Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 4368/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 4368
Ședința publică de la 28 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Lungu
JUDECĂTOR 2: Alina Răescu
JUDECĂTOR 3: Carmen Ilie
Grefier - -
S-a luat în examinare recursurile declarate de pârâții DIRECȚIA PENTRU SPORT D și MINISTERUL T ȘI SPORTULUI împotriva sentinței nr.562 din 13 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-au prezentat consilier juridic R pentru recurenta pârâtă Direcția pentru sport D și avocat pentru intimata reclamantă lipsind recurentul pârât MINISTERUL T ȘI SPORTULUI.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care;
Avocat depune înscrisurile solicitate cu adresă respectiv ordinul nr.4/2003 emis de Agenția Națională pentru Sport prin care reclamanta a fost numită în funcția de director executiv.
Raportat la înscrisul depus Curtea invocă excepția de necompetență materială a primei instanțe în soluționarea cauzei pe fond și acordă cuvântul părților prezente pentru a pune concluzii.
Consilier juridic R pentru recurenta pârâtă Direcția pentru sport D lasă la aprecierea instanței. Pe recurs pune concluzii de admitere așa cum a fost formulat.
Avocat pentru intimata reclamantă de asemenea arată că lasă la aprecierea instanței.
Cu privire la recurs solicită respingerea.
CURTEA
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința nr. 562 din 13 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții Direcția Pentru Sport A Județului D și Agenția Națională Pentru Sport și au fost obligați pârâții să plătească reclamantei, de la data încadrării în funcția publică și timpul efectiv lucrat, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% fiecare din salariul de bază pentru perioada 19.11.2005 - 12.03.2009, data pronunțării prezentei hotărâri, actualizate la data executării.
Pentru a pronunța această sentință Tribunalul a reținut următoarele:
Prin cererea formulată la data de 19.11.2008, înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal reclamanta, a chemat în judecată pârâții Direcția pentru Sport a Județului D și Agenția Națională pentru Sport, solicitând obligarea pârâților la acordarea și plata drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază pe perioada 01.01.2004 și până la data pronunțării hotărârii, actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective.
În motivare, reclamanta arată că are calitatea de funcționar public în cadrul DIRECȚIA PENTRU SPORT A JUDEȚULUI
Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici, care reglementează și salarizarea funcționarilor publici, a fost modificată și completată prin Legea 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției introducând elemente noi în ce privește salariul funcționarilor publici.
Astfel art.29 din Legea nr. 188/1999 inițială devenit ulterior art.31, a fost modificat și completat în sensul ca:
"Art. 29. - (1) Pentru activitatea desfășurata funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de baza, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul gradului."
Arată că până în prezent nu a beneficiat de aceste elemente care compun salariul unui funcționar public, întrucât aplicarea acestor prevederi normative exprese au fost suspendate succesiv, și anume: pentru anul 2005 prin art.44 din nr.OUG92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005; pentru anul 2006 prin art.48 din nr.OG2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale si a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006;
Precizează că normele legale de suspendare a aplicării drepturilor solicitate nu mai sunt în vigoare, iar din interpretarea logică, sistematică și cronologică a acestor acte normative, raportată la art.64 alin.3 din Legea nr.24/2000, privind tehnica de elaborare a actelor normative, rezultă că suspendarea unui act normative are ca efect doar amânarea până la un termen cert și determinat aplicării acestuia, însă acest fapt nu poate duce la suprimarea definitivă a efectelor actului normativ afectat de suspendare.
S-a mai arătat că solicitarea respectivelor drepturi este îndreptățită și că rezultă și din alte acte normative, în care aceste sporuri sunt recunoscute ca fiind datorate, respectiv Ordinul comun al ministrului muncii, familiei și egalității de șanse și al ministrului economiei și finanțelor nr-.
În drept, acțiunea este întemeiată pe dispozițiile art.31 alin.1 din Legea nr.188/1999 rep. Legea nr.554/2004, Ordinul comun al ministrului muncii, familiei și egalității de șanse și al ministrului economiei și finanțelor nr-, art.112 și următoarele pr.civ.
În susținerea acțiunii s-a depus la dosar practică judiciară.
