 2004-2006, actualizată cu indicele de inflație.
In motivarea cererii, reclamantul a arătat că este funcționar public, în cadrul DGFP, și în conformitate cu dispozițiile art. 33 alin. 2 din Legea 188/1999, are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat. Ulterior însă, printr-o serie de acte normative, s-a dispus suspendarea aplicării acestui articol, suspendare pe care o consideră nelegală și neconstituțională. Consideră că, potrivit Legii 188/1999 (art. 34 alin. 2) i se cuvine prima de vacanță în acest sens invocând și practica judiciară în materie.
În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarului public.
Prin legile bugetului de stat aferente anilor 2001-2005, respectiv Legea 743/2001, Lg. 631/2002, Lg. 507/2003 și 511/2004, acordarea primei de vacanță a fost suspendată succesiv până la 31.12.2005. Pârâta DGFP Mas olicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată invocându-se prevederile art. 10 alin. 3 din Legea nr. 631/2002 și art. 9 pct. 7 din Legea 507/2003, art. 8 alin. 7 din Legea 511/2004.
Pârâtul a depus întâmpinare, prin care s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin sentința nr. 5003 din 28 noiembrie 2007, s-a admis acțiunea reclamantului și au fost obligații pârâții să plătească reclamantului prima de concediu de odihnă aferentă anilor 2005 și 2006, actualizată cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului, la data plății efective.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că dispozițiile art.34 alin.2 din Legea nr. 188/1999 au fost suspendate anual prin legea bugetului de stat și că suspendarea nu echivalează cu stingerea dreptului, având ca efect doar imposibilitatea realizării lui pe perioada în care exercițiul a fost suspendat.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții DGFP M și Ministerul Economiei și Finanțelor.
In motivele de recurs formulate de DGFP M s-a susținut că neacordarea primei de concediu avut la bază o succesiune de acte normative prin care dispozițiile art.33 alin.2 din Legea 188/1999 referitoare la prima de concediu au fost suspendate, că prelungirea suspendării ori modificarea sau abrogarea actului normativ ori a dispoziției suspendate poate face obiectul unui act normativ sau al unei dispoziții exprese, cu aplicare de la data expirării suspendării.
Mai arată că legea bugetară anuală prevede și autorizează, pentru anul bugetar, veniturile și cheltuielile bugetare, precum și reglementări specifice exercițiului bugetar.
Recursul este nefondat.
Motivele de recurs privind neluarea în considerare a dispozițiilor în conformitate cu care aplicarea prevederilor referitoare la acordarea primelor de concediu a fost suspendată, sunt neîntemeiate.
Raportul de serviciu al funcționarului public este un ansamblu de drepturi și obligații ale acestuia și ale instituției publice în care își desfășoară activitatea.
Indemnizația de concediu de odihnă face parte din categoria drepturilor salariale ale funcționarului public, înscriindu-se în prevederile art.34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999.
Fiind una dintre componentele drepturilor salariale, indemnizația de concediu de odihnă se circumscrie sferei raporturilor de serviciu ale funcționarului public.
În conformitate cu art.34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici, aceștia beneficiază de primă de concediu de odihnă.
Ca urmare, funcționarii publici trebuie să beneficieze de primă de concediu de odihnă.
Însă, prin legile bugetare anuale s-a suspendat succesiv acordarea acestor drepturi.
Legile bugetare au suspendat plata drepturilor pentru prima de vacanță și nu au abrogat aceste drepturi, nu le-au desființat.
Dreptul funcționarului public de a i se plăti prima de concediu de odihnă a rămas în vigoare, numai plata a fost suspendată succesiv.
Dreptul la primă de concediu de odihnă nu a fost înlăturat prin nici un act normativ echivalent celui prin care a fost instituit.
Ca urmare, dreptul subzistă, iar după încetarea suspendării devine actual, partea fiind repusă în dreptul respectiv cu efect retroactiv.
Din conținutul art.53 din Constituția României, care reglementează restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți rezultă că aceasta este o măsură excepțională și se dispune în condiții limitativ prevăzute în Constituție, numai prin lege.
În speță prin lege dreptul la primă de concediu de odihnă, care face parte din categoria dreptului la muncă și protecție socială, reglementat de art.41 din Constituția României, a fost suspendat, și nu înlăturat.
Pentru ca dreptul la prima de concediu de odihnă să nu fie o simplă ficțiune, ceea ce ar echivala cu înlăturarea lui, cu lipsirea de substanță, este necesar ca după încetarea suspendării, dreptul să producă efectele pentru care a fost creat, sens în care autoritățile statului trebuie să asigure plata primei concediului de odihnă.
Obligativitatea plății, după încetarea suspendării, rezultă și din principiul general constituțional prevăzut în art.1 alin.5 din Constituție, care dispune că în România, respectarea Constituției, a supremației legii și a legilor este obligatorie.
Suspendarea a produs efecte temporare, ceea ce înseamnă că temporar a fost amânată plata drepturilor de primă de concediu de odihnă.
In consecință, având în vedere prevederile art. 304, 3041și 312 cod procedură civilă, se vor respinge recursurile declarate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâții, DGFP M și Ministerul Economiei și Finanțelor, împotriva sentinței nr. 5003 din data de 28 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Martie 2008
PREȘEDINTE: Doina Lupea - - | JUDECĂTOR 2: Elena Canțăr - - | JUDECĂTOR 3: Iuliana Rîciu - - |
Grefier, |
Red.
Dact. / 2 ex./ 11.03.2008
Președinte:Doina LupeaJudecători:Doina Lupea, Elena Canțăr, Iuliana Rîciu
