Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 437/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 437/
Ședința publică din 13 octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iustinian Obreja Manolache
JUDECĂTOR 2: Leocadia Roșculeț
JUDECĂTOR 3: Violeta
Grefier -
S-a luat în examinare recursul introdus de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 343/ din 11 martie 2008 Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea nr. 188/1999).
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că dezbaterile au avut loc în ședința publică din 6 octombrie 2008, susținerile părții prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 13 octombrie 2008.
În termenul de pronunțare recurentul a depus, prin serviciul de registratură, concluzii scrise.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului în contencios administrativ de față;
Prin sentința civilă nr. 343/ din 11 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Iașia fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului d e Justiție, și a Administrației Naționale a Penitenciarelor.
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtele Ministerul d e Justiție și Administrației Naționale a Penitenciarelor ca formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
A fost respinsă cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de pârâtele Ministerul d e Justiție și Administrația Națională
a Penitenciarelor.
A fost respinsă acțiunea în contencios administrativ formulată de în contradictoriu cu Penitenciarul d e Maximă Siguranță I ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul este angajat în cadrul Penitenciarului Iași și solicită obligarea pârâtei la plata orelor lucrate în zilele de sâmbătă și duminică precum și în zilele de sărbători legale începând cu data de 27.09.2004. Legea 293/2004 prevede în art. 43 alin. 3 modalitatea de compensare pentruorele suplimentareprestate de funcționari publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor.
Sporul solicitat de reclamant se plătește dacă sunt îndeplinite cumulativ condițiile:
- au fost efectuate mai mult de 2 ore suplimentare peste durata normală a timpului de lucru sau orele suplimentare au fost efectuate în zilele de repaus săptămânal sau în zilele de legală;
- pentru orele lucrate în condițiile de mai sus să nu fi fost acordat timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile de la efectuarea lor.
Reclamantul a solicitat plata orelor lucrate în zilele de sâmbăta și duminica și în sărbători legale conform art. 43 alin. 3 lit. b) din Legea nr. 293/2004. Nu poate solicita decât plata orelor suplimentare, nu a celor efectuate în cadrul programului normal de lucru, după cum rezultă din prevederea legală menționată.
Departamentul Siguranța Deținerii și Regim Penitenciar, în urmas analizării registrelor de planificare în serviciu și a pontajelor lunare ale numitului, a comunicat instanței faptul că reclamantul nu a efectuat ore suplimentare în zilele de sâmbăta, duminica sau în zilele de repaus săptămânal în perioada menționată, ci doar ore efectuate conform planificării în serviciu.
Pentru orele efectuate conform planificării în serviciu în datele de 1.12.2006 și 1.01.2007 i-au fost acordate reclamantului ture libere compensatorii, însă nu în baza art. 43 alin. 3 lit. b din Legea nr. 293/2004, ci în baza Codului muncii.
Legea prevede plata sporului pentru efectuarea orelor suplimentare în zile de repaus săptămânal nu în zilele e sâmbăta și de duminica. Instanța reține faptul că reclamantul lucrează în sectorul operativ, el având un program special de muncă, prevăzut în regulamentul unității: 12 ore tură zi cu repaus 24 de ore și 12 ore tură noapte cu repaus 48 de ore. În aceste condiții, orele de repaus săptămânal nu sunt, de regulă, sâmbăta și duminica. Prin urmare față de specificul activității desfășurate de reclamant și dispozițiile legale menționate, instanța constată că orele prestate de reclamant nu au caracterul unor "ore suplimentare", ci se încadrează în programul normal de lucru.
Cu privire la excepțiile formulate, s-a reținut că stabilirea și acordarea diferitelor sporuri sau drepturi bănești aferente unui raport de muncă sau de serviciu constituie un atribut exclusiv ce aparține angajatorului. Un raport de drept procesual se poate lega valabil numai între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății, concretizat în drepturi salariale. În speță, calitatea de angajator, respectiv subiect pasiv al raportului obligațional dedus judecății revine doar Penitenciarului- Ministerul d e Justiție și Administrația Națională a Penitenciarelor nu au obligații directe față de reclamant de plata drepturilor solicitate.
Prin urmare, instanța a respins acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta Ministerul d e Justiție și Administrația Națională a Penitenciarelor ca formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Referitor la cererea de chemare în garanție, instanța de fond a respins această cerere, reținând că prin HG208/2005, se prevede că bugetul de stat este gestionat de Ministerul Finanțelor Publice și că în ipoteza admiterii acțiunii, această instituție trebuie, în baza atribuțiilor pe care le are, să vireze Penitenciarului-I sumele necesare efectuării acestor plăți nu este un motiv pentru a admite cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, cu atât mai mult cu cât nu există nici un motiv să nu fie asigurate fondurile necesare dacă reclamantul va obține o hotărâre irevocabilă favorabilă.