Pârâții au depus la dosar întâmpinare, prin care solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, motivate de faptul că temeiul legal de acordare a suplimentului postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare prevăzute de art.31, alin.1, lit. c și d din Legea 188/1999 au fost suspendate în perioada 2004-2006 prin OUG nr.92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată prin modificări și completări prin Legea nr.76/2005 și prin OG nr.2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.417/2006.
Analizând cauza dedusă judecății, instanța constată următoarele:
Relativ la perioada 01.01.2004-18.11.2005, potrivit art.1 alin.1 din Decretul nr.167/1958,dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege". Termenul de prescripție este de 3 ani (conform art. 3 alin.1) și începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune (art.7 alin.1).
Reclamantul a formulat acțiune la data de 19.11.2008, așa cum rezultă din rezoluția de primire a acțiunii, deși a solicitat drepturile bănești începând cu data de 01.01.2004.
Având în vedere că normele care reglementează prescripția extinctivă sunt imperative, excepția prescripției fiind o excepție de fond, absolută și peremptorie, instanța constată că dreptul la acțiune al reclamantului este prescris pentru această perioadă.
Pe fond instanța reține că în perioada 19.11.2005 - 12.03.2009, reclamantul a avut calitatea de funcționar public în cadrul unității pârâte și nu a primit suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, așa cum rezultă din adeverința aflată la fila 47 din dosar.
În drept, acțiunea formulată de către reclamant este întemeiată în parte, urmând a fi admisă în această limită.
Potrivit art. 31 din Legea 188/1999, pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul gradului".
Ultimele două drepturi salariale, suplimentul postului și suplimentul gradului au fost suspendate succesiv, după cum urmează: pentru anul 2005 prin art. 44 din OUG 92/2004, privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici, pentru anul 2006 prin art. 48 din OG nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici.
Ori, având în vedere faptul că pentru anii 2007-2008, suspendarea prevăzută de OUG 92/2004 și OG nr. 2/2006 nu a mai fost menținută și faptul că potrivit art. 37 alin. 3 din OG nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici nu pot face obiectul vreunei limitări sau renunțări, prin analogie de la plata primelor de vacanță, care s-a acordat din anul 2001, prin OUG 146 din 19.12.2007, suplimentul sporului și suplimentul gradului solicitat prin acțiune se impune a fi acordat.
Se impune această soluție în vederea înlăturării inechităților existente între persoanele care au primit drepturi salariale pe baza unor hotărâri judecătorești, elemente ce vizează interesul public și constituie o situație extraordinară.
Ca urmare, dreptul subzistă, iar după încetarea suspendării, deci devine actual, părțile urmând a fi repuse în dreptul respectiv cu efect retroactiv.
Conform art. 53 din Constituția României, restrângerea exercițiului unor drepturi este o măsură excepțională și se dispune în condiții limitativ prevăzute în aceasta.
Suspendarea a produs efecte temporare, ceea ce înseamnă că, tot temporar a fost amânată plata suplimentului postului și suplimentului gradului.
Este necesar ca după încetarea suspendării, dreptul să producă efectele pentru care a fost creat, astfel că autoritățile publice să asigure plata drepturilor salariale, în concordanță cu principiul general constituțional prevăzut în art. 1 (5) din Constituție, care dispune că în România respectarea Constituției, a supremației legii, este obligatorie.
De asemenea, potrivit art. 38 alin. 2 din Constituția României, revizuită, salariații au dreptul la măsuri de protecție socială, printre aceste măsuri se regăsesc securitatea și sănătatea salariaților, regimul de muncă al tinerilor și femeilor, instituirea unui salariu minim brut pe țară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții deosebite sau speciale, formarea profesională, precum și alte situații specifice stabilite de legi, cum este cazul în speță.
Ori, textul de lege prin care a fost suspendată plata suplimentului postului și suplimentului gradului vine în contradicție cu normele constituționale, întrucât nu pot fi suspendate printr-o ordonanță de urgență.
