Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Sentința 4396/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința civilă nr.4396
Ședința publică de la 09.12.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Hortolomei Victor
GREFIER - - -
...
Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanții, R, -, TA, A, A, R, -, A, A, A, A, -, -, -, A, -, I, CARAE., în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL CULTURII, cultelor ȘI NAȚIONAL, având ca obiect "litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999)".
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, având în vedere că reclamanților li s-a pus în vedere să depună tabelul cu semnăturile originale și tabelul depus nu cuprinde semnăturile reclamanților, -, și, invocă din oficiu excepția nulității în privința acestor reclamanți pentru lipsa semnăturii și rămâne în pronunțare pe fond, pentru restul, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
CURTEA
Asupra cauzei de contencios administrativ prezente:
Prin cererea înregistrată sub nr. menționat, -, pe rolul acestei instanțe, reclamanții, R, -, TA, A, A, R, -, A, A, A, A, -, -, -, A, -, I, CARAE., au chemat în judecată pe pârâtul pârâtul MINISTERUL CULTURII, CULTELOR ȘI NAȚIONAL, solicitând prin hotărârea ce se va pronunța, obligarea pârâtului la plata sumelor de bani reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, drepturi prevăzute de art. 31 alin. (1) lit. c) și d) din Legea Of. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, calculate și plătite începând cu încadrării în funcția publică a fiecărui reclamant, dar nu mai devreme de 1.01.2004 și corespunzător perioadei în care au deținut o astfel de funcție publică, până la data pronunțării hotărâri, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății effective, pentru fiecare dintre reclamanți.
În motivarea în fapt, reclamanții arată că suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare sunt prevăzute la art. 31 alin. (l) lit. c) și lit. d) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, care prevede următoarele: "Pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a)salariul de bază;
b)sporul pentru vechime în muncă;
c)suplimentul postului;
d)suplimentul corespunzător treptei de salarizare;"
Până la republicarea din anul 2007 Legii nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, când s-a dat textelor o nouă numerotare, suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare erau prevăzute la art. 29 alin. (1) lit. c) și lit. d) din lege.
Relevant este faptul că potrivit art. XIII din Legea nr. 251/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, prevederile art. 29 alin. (l) lit. c) și. d) au reintrat în vigoare de la data de 01.01.2007, astfel cum se prevede: "Prezenta lege intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea 1, cu excepția prevederilor art. 29, 56, 57, 581și ale art. 601alin. (1). b) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin prezenta lege, care intră în vigoare la 1 ianuarie 2007".
În perioada 2004 - 2006, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, și prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006.
Prin urmare, deși aceste drepturi trebuiau să li se acorde de drept, cel mai târziu, începând cu data de 01.01.2007, în mod abuziv, încălcând prevederile legale, angajatorul nu le-a acordat nici până în prezent.
În concluzie, atât prin Legea nr. 188/1999, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 251/2006, cât și prin Legea nr. 188/1999, republicată, reclamanții sunt îndreptățiți la aceste sporuri fără nici o condiționare.
Referitor la solicitarea de acordare a acestor drepturi retroactiv, arată că, potrivit art. 29 alin. (l) devenit art. 31 alin. (l) din Legea nr. 188/1999, republicată, reclamanții au dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, pentru perioada 01.01.2004 până la data de 01.01.2007, acesta fiind suspendat până la data de 31 decembrie 2006 (art. 44 din OUG nr. 92/2004).
Mai arată că norma de suspendare contravine prevederilor art. 41 și art. 53 din Constituția României, republicată, art.16 alin.1 și art.15 alin.2 din Constituția României.
Dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare constituie un drept de remunerare a muncii, care face parte din conținutul complex al dreptului fundamental la muncă (a se vedea în acest sens - Constituția României, comentată și adnotată, Ed. Monitorul Oficial, pag. 234). Ca atare, acest drept nu poate fi restrâns în mod abuziv și contrar echității impuse de o societate democratică, potrivit art. 53 din Constituție.
Având în vedere și dispozițiile art. 38 și art. 39 alin. (l) lit. d) din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii, care prevăd în mod imperativ că salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute de lege, iar limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate, salariaților fiindu-le garantat dreptul la egalitate de șanse și tratament, apreciază că suspendarea dreptului la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare pe perioada 01.01.2004 - 01.01.2007 nu s-a realizat fiind lovită de nulitate, ci s-a realizat numai suspendarea obligației corelative ca o măsură la îndemâna debitorului ce nu dorește și nu voiește să-și execute obligația legală în mod voluntar.
Din examinarea textului art. 44 din OUG nr. 92/2004 prin care a fost suspendată plata drepturilor bănești, reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, se poate constata că legiferarea s-a realizat cu încălcarea drepturilor constituționale ce reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă, deoarece dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător dreptei de salarizare nu a fost restrâns, ci îngrădit.