Chiar dacă potrivit art. 4 din Legea 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările ulterioare, angajarea cheltuielilor din bugetul aprobat Ministerului d e Justiție - se face numai în limita creditelor bugetare aprobate - sumele aprobate la partea de cheltuieli prin buget, în cadrul cărora se angajează se ordonanțează și se efectuează plăți, reprezintă limite maxime ce nu pot fi depășite iar orice angajare și utilizare a creditelor bugetare în alte scopuri decât cele aprobate determină atragerea răspunderii celor vinovați, aceste dispoziții nu au nici o legătură cu obiectul cauzei, cu atât mai mult cu cât hotărârile judecătorești irevocabile, mai ales în domeniul drepturilor salariale sunt executorii iar neexecutarea acestora constituie infracțiune.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, care consideră sentința ca fiind nelegală și netemeinică motivat de faptul că instanța de fond a dat o interpretare greșită situației de fapt și o încadrare greșită a legii privind drepturile pe care le-a revendicat.
De asemenea, apreciază reclamantul-recurent că greșit a fosdt respinsă acțiunea în contradictor cu Ministerul d e Justiție, Ministerul Economiei și Finanțelor și cu Administrația Națională a Penitenciarelor, deoarece aceste instituții erau îndreptățite să repartizeze fondurile necesare acoperirii tuturor obligațiilor ce le reveneau din punct de vedere legal, pentru a-i asigura reclamantului sumele pe care era îndreptățit a le primi.
Prin întâmpinările formulate, intimații precizează că recursul nu este fondat, iar susținerile reclamantului-recurent nu au un suport legal și că în mod corect instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției, Ministerului Economiei și Finanțelor și Administrația Națională a Penitenciarelor.
În recurs nu au fost administrate noi probe.
Curtea examinând cererea de recurs și dosarul de fond urmează a constata că recursul nu este întemeiat avându-se în vedere următoarele considerente:
Prin acțiunea formulată reclamantul a solicitat ca în contradictoriu cu Ministerul Justiției, Administrația Națională a Penitenciarelor și Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță I obligarea pârâților la plata sumelor de bani reprezentând primele de vacanță aferente anilor 2004 - 2006; achitarea contravalorii echipamentului restant prevăzut de lege pentru anul 2006; plata orelor lucrate în zilele de sărbători legale precum și a zilelor de repaus săptămânal începând cu data de 27.09.2004; obligarea pârâților la încheierea asigurării de viață la una dintre agențiile de asigurări abilitate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.
Potrivit art. 20 alin. 4 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, "Conducătorii instituțiilor publice cu personalitate juridică din subordinea ordonatorilor principali de credite sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz".
Conform art. 2 alin. (4) din Legea nr. - privind Statutul funcționarilor publici din Administrația Națională a Penitenciarelor "Administrația Națională a Penitenciarelor esteinstituție publică de interes național, cu personalitate juridicăși sediul în municipiul B", iar la art. 7 din HG nr. 1849/2004 privind organizarea, funcționarea și atribuțiile Administrației Naționale a Penitenciarelor, se precizează: "(1) Conducerea Administrației Naționale a Penitenciarelor se exercită de către directorul general (3)Directorul general are calitatea de ordonator secundar de credite".
Totodată, conform dispozițiilor art. 1 alin. 2 din HG nr. 1849/2004 "Finanțarea Administrației Naționale a Penitenciarelor și a unităților subordonate se asigură din venituri proprii și din subvenții acordate de la bugetul de stat, potrivit legii".
În calitatea sa de ordonator secundar de credite, Administrația Națională a Penitenciarelor elaborează și fundamentează proiectul de buget în funcție de solicitările penitenciarelor din subordine, care sunt ordonatori terțiari de credite.
Rolul Ministerului Justiției, în calitate de ordonator principal de credite este acela de acentralizaproiectele de buget transmise de instituțiile aflate în subordinea sa, printre care și Administrația Națională a Penitenciarelor și le înaintează Ministerului Finanțelor Publice.
După ce creditele bugetare au fost aprobate de către Ministerul finanțelor Publice, Ministerul Justiției repartizează creditele pentru bugetele instituțiilor public din subordinea sa, acesteastabilindu-și prioritățile în utilizarea acestor fonduri.
Așadar, Ministrul Justiției, în calitate de ordonator principal de credite, repartizează creditele bugetare aprobate pentruAdministrația Națională a Penitenciarelor, iar potrivit art. 21 alin. 2 din Legea 500/2002, această instituție,ca ordonator secundar de credite,repartizează creditele "pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice subordonate, ai căror conducători sunt ordonatori terțiari de credite, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii".