Potrivit art. 1 din Protocolul adițional la Convenția Pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale "orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale". Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Față de toate aceste considerente, instanța constată că acțiunea formulată de către reclamant este întemeiată în parte, astfel încât, aceasta va fi admisă în parte acțiunea. Va obliga pârâții să plătească să plătească reclamantului, în funcție de data încadrării în funcția publică și timpul efectiv lucrat, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% fiecare din salariul de bază pentru perioada 19.11.2005 - 12.03.2009, data pronunțării prezentei hotărâri, actualizate la data executării.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs pârâtul D și Ministerul T și Sportului ca și continuator al Agenției Naționale Pentru Sport, în termen și motivat, criticând - o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Prin motivele de recurs pârâtul Daa rătat că, sunt incidente în cauză motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 4 și 9 Cod proc. civilă, prima instanță pronunțând o hotărâre cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, sentința fiind lipsită de temei legal și dată cu aplicarea greșită a legii.
S-a susținut, în ceea ce privește cuantificarea suplimentelor solicitate de reclamantă, că nu este posibilă negocierea individuală privind sporurile salariale, iar actul normativ care să prevadă un sistem unitar de salarizare a funcționarilor publici nu este în vigoare la această dată, astfel că solicitarea reclamantei ca instanțele judecătorești să reglementeze o omisiune legislativă ar echivala cu transformarea puterii judecătorești într-un legislator pozitiv, ceea ce contravine dispozițiilor art. 61 din Constituție și Deciziei 820/2008 a Curții Constituționale.
Recurentul a susținut că instanța a pronunțat o hotărâre nelegală motivată de faptul că, a admis acțiunea față de o persoană juridică care nu mai exista la data pronunțării, respectiv care în urma reorganizării, a fost inclusă în Ministerul T și Sportului la data de 24.12.2008.
Recurenții pârâți au solicitat admiterea recursul formulat, modificarea sentinței pronunțate, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Reclamanta a depus întâmpinare prin care solicita respingerea recursului și menținerea hotărârii pronunțate de către instanța de fond, ca temeinică și legală.
Curtea, analizând recursurile formulate în raport de motivele expuse, de apărările invocate, de actele depuse în recurs și în conformitate cu dispozițiile art. 3041din Pr. Civ. apreciază că sunt fondate, însă pentru alte considerente decât cele invocate și care urmează a fi expuse:
Întrucât în cererea introductivă reclamanta a menționat că ar îndeplini funcția de director, Curtea a solicitat acesteia să depună actul de numire, aceasta depunând la dosar copii ale Ordinului nr. 4/14.07.2003 și a anexelor acesteia precum și ale sentinței civile nr. 7619 din 04.07.2003 de divorț, si ale certificatului de căsătorie.
Conform Ordinului nr. 4 din 14.07.2003 emis de Președintele Agenției Naționale pentru Sport reclamanta fostă, îndeplinește funcția publică de conducere de director executiv al Direcției Județene pentru Sport
În raport de acest înscris se constată că raportul de serviciu al reclamantei nu este cu pârâta Direcția Județeană pentru Sport D, ci cu pârâta Agenția Națională Pentru Sport actualmente reorganizată în cadrul Ministerului T și Sportului.
Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. 1 din Legea 554/2004 republicată, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.
Dată fiind calitatea de autoritate publică centrală atât a fostei Agenții Naționale Pentru Sport cât și a continuatorului acesteia Ministerul T și Sportului, se constată că tribunalul a pronunțat o hotărâre lovită de nulitate, în condițiile art. 105 alin. 1 Proc.Civ. aceasta fiind dată cu încălcarea normelor privind competența materială.
Având în vedere aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. 7 C Pr. Civ. va admite recursurile formulate, va casa sentința recurată și va reține cauza spre soluționare în primă instanță de către Curtea de APEL CRAIOVA - Secția Contencios Administrativ și Fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâții Direcția Pentru Sport D și Ministerul T Și Sportului împotriva sentinței nr.562 din 13 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă.
Casează sentința și reține cauza pentru soluționare în primă instanță de către Curtea de APEL CRAIOVA - Secția Contencios Administrativ și Fiscal.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud. -/2ex.
Jud. Fond
Președinte:Sanda LunguJudecători:Sanda Lungu, Alina Răescu, Carmen Ilie