Din interpretarea sistematică și logică a acestor texte rezultă că suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare li se cuvin reclamanților, întrucât nici executivul și nici legiuitorul nu puteau suspenda sau abroga acest drept, din perspectiva textelor constituționale menționate pentru anul 2004 și în continuare.
Față de considerentele de mai sus, potrivit acestor texte constituționale și de lege organică (respectiv Codul Muncii ), rezultă în mod indubitabil că un drept derivând dintr-un raport juridic de muncă odată câștigat nu mai poate fi anulat.
Potrivit alin. (l) al art. 7 din Decretul nr. 167/1958,prescripția termenului la acțiune începe să curgă din momentul nașterii dreptului la acțiune.
Aplicarea dispozițiilor referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare a fost suspendată succesiv atât pentru anul 2004, 2005 și 2006 prin prelungirea termenului inițial, iar această suspendare a avut consecință întreruperea cursului prescripției dreptului la acțiune și ca urmare termenul de prescripție nu începe să curgă de la data suspendării ci de la data încetării efectului actului de suspendare.
Având în vedere faptul că suspendarea aplicării prevederilor privind suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare a încetat la data de 01.01.2007, întrucât prevederile legal în vigoare nu mai prevăd suspendarea aplicării suplimentului postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare. Pe cale de consecință acțiunea este introdusă în termenul de prescripție.
In concluzie, solicită să se constate că suspendarea în două rânduri succesive a aplicării dispozițiilor art. 31 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999 nu echivalează cu abrogarea acestei prevederi legale ci că efectul acestor acte normative: OUG nr.92/2004 și OG nr. 2/2006 a fost doar acela de a amâna începutul exercițiului dreptului succesiv la încasarea sporurilor solicitate pentru perioada 2004 - 2006.
În drept, au invocat dispozițiile art. 31 alin. (l) lit. c) și lit. d) și art. 109 din Legea nr.188/1999, republicată, art. 38, 39 și art. 295 alin. (2) din Codul Muncii Legea nr.53/2003.
Au depus tabel cu semnături și practică judiciară.
Pârâtul MINISTERUL CULTURII, CULTELOR ȘI NAȚIONAL a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
La data de 28.10.2009, Curtea a pus în vedere reclamanților, să depună la dosar, tabelul cu semnăturile tuturor reclamanților, iar după depunerea unui tabel la dosar, constatând la termenul prezent, că acesta nu cuprinde semnăturile reclamanților, și, a invocat din oficiu, excepția nulității cererii de chemare în judecată, în privința acestor reclamanți, ca urmare a lipsei semnăturii lor.
Soluționând cu prioritate, conform prevederilor art. 137 Cod Procedură Civilă, această excepție, Curtea constată că potrivit art. 133 Cod Procedură Civilă, "Cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele reclamantului sau al pârâtului, obiectul ei sau semnătura, va fi declarată nulă.
Lipsa semnăturii se poate totuși împlini în tot cursul judecății. Dacă pârâtul invocă lipsa de semnătură, reclamantul va trebui să semneze cel mai târziu la prima zi de înfățișare următoare, iar când este prezent în instanță, în chiar ședința în care a fost invocată nulitatea".
Cum în cauză, deși la termenul din data de 28.10.2009, Curtea a pus în vedere reclamanților, să depună la dosar, tabelul cu semnăturile tuturor reclamanților, acesști reclamanți nu s-au conformat, sancțiunea care intervine este aceea a nulității, conform textului legal în discuție.
Pe fondul cauzei, în ceea ce îi privește pe ceilalți reclamanți, din analiza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că prezenta acțiune este nefondată pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Conform art.31 din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată:
"1) Pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: a) salariul de bază; b) sporul pentru vechime în muncă; c)
suplimentul postului; d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
2) Funcționarii publici beneficiază de prime și de alte drepturi salariale, în condițiile legii.
3) Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici".
Din analiza acestor dispoziții legale rezultă, indubitabil, că ele consacră reguli generale privind salarizarea funcționarilor publici, dintre care, în cauză, interesează regula privind compunerea salariului la care au dreptul funcționarii publici pentru activitatea desfășurată și cea referitoare la stabilirea, prin lege specială a salarizării funcționarilor publici.
Întrucât, art.31 din Legea nr.188/1999, republicată, pe de o parte, nu prevede valori ale elementelor care compun salariul funcționarului public, iar pe de altă parte, consacră principiul reglementării salarizării funcționarilor publici prin lege specială, concluzia esențială care se desprinde constă în aceea că acest text de lege nu stabilește în favoarea funcționarilor publici drepturi patrimoniale propriu-zise, ci doar vocația de a obține un salariu compus din toate cele 4 elemente indicate de textul de lege.
