Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 4419/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 4419
Ședința publică de la 29 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE- - - - Judecător
-- - - Judecător
-- - - Judecător
Grefier -
XXX
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții, și G, împotriva sentinței nr. 657 din data de 25 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit recurenții reclamanți j, și G și intimata pârâtă Direcția De Muncă Și Protecție Socială
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei de către grefier, arătându-se că recurenții reclamanți au solicitat judecarea cauzei în lipsă conform prevederilor art. 242 pct.2
Curtea, apreciind cauza în stare de soluționare trece la deliberări:
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința nre.657 din 25.03.2009 Tribunalul Dolja respins acțiunea formulată de reclamanții j, și G, în contradictoriu cu pârâta Direcția De Muncă Și Protecție Socială
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că reclamanții au depus la dosar, în sprijinul susținerilor privind îndeplinirea condițiilor de acordare a sporului pentru condiții vătămătoare, buletinul de măsurători al electromagnetic cu nr. 302/18021 din 20 noiembrie 2008 emis de Societatea Națională de - Sucursala B, Biroul Laborator Central ( fila 4 ), prin care se constată rezultatul măsurătorilor radiației electromagnetice de radiofrecvență, în 9 compartimente din cadrul Direcției de Muncă și Socială a Jud. D.
De asemenea, reclamanții au depus la dosar Ordinul nr. 117 din 16 decembrie 2008, emis de către Președintele Agenției Naționale pentru Prestații Sociale, având ca obiect acordarea sporului de 10% pentru condiții vătămătoare, funcționarilor publici și personalului contractual din cadrul Agenției Județene pentru Prestații Sociale D, pe perioada în care își desfășoară activitatea în sediul situat în C,-.
S-a menționat că, potrivit numărului factorial și nomenclaturii stradale, autoritatea publică mai sus menționată, precum și instituția publică intimată în prezenta cauză, prezintă un sediu comun, în C,-.
Prin adresa nr. 35663 din 5 februarie 2009, emisă de către Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale - Direcția management și Resurse Umane, se menționează că, conducerea ministerului nu a aprobat acordarea sporului pentru condiții vătămătoare, până la data de 16 decembrie 2008.
Analizând temeiul în drept aplicabil, instanța a constatat că, potrivit art. 16 din OG 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, astfel cum a fost aprobată prin Legea 232/2007 și modificată prin OG9/2007, sporul pentru condiții vătămătoare, de până la 10% din salariul de bază, se acordă funcționarilor publici care își desfășoară activitatea în cadrul autorităților și instituțiilor publice în care funcționează instalații care generează electromagnetice de radiofrecvență produse de emițători pentru comunicații, instalații de microunde, instalații de curenți de înaltă frecvență sau stații de bruiaj.
Categoriile de funcționari publici, cuantumul sporului prevăzut la alin. (1) și condițiile de acordare se stabilesc, în limitele prevăzute de lege, prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat.
Locurile de muncă pentru care se acordă sporul prevăzut la alin. (1) vor fi stabilite pe baza buletinelor de determinare emise de către autoritățile abilitate în acest sens.
Din textul legal mai sus menționat rezultă că acordarea sporului de condiții vătămătoare este condiționată de existența unor instalații care generează electromagnetice de frecvență ( împrejurare de fapt certificată prin buletinul de determinare emis de autoritățile abilitate ), existența unui act administrativ emis de ordonatorul principal de credite, precum și includerea sumelor ce prezintă această destinație, în categoria cheltuielilor de personal din cadrul bugetului legal aprobat.
În speță, reclamanții au făcut dovada îndeplinirii numai a primei condiții de acordare a sporului bănesc solicitat.
În această situație instanța nu se poate substitui ordonatorului principal de credite, analizând refuzul acestuia de a emite un act administrativ în ipoteza disp. art. 8 alin. 1 din legea 554/2004, în condițiile în care bugetul supus procedurii aprobării nu include, în categoria cheltuielilor de personal, această destinație.
