Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 438/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA ONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 438
Ședința publică de la 4 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasile Susanu
Judecător Dr. - -
JUDECĂTOR 2: Ioan Apostu
Grefier - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamantul, cu domiciliul în B, str. -, -.4,.2 jud. B și de pârâta ADMINISTRATIA NAȚIONALA A PENITENCIARELOR - PENITENCIARUL B, împotriva sentinței nr. 63/19.02.2008, pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul reclamant personal și asistat de avocat și recurenta pârâtă ADMINISTRATIA NAȚIONALA A PENITENCIARELOR PENITENCIARUL B, prin consilier juridic.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Apărătorul recurentului depune la dosar înscrisul nr. G/-/03.09.2008, ce reprezintă o caracterizare a recurentului eliberat de către Administrația Națională a Penitenciarelor - Penitenciarul Brăila.
Reprezentantul intimatei depune la dosar o copie a Ordonanței nr. 2856/C din 29.10.2004, text invocat de recurent în motivele de recurs.
Nemaifiind alte cereri de formulat și alte excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentului reclamant avocat, arată că prin cererea introductivă reclamantul a solicitat ca prin sentința ce urma să fie pronunțată să se dispună anularea Deciziei de sancționare emisă de directorul Penitenciarului Brăila și înlăturarea sancțiunii aplicate, respectiv,diminuarea drepturilor salariale corespunzătoare funcției ocupate cu 5% pe o perioadă de 3 luni", ca fiind nelegală și netemeinică. Instanța în motivarea soluției a reținut faptul, că reclamantul a încălcat art.2 din nr.910/2006, întrucât a solicitat dispecerei de serviciu să-i facă legătura cu o persoană din exteriorul Penitenciarului, el aflându-se în sectorul de detenție.
Menționează că discuția telefonică purtată de reclamant a fost exclusiv în interes profesional, pentru rezolvarea unei probleme de serviciu, iar potrivit atribuțiunilor sale, dacă se impunea, putea lua legătura chiar și telefonic cu familia deținutului. De asemenea, convorbirea s-a făcut în prezența personalului Penitenciarului, care a confirmat caracterul acestei convorbiri. Prin urmare solicită admiterea recursului și în rejudecare modificarea sentinței instanței de fond în sensul admiterii acțiunii, a anulării deciziei de sancționare atacate și înlăturarea sancțiunii aplicate.
Cu cheltuieli de judecată.
Reprezentatul recurentei - pârâte ADMINISTRATIA NAȚIONALA A PENITENCIARELOR PENITENCIARUL B, consilier juridic, consideră că cercetarea a fost corect efectuată, și pentru cele arătate pe larg în cadrul motivelor de recurs depuse la dosar, solicită respingerea recursului și menținerea deciziei de sancționare emisă de Directorul Penitenciarului Brăila. Consideră că sancțiunea stabilită este mult prea ușoară iar motivația nu este suficientă pentru a convinge că este legală și temeinică.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Brăila sub nr- reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul Administrația Națională a penitenciarelor- Penitenciarul Brăila solicitând anularea hotărârii de sancționare dată de comisia de disciplină.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că prin decizia directorului Penitenciarului Brăilas -a dispus aplicarea sancțiunii disciplinare a diminuării drepturilor salariale corespunzătoare funcției ocupate cu 5% pe o perioadă de 3 luni. S-a constatat că reclamantul a încălcat dispoziții din codul deontologic, statutul funcționarilor din administrația penitenciarelor și ordinul nr. 910/2006, atunci când nu a comunicat conducerii incidentul în cauză, a intervenit pentru soluționarea unor cereri, a încălcat interdicțiile, a încălcat ordinul care interzice comutarea apelurilor telefonice din interiorul spațiului de deținere în exterior (art. 61 lit. k Legea nr. 293/2004, art.6 lit. g Cod deontologic și 910/2006).
Reclamantul s-a apărat invocând buna credință în tot ceea ce a întreprins pentru ca o persoană de sex feminin străină de mediul penitenciar să se căsătorească cu o persoană de sex masculin aflată în programul social din penitenciar. Reclamantul a arătat că din cauza neatenției femeia și-a pierdut buletinul și a fost nevoit să facă unele demersuri pentru a nu periclita soarta programului la care lucra. În acest sens a luat legătura cu deținutul de la care a obținut numărul de mobil al femeii și la insistențele sale dispecera a comutat legătura în exterior și a putut să anunțe femeia de pierdere.
Reclamantul a arătat că posedă o pregătire temeinică, are vechime la locul de muncă, nu a acționat cu rea credință, iar sancționarea a fost făcută pe fondul existenței unor conflicte cu conducerea penitenciarului. Oral, a fost invocată și necompetența comisiei de disciplină care era compusă din persoane cu grad inferior reclamantului. A depus înscrisuri și a solicitat audierea martorei.