Numai în măsura în care legea care reglementează salarizarea funcționarilor publici ar include în salariul la care au dreptul aceștia toate cele patru elemente indicate de art.31 alin.1 din Legea nr.188/1999, republicată, inclusiv modalitatea lor de calcul, s-ar putea susține întemeiat teza existenței unor drepturi patrimoniale propriu-zise, a căror încălcare i-ar îndreptăți pe funcționarii publici să solicite concursul forței coercitive a statului, prin promovarea unei acțiuni în justiție, ceea ce nu este cazul în speță, deoarece pentru perioada solicitată de. reclamanți actele normative privind salarizarea funcționarilor publici nu au inclus suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în salariul la care au dreptul reclamanții din prezenta cauză.
De altfel, reclamanții, nu justifică în nici un fel cum au stabilit valorile suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare, indicate prin acțiune.
În condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare, acordarea acestor drepturi eventuale ar presupune, pe de o parte, obliga rea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii, ar reprezenta o nesocoti re a Deciziei Curții Constituționale nr.820/2008 în cuprinsul căreia s-a reținutexpressis verbiscă "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative" astfel că, nu au competența de a se substitui legiuitorului în privința acordării efective a unui drept eventual prevăzut de lege, dar care, evident, în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
Totodată, trebuie precizat că, întrucât art.31 alin.l din Legea nr.188/1999, republicată, stabilește doar o vocație a funcționarilor publici la obținerea unui salariu compus din toate cele 4, elemente indicate (care se transformă în drept patrimonial propriu-zis" doar în momentul concretizării sale în legea salarizării funcționarilor publici), nu prezintă relevanță faptul suspendării, în parte, a acestui text de lege.
De altfel, din analiza actelor normative speciale privind salarizarea funcționarilor publici rezultă că sporurile în discuție se acordă numai în anumite situații riguros reglementate de lege, dar în care nu se află reclamanții din prezenta cauză, nefăcându-se dovezi în acest sens.
De exemplu, OUG nr.92/2004 prevede la art.13 că "funcționarul public care exercită cu caracter temporar pe o perioadă mai mare de 30 de zile, în condițiile legii, o funcție publică corespunzătoare categoriei înalților funcționari publici sau categoriei funcționarilor publici de conducere, are dreptul la salariul de bază corespunzător funcției publice exercitate temporar, astfel cum este prevăzut în statul de funcții".
Deci, funcționarul public care s-a aflat în situația reglementată de art.13, a primit (sau trebuia să primească) drepturile salariale ale funcției sale, la care s-a adăugat suplimentul postului ocupat cu caracter temporar.
exemplu, dar pentru "suplimentul treptei de salarizare", este prevăzut în art.9 (2) teza ultimă din OUG nr.92/2004, conform căruia "dacă funcționarul public are un salariu de,bază mai mare decât cel prevăzut la treapta 3 de salarizare, salariul de bază de care beneficiază după promovarea în gradul profesional se stabilește potrivit treptei de salarizare, imediat superioare care asigură o creștere salarială".
În acest din urmă caz, funcționarul public beneficiază de "suplimentul corespunzător treptei de salarizare" despre care face vorbire Legea nr.188/1999.
Alte situații, în care funcționarii publici au beneficiat sau beneficiază de " suplimentul postului" sau de "suplimentul treptei de salarizare", se regăsesc atât în art.6 alin.3, 4 și 6 din OG nr.2/2006 cât și în art.6 alin.3 și 4 din OG nr.6/2007.
Concluzia care se desprinde este în sensul că suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare nu sunt drepturi de care beneficiază toți funcționarii publici, ci drepturi care se acordă de autoritatea publică angajatoare în situația în care, în urma transferului, promovării ori a altor cazuri de modificare ale raporturilor de serviciu ale funcționarilor publici, acestora trebuie să li se asigure creșterea salarială prevăzută de lege.
Prin urmare, solicitarea reclamanților de obligare a pârâtului să le plătească, sub forma unor sporuri permanente, suplimente salariale care au fost reglementate pentru anumite situații și mai mult, suplimente cuantificate de reclamanți, în sensul dorit de aceștia, este evident nelegală și netemeinică.
Pe cale de consecință, întrucât prevederile art.31 lit.c și d din Legea nr.188/1999, republicată, reglementează doar o vocație în privința obținerii suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare, vocație care se materializează în cazuri expres prevăzute de legea specială de salarizare, în care nu se încadrează reclamanții din prezenta cauză, Curtea va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Declară nulă cererea de chemare în judecată în privința reclamanților, și, toți cu domiciliul ales în B,-, sector 1, pentru lipsa semnăturilor acestora.
Respinge ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanții, R, -, TA, A, A, R, -, A, A, A, A, -, -, -, A, -, I, CARAE., toți cu domiciliul ales în B,-, sector 1, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL CULTURII, CULTELOR ȘI NAȚIONAL, cu sediul în B,-, sector 1, ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9.12.2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
Red.
Tehnodact.
18 ex./15.03.2010
Președinte:Hortolomei VictorJudecători:Hortolomei Victor