În ceea ce privește aplicarea HG 1136 din 30 august 2006, instanța constată că acest act normativ reglementează cerințele minime pentru protecția lucrătorilor împotriva anumitor riscuri fără a fi reglementate sporurile de natură salarială sau procedura acordării acestora; în mod concret, sfera de reglementare cuprinde numai obligațiile unității angajatoare ( lato sensu ), precum și condițiile răspunderii contravenționale.
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond au declarat recurs reclamanții.
În motivare se arată că există o discriminare între funcționarii Agenției Județene pentru Prestații Sociale D și ai Direcției de Muncă și Protecție Socială D, ambele instituții cu sediul în aceeași clădire și ambele fiind în subordinea Ministerului Muncii și Protecției Sociale în calitate de ordonator principal de credite, care pentru unele instituții aprobă aceste sporuri, iar pentru altele nu.
Se invocă de asemenea încălcarea art.1 din Protocolul Adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, arătând că sporul solicitat reprezintă un drept de creanță certă, lichidă și exigibilă, constituind un "bun" în sensul jurisprudenței CEDO.
Recursul este nefondat.
Recurenții reclamanți sunt funcționari publici, sporul de până la 10% din salariul de bază pe care aceștia îl solicită fiind reglementat de art.16 din OG 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, aprobată prin Legea 232/2007, modificată prin OG 3/2007. Potrivit textului de lege menționat, sporul pentru condiții vătămătoare de până la 10% din salariul de bază, se acordă funcționarilor publici care își desfășoare activitatea în cadrul autorităților și instituțiilor publice în care funcționează instalații care generează electromagnetice de radiofrecvență, categoriile de funcționari, cuantumul sporului și condițiile de acordare ce stabilesc, în limitele prevăzute de lege, prin act administrativ al ordonatorului principal de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat.
Prin urmare, sintetizând conținutul legii, acordarea sporului pentru condiții vătămătoare este condiționată de îndeplinirea cumulativă a trei elemente, așa cum corect a reținut instanța de fond:existența condițiilor de muncă specifice, respectiv prezența unor instalații care generează electromagnetice; existența actului administrativ al ordonatorului principal de credite și existența numelor afectate plății sporului în bugetul aprobat. În cazul reclamanților fiind îndeplinită doar prima condiție din cele trei enunțate mai sus, creanța acestora nu îndeplinește condițiile de certitudine, lichiditate și exigibilitate, instanța de fond în mod corect apreciind că se impune respingerea cererii.
În privința discriminării invocate de reclamanți, Curtea reține că aceasta nu poate constitui un temei pentru acordarea drepturilor bănești solicitate, Curtea Constituțională reținând în Decizia nr.1325/04.12.2008 că instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
În ce privește susținerea recurenților privind faptul că drepturile solicitate constituie "un bun" în sensul art.1 din Protocolul nr.1 CEDO, instanța europeană a decis în jurisprudență că atât timp cât acțiunile reclamanților se află "pedinte" pe rolul jurisdicțiilor interne, acestea nu făceau să se nască nici un drept de creanță, ci numai eventualitatea dobândirii unui asemenea creanțe. Astfel, s-a stabilit cu valoare de principiu că "o creanță nu poate fi considerată bun în sensul art.1 din Protocolul 1, decât dacă ea a fost constatată sau stabilită printr-o decizie judiciară trecută în puterea lucrului judecat" (decizia din 18.10.2002, și alții contra Spaniei).
În raport de considerentele expuse, Curtea apreciază că instanța de fond a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale, motiv pentru care, potrivit art.304 pct.9 și 312 al.1 civ.Cod Penal, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanții, și G, împotriva sentinței nr. 657 din data de 25 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Octombrie 2009.
PREȘEDINTE: Carmina Mitru - - | JUDECĂTOR 2: Magdalena Fănuță - - | JUDECĂTOR 3: Teodora Bănescu - - |
Grefier, |
Red.
TEhred. / 2 ex / 05.11.2009
Jud. Fond.
Președinte:Carmina MitruJudecători:Carmina Mitru, Magdalena Fănuță, Teodora Bănescu