Legal citat pârâtul a depus întâmpinare arătând că inițial sancțiunea a fost suspendarea dreptului de avansare în funcție pe o perioadă de un an, dar directorul instituției a dispus aplicarea unei sancțiuni mai ușoare.
Consideră sancțiunea corect individualizată, comisia legal constituită iar fapta comisă este gravă, respectiv a facilitat convorbirea telefonică între deținut și viitoarea soție deși lucrul acesta era strict interzis.
A solicitat respingerea acțiunii.
A depus dosarul cercetării disciplinare și a solicitat ca reclamantul să răspundă la interogatoriu.
Tribunalul analizând acțiunea reclamantului în baza probelor administrate a constatat că este fondată în parte și a fost admisă.
Astfel reclamantul a dovedit că are o bună pregătire de specialitate, că este dedicat muncii sale de resocializare a condamnaților și nu dorea cu nici un chip să eșueze în demersul său ca unul dintre deținuți să se căsătorească.
Din această cauză a intervenit la dispeceră pentru a-i comuta apelul telefonic de la sectorul de detenție în exterior. În acest fel a încălcat art. 2 nr. 910/2006. Reclamantul a recunoscut însă în răspunsul la interogatoriu că putea proceda într-un mod legal anunțând ofițerul de poliție despre pierderea buletinului.
Față de această atitudine și de calificarea deosebită a reclamantului, tribunalul a apreciat că se impune reducerea perioadei de sancționare prevăzută de art. 62 lit. b Legea nr. 293/2004 de la trei luni la o lună.
Tribunalul a constatat nulitatea cercetării disciplinare motivat de necompetența comisiei față de faptul că aceasta a fost constituită prin ordin al Ministrului Justiției, legea nefăcând distincții cu privire la gradul persoanei. De altfel, reclamantul nu a făcut dovada existenței unei decizii în baza căreia să ocupe funcția de șef serviciu. Competența specială a comisiei a fost introdusă în lege ulterior cercetării în cauză și nu atrage nulitatea cercetării.
Pentru aceste motive, prin sentințanr.63/2008 a Tribunalului Brăilas -a admis contestația și s-a dispus reducerea perioadei de sancționare cu diminuarea drepturilor salariale de la trei luni, la o lună.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice.
În motivare recurentul a arătat că instanța de fond a înlăturat în mod greșit excepția nulității cercetării administrative și a nulității deciziei, având în vedere că dispozițiile nr. 2856/C/2004, modificat și completat prin nr. 1026/C/15.07.2005 au intrat în vigoare la data de 20.07.2005, iar cercetarea s-a efectuat în luna iunie 2007.
În mod greșit a reținut instanța că reclamantul nu a făcut dovada faptului că ocupa o funcție de conducere,acest aspect rezultând din fișa postului și fiind recunoscut chiar de pârâtă prin întâmpinare.
Pe fond sentința este nelegală, deoarece instanța a interpretat greșit art. 2 alin. 3 din Instrucțiunile de folosire a rețelelor telefonice din unitățile penitenciar, anexa 1 la. nr. 910/2006, deoarece interdicția obliga personalul care își desfășura activitatea la dispecerat să nu comute apelurile telefonice din exteriorul penitenciarului în interior, realizând legături cu posturile instalate în sectorul de deținere, această obligație revenindu-i altei persoane, și nu reclamantului.
Mai mult, această persoană care era dispecer de serviciu, a fost membră a comisiei de disciplină care a efectuat cercetare administrativă împotriva reclamantului.
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele,conform art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că prima instanță a făcut o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor legale în materie, pronunțând o sentință nelegală și netemeinică, a cărei reformare se impune.
Nestabilind adevăratele raporturi juridice dintre părți, instanța nu a dat o corectă dezlegare pricinii.
În mod greșit a reținut prima instanță că cercetarea administrativă s-a făcut cu respectarea legii deoarece reclamantul nu a făcut dovada existenței unei decizii în baza căreia să ocupe funcția de șef serviciu iar competența specială a comisiei a fost introdusă ulterior cercetării.
Potrivit art. 21 alin. 11din Ordinul Ministrului Justiției nr. 2856/C/2004, modificat și completat prin Ordinul Ministerului Justiției nr. 1026/C/15.07.2005, pentru aprobarea "Regulamentului privind modul de constituire, organizare și desfășurare a activității comisiilor de disciplină din Administrația Națională a Penitenciarelor și din unitățile subordonate".
"Sesizările îndreptate împotriva funcționarilor publici care dețin funcții de conducere în cadrul sistemului penitenciar,indiferent de unitatea în cadrul căreia își desfășoară activitatea. Se adresează comisiei de disciplină din cadril Administrației Naționale a Penitenciarelor".
Înlăturând această excepție, nu a avut în vedere că noile prevederi care modifică art. 21 din nr. 2856/C/2004 au intrat în vigoare la data de 20.07.2005, când au fost publicate în nr. 641, iar cercetarea administrativă s-a efectuat în luna iunie 2007, finalizându-se cu referatul înregistrat sub nr. 17/28.06.2007, reținându-se ca dată a presupusei abateri 17.05.2007.
