Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Sentința 44/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- SENTINȚA NR.44/F-
Ședința publică din 11 februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gabriela Chiorniță președinte secție
- --- - grefier
Pe rol fiind pronunțarea în primă instanță, asupra acțiunii formulată de reclamantul domiciliat în Pitești, str.-, -.22, jud.A, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE cu sediul în B, nr.1A, sector 1.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 04 februarie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință.
CURTEA
Constată că, prin acțiunea înregistrată la 5 ianuarie 2009, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE pentru a se dispune anularea ordinului prin care a fost trecut în rezervă, reintegrarea în structurile pârâtului cu gradul pe care ar fi trebuit să-l aibă dacă nu ar fi intervenit măsura abuzivă, obligarea la plata drepturilor salariale cuvenite și a daunelor morale pentru acoperirea prejudiciului încercat.
În motivare s-a arătat că reclamantul a îndeplinit funcția de locotenent la UM 0215, iar în anul 1997 s-a dispus trecerea sa în rezervă, fără nici un fundament legal, printr-un ordin ce nu i-a fost comunicat, nici scris și nici verbal, și de existența căruia a aflat în cursul lunii decembrie 2008.
o hotărâre judecătorească prin care i s-a permis să-și consulte dosarul personal a aflat de existența ordinului, act administrativ nelegal și abuziv, care nu are la bază o analiză și evaluare reale și serioase a activității reclamantului.
De altfel, împotriva reclamantului s-au făcut presiuni să solicite trecerea în rezervă, presiuni la care nu a răspuns, după care s-a luat măsura contestată, ceea ce l-a lipsit și de obținerea gradelor militare cuvenite în condițiile Legii nr.80/1995 și ale Legii nr.360/2002.
La dosarul cauzei s-au depus acte de care reclamantul a înțeles să se servească și, în condițiile art.137 din Codul d e procedură civilă, normă ce se aplică în completarea Legii nr.554/2004, instanța, din oficiu, a pus în discuție excepția admisibilității acțiunii în raport de prevederile art.109 din Codul d e procedură civilă și a termenelor la care se referă art.7 și 11 din Legea contenciosului administrativ.
Analizând cu prioritate aceste excepții, a căror incidență în cauză face inutilă cercetarea fondului, se apreciază că se impune respingerea acțiunii.
Acțiunea reclamantului este întemeiată pe dispozițiile Legii nr.554/2004 și sunt invocate fapte și acte de natură a face aplicabile aceste dispoziții legale, așa încât raporturile juridice pe care le are de verificat instanța țin de domeniul dreptului administrativ.
Potrivit acestui act normativ (art.28) dispozițiile sale se completează în măsura compatibilității cu cele ale Codului d e procedură civilă, deci inclusiv cu cele la care se referă art.725 care subliniază că norma de procedură se aplică deîndată.
Excepțiile puse în discuția părților constituie aspecte de procedură ce țin de modul de învestire al instanței și de termenele în care persoana ce se pretinde a fi vătămată printr-un act administrativ solicită cenzurarea acestuia fie pe calea unui recurs grațios, fie de către instanță.
În concluzie, se apreciază sub acest aspect că învestirea instanței trebuie să se facă în conformitate cu cerințele pe care legea în vigoare le impune la momentul formulării acțiunii indiferent de actele normative aplicabile sub aspect material la data emiterii actului contestat.
Potrivit rt. 1 - (1) din Legea nr.360/2002 "Polițistul este funcționar public civil, cu statut special, înarmat, ce poartă, de regulă, uniformă și exercită atribuțiile stabilite pentru Poliția Română prin lege, ca instituție specializată a statului", iar în condițiile art. 78 - (1) din același act normativ "Dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare, și ale altor acte normative în vigoare aplicabile funcționarului public, în situația în care domeniile respective nu sunt reglementate în legislația specifică polițistului".
Așadar, sub aspectul încetării raporturilor de serviciu Legea nr.360/2002 se completează în măsura în care nu are dispoziții speciale cu Legea nr.188/1999, potrivit căreia "În cazul în care raportul de serviciu a încetat din motive pe care funcționarul public le consideră netemeinice sau nelegale, acesta poate cere instanței de contencios administrativ anularea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de serviciu, în condițiile și termenele prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, precum și plata de către autoritatea sau instituția publică emitentă a actului administrativ a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate, și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat funcționarul public" (art.106 alin.1).
Respectarea condițiilor și termenelor prevăzute de Legea nr.554/2004 presupune observarea prevederilor din art.7 și 11. Articolul 7 reglementează procedura prealabilă obligatorie și termenul în care aceasta trebuie îndeplinită.
Sub primul aspect textul constituie o aplicare a prevederilor art.109 alin.2 din Codul d e procedură civilă, potrivit căruia, atunci când legile speciale prevăd necesitatea îndeplinirii unei proceduri prealabile, reclamantul este obligat să depună dovada acesteia odată cu cererea de chemare în judecată.
Textul consacră, așadar, un fine de neprimire, deci o excepție de inadmisibilitate a acțiunii ce nu îndeplinește această cerință.
La dosarul cauzei nu s-a depus proba îndeplinirii procedurii prealabile nici odată cu introducerea acțiunii și nici ulterior, atunci când instanța a pus în vedere necesitatea unei asemenea dovezi, ceea ce, pentru considerentele de mai sus, atrage respingerea acțiunii.
Sub cel de-al doilea aspect urmează a se observa că art.7 impune ca procedura prealabilă să fie îndeplinită într-un anumit termen și legiuitorul a introdus practic două termene, unul subiectiv, de prescripție (alin.1), și un al doilea, obiectiv, de decădere (alin.7).
În această ordine de idei trebuie reținut că decizia de neconstituționalitate a acestui din urmă alineat a privit numai termenul obiectiv în raport de terții față de actul atacat.
În cauză, reclamantul nu poate fi considerat un terț față de ordinul prin care a fost trecut în rezervă, ordin emis, după spusele acestuia, în anul 1997, și la care a făcut referire în mai multe memorii adresate actualului pârât, așa cum rezultă din răspunsurile formulate (15-20).
Chiar dacă unul din acestea ar fi privit ca o plângere prealabilă care ar fi respectat termenul obiectiv instituit la vremea aceea de Legea nr.29/1990, ar urma să se observe că, în raport de aceasta, nu s-a respectat termenul de învestire a instanței, termen care, în prezent, este consacrat în art.11 din Legea nr.554/2004.
Pentru toate aceste considerente se apreciază că acțiunea nu respectă, sub aspect procedural, condițiile și termenele impuse de Legea contenciosului administrativ și, de aceea, ea urmează a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul domiciliat în Pitești, str.-, -.22, jud.A, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE cu sediul în B, nr.1A, sector 1.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 februarie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
PREȘEDINTE: Gabriela Chiorniță
-
Grefier,
16.02.2009
Red.GC
EM/4 ex.
Președinte:Gabriela ChiornițăJudecători:Gabriela Chiorniță, Fabiola Ion Grigorescu