De asemenea, instanța de fond a interpretat corect actele deduse judecății reținând faptul că Ministerul Economiei și Finanțelor Publice nu are calitate procesuală pasivă, motivat de rolul său de administrare generală a finanțelor publice și de faptul că plata orelor suplimentare este virată la bugetul de stat, care este gestionat de același minister și în mod corect a respins și cererea de chemare în garanție formulată de către Administrația Națională a Penitenciarelor.
Pentru ca o persoană să fie parte în proces, o condiție esențială este calitatea procesuală (legitimatio ad causem), care contribuie la desemnarea titularului dreptului de a acționa și, în același timp, a persoanei împotriva căreia se poate pretinde că i-a fost încălcat un drept al său, iar calitate de pârât nu poate avea decât acea persoană despre care se afirmă că a încălcat sau nu a recunoscut acel drept.
Ministerul Economiei și Finanțelor reprezintă Statul Român ca subiect de drepturi și obligații în fața organelor de justiție, precum și în alte situații în care participă în mod nemijlocit, în nume propriu, în raporturi juridice civile,numai dacă legea nu stabilește în acest scop un alt organ(HG nr. 386/2007).
Însă, în cazul de față, raportul de drept procesual se poate lega valabil numai între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății, concretizat în drepturi salariale. Împrejurarea că sumele respective urmează să fie incluse în buget de către Ministerul Economiei și Finanțelor, care are competența de a coordona responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, nu este de natură să confere acestuia calitatea procesuală pasivă în cauză.
Ministerul Economiei și Finanțelor, în calitate de ordonator principal de credite, nu are posibilitatea asigurării fondurilor necesare unui alt ordonator principal de credite pentru plata drepturilor salariale ale angajaților proprii. Mai mult, ordonatorul principal de credite, respectiv Ministerul Justiției, nu a solicitat deschiderea de credite necesare pentru efectuarea plăților solicitate, în prezenta acțiune, sens în care Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi obligat să aloce fonduri în vederea efectuării plăților pretinse.
Referitor la dispozițiile art. 132 alin. 5 din Codul muncii, care se referă la ipoteza în care zilele de repaus săptămânal nu pot fi acordate angajatului pe o perioadă mai mare de 14 zile: "(4) în situații de excepție zilele de repaus săptămânal sunt acordate cumulat, după o perioadă de activitate continuă ce nu poate depăși 14 zile calendaristice, cu autorizarea inspectoratului teritorial d e muncă și cu acordul sindicatului sau, după caz, al reprezentanților salariaților. (5) Salariații al căror repaus săptămânal se acordă în condițiile alin. (4) au dreptul la dublul compensațiilor cuvenite potrivit art. 120 alin. (2)".
Dispozițiile legale invocate însă nu sunt aplicabile cauzei de față, recurentul neefectuând ore suplimentare în zile de repaus săptămânal.
Art. 81 din Legea nr. 293/2004prevede: "Dispozițiile prezentei legi se completează, după caz, cu prevederile cuprinse în legislația muncii".
Art. 134 din Codul muncii prevede zilele de legală și obligația angajatorului de acordare a zilelor libere, însă art. 136 din Codul muncii prevede: "Prevederile art. 134 nu se aplicăîn locurile de muncă în cre activitatea nu poate fi întreruptă datorită caracterului procesului de producție sau specificului activității".
În sistemul penitenciar, datorită specificului activității, programul de lucru nu poate fi întrerupt, fiind continuu. Art. 137 din Codul muncii prevede: "(1) Salariații care lucrează în unitățile prevăzute laart. 135, precum și la locurile de muncă prevăzute laart. 136li se asigură compensarea cu timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile. (2) În cazul în care, din motive justificate, nu se acordă zile libere, salariații beneficiază, pentru munca prestată în zilele de legală, de un spor la salariul de bază ce nu poate fi mai mic de 100 % din salariul de bază corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru".
Corect a reținut prima instanță că recurentul nu a efectuat ore suplimentare în zile de repaus săptămânal, iar pentru orele lucrate în zile de sărbători legale a primit timp liber corespunzător.
Așa fiind și având în vedere dispozițiile art. 312 din Codul d e procedură civilă urmează a se respinge recursul și a fi menținută ca fiind legală și temeinică sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 343//11.03.2008 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 octombrie 2008.
Președinte Judecător Judecător
- --- - - -- -
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
11.11.2008
Tribunalul Iași:
Președinte:Iustinian Obreja ManolacheJudecători:Iustinian Obreja Manolache, Leocadia Roșculeț, Violeta