Prin urmare, nu este reală susținerea din motivarea sentinței, ca modificarea Legii privind competența de cercetare a comisiei s-ar fi făcut ulterior datei efectuării cercetării.
Se mai susține împrejurarea că reclamantul nu ar fi făcut dovada faptului că ocupă o funcție de conducere.
Această susținere este nefondată și neconformă cu realitatea și aceasta întrucât: însăși pârâta recunoaște prin întâmpinare faptul că reclamantul îndeplinea funcția de "șef serviciu intervenție psihosocială din cadrul Penitenciarului Brăila ", iar în fișa postului care cuprinde atribuțiunile de serviciu ale reclamantului comunicată acestuia de conducerea Penitenciarului Brăila, fila 131, dosar fond se menționează: " Nivelul postului: de conducere".
1) Deținând o funcție de conducere, competența cercetării revenea Comisiei de disciplină din cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor, legea nefăcând diferențiere în raport de modul în care a fost investit un cadru în funcție de conducere - respectiv prin decizie de zi pe unitate emisă de comandant, sau prin decizie emisă de minister - ci doar, se referă la nivelul funcției, aceea de a fi cadru de conducere, iar această condiție era îndeplinită de către reclamant.
Prin urmare, cercetarea fiind efectuată de o comisie necompetentă este nulă și aceasta atrage și nulitatea deciziei de sancționare atacate.
2) Și pe fond sentința este nelegală și netemeinică, întrucât:
În motivarea menținerii sancțiunii, chiar redusă, instanța de fond a reținut faptul că reclamantul ar fi încălcat art. 2 din nr.910/2006, menționând însă că discuția telefonică purtată cu martora s-a făcut numai în scopul îndeplinirii unei sarcini de serviciu expres prevăzută în fișa postului.
Instanța a interpretat greșit art. 2, alin. 3, din Instrucțiunile de folosire a rețelelor telefonice din unitățile penitenciare, Anexa 1 la. nr. 910/2006 și aceasta, întrucât:
- interdicția obligă personalul care-și desfășoară activitatea la Dispecerat să nu comute apelurile telefonice din exteriorul penitenciarului în interior realizând legături cu posturile instalate în sectorul de deținere.
La o lecturare atentă a art. 2 alin. 3 Anexa 1 la. nr. 910/2006 interdicția privește comutarea apelurilor telefonice din exteriorul Penitenciarului și să se realizez legături cu posturile instalate în locurile de deținere, iar nu realizarea unei legături din interior către exterior. Discuția telefonică purtată de către reclamant, a fost exclusiv în interes profesional, pentru rezolvarea unei probleme ce-i revenea acestuia ca sarcină de serviciu, iar potrivit atribuțiunilor sale,dacă se impunea, putea lua legătura chiar și telefonic cu familia deținutului. De asemenea, convorbirea s-a făcut în prezența personalului Penitenciarului, care a confirmat caracterul acestei convorbiri.
Așa fiind, evident că Decizia de sancționare G 10137/13.07.2007 emisă de directorul Penitenciarului Brăila,dar și sentința civilă nr. 63//19.02.2008, pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr- sunt netemeinice și nelegale.
Constatând că nu există alte motive de nelegalitate sau netemeinicie a sentinței recurate, de natură a fi luate în discuție și din oficiu, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul declarat de reclamant și va modifica sentința atacată în sensul admiterii contestației și anulării deciziei nr. G 10137/2007, cu înlăturarea sancțiunilor aplicate.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă, Curtea va obliga intimata Administrația Națională a Penitenciarelor - Penitenciarul Brăila, la plata cheltuielilor de judecată solicitate de reclamant la fond și în recurs, conform dovezilor anexate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul, cu domiciliul în B, str. -, -.4,.2 jud. B și de pârâta ADMINISTRATIA NAȚIONALA A PENITENCIARELOR - PENITENCIARUL B, împotriva sentinței nr. 63/19.02.2008, pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
Modifică sent.nr. 63//2008 a Tribunalului Brăila în sensul că admite contestația și dispune anularea deciziei nr. G 10137 din 13.07.2007 a directorului Penitenciarului Brăila și înlăturarea sancțiunilor aplicate.
Obligă intimata la plata sumei de 1100 cheltuieli de judecată către recurent.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 2008.
PREȘEDINTE: Vasile Susanu - - | JUDECĂTOR 2: Ioan Apostu dr. - - | JUDECĂTOR 3: Dorina Vasile - - |
Grefier, - - |
Red. /14.10.2008
Tehnored. 2 ex./17.10.2008
Fond: -
Președinte:Vasile SusanuJudecători:Vasile Susanu, Ioan Apostu, Dorina Vasile
