Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 447/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR -
DECIZIA NR. 447
Ședința publică din data de 26 martie 2008
PREȘEDINTE: Dinu Florentina
JUDECĂTORI: Dinu Florentina, Elena Chirica Tănăsică Elena
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI P cu sediul în P,-, județul P și MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE cu sediul în B, sector 1, nr. 1, împotriva sentinței nr. 406 din 20 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu reclamanții G, L, G, OG, și intimații pârâți MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR cu sediul în B, sector 5, nr. 17 și INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE cu sediul în B, sector 5, nr. 6.
Recursul declarat de Ministerul Internelor și Reformei Administrative a fost timbrat cu suma de 2 lei și timbre judiciare de 0,3 lei potrivit ordinului de plată 109 ( 143) dosar, iar recursul declarat de Inspectoratul Județean de Poliție este netimbrat.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data 19 martie 2008, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea din acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie.
Curtea având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului a amânat pronunțarea la data de 26 martie 2008, când s-a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra recursurilor de față constată:
Prin sentința nr 406/20.11.2007, Tribunalul Prahova - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a IGPR, invocată de pârât, ca neîntemeiată, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finantelor Publice și respinsă acțiunea formulată împotriva acestui pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă și admisă în parte actiunea formulată de reclamantii G, L, G, OG, și obligați pârâtii Ministerul Internelor și Reformei Administrative B, Inspectoratul Județean de Poliție Române și Inspectoratul General al Politiei Române să calculeze și să plătească reclamanților despăgubiri reprezentând drepturi salariale neacordate aferente perioadei 1.09.2002 - 31.03.2006, constând în sporul de 30% din salariul de bază lunar, prevazut de art. 28 din OUG nr. 43/2002, sume actualizate cu rata inflatiei, de la data scadenței și până la data plătii efective a acestora.
Totodata, prin aceeași sentință a obligat pârâtii IGPR și al Judetului P să efectueze rectroactiv mențiunile corespunzătoare în evidențele privind salarizarea reclamanților, în sensul acordării sporului de 30% mentionat pentru perioada anterior precizată și a obligat pârâții la plata cheltuielilor de judecată, către reclamanți în suma de 2003 lei.
Pentru a hotarî astfel, prima instantă a reținut că în ce priveste excepția lipsei calitatii procesuale pasive a Ministerului Economiei si Finantelor, tribunalul a apreciat că excepția este întemeiată, întrucât între acest minister și celelalte părti nu există nici un fel de raporturi juridice, prin prisma raporturilor de serviciu ale reclamanților din care decurg drepturile bănești solicitate de aceștia, ministerul fiind un terț față de reclamanti și nu poate avea calitatea de ordonator principal de credite, pentru alte autorități sau instituții publice, deci nici pentru restul pârâtilor și nu poate repartiza direct sume de la bugetul de stat.
In ce priveste excepția lipsei calitatii procesuale pasive a IGPR, prima instanță a reținut că excepția invocata este neintemeiată, întrucât P, chiar dacă are personalitate juridică proprie, este subordonantă IGPR, conform art. 5 și art. 12 al. 2 din Legea 218/2002, care realizează coordonarea, îndrumarea și controlul activității acestuia și care potrivit disp. pct. 3, lit. i din Ordinul 621/2005 verifică și controlează modul în care unitățile subordonate, printre care si IPJ P își îndeplinește sarcinile cu privire la fondurile bugetare alocate și la cele extrabugetare.
In ce priveste fondul cauzei, se reține prin sentință că acțiunea este întemeiată în parte, deoarece reclamanții îndeplinesc funcția de ofițeri de politie in cadrul IJP P, fiind desemnați ca organe de cercetare ale poliției judiciare prin Ordinul (actualmente MIRA), și cu avizul procurorului general al Parchetului de pe lânga ICCJ, conform art. 201 al. 3 și C.P.P. art. 2 al. 3 din Legea 364/2004 și potrivit disp. art. 28 din OUG nr 43/2002 privind Parchetul Național Anticorupție, ofițerii de poliție judiciară detașați la. primesc un spor de 30% din salariul de bază lunar, spor ce a fost menținut în acelasi cuantum și după intrarea în vigoare a OUG24/2004, pentru activitatea specializată de combatere a infracțiunilor de corupție.
Se mai reține prin hotarâre, că reclamanții au atributii ca si ofițerii de poliție juridiciară detașați în cadrul DNA, întruicât efectueaza acte de urmarire penală sub supravegherea directă a procurorilor și efectueaza prin delegare, acte de cercetare penală, inclusiv în cauzele de corupție aflate în competența lor, astfel că nu exista practic nici o diferență majoră sub aspectul complexității între cauzele și cercetăriile penale efectuate de cele doua categorii de ofițeri, astfel încât există o discriminare din punct de vedere al salarizarii care a încălcat dispozitiile legale mai sus mentionate și art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 6 al. 2 din Codul Muncii și art 1 al. 2 rap. la art. 2 și 3 din OG 137/2000.
Pentru toate aceste considerente, prima instanță a admis acțiunea și a obligat pârâții să calculeze și să plătească reclamantilor, despăgubiri reprezentând drepturi salariale neacordare aferente perioadei 1.09.2002 - 31.03.2006, constând în sporul de 30% din salariul lunar actualizat cu rata inflației de la data scadenței și până la data plății efective a acestora și să efectueze retroactiv mențiunile corespunzatoare în evidențe privind salarizarea reclamantilor în sensul acordarii sporului de 30%, respingând excepția lipsei calitatii procesuale pasive a și admitând excepția lipsei calitatii procesuale pasive a PB și respingând acțiunea față de acest pârât pe această excepție.
Impotriva sentintei au declarat recurs Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de Politie al Județului
În ceea ce privește recursul declarat de recurentul Inspectoratul de Poliție al Județului P, având în vedere că recurentul J, declarând recursul de față, nu a achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 2 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, deși a fost citat cu această mențiune, așa cum reiese din citația emisă pe numele acestuia (fila 79 ), urmează a se dispune anularea recursului ca netimbrat în conformitate cu dispozițiile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din nr.OG 32/1995 cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora instanțele judecătorești nu se pot pronunța asupra cererilor înainte de a fi îndeplinit timbrajul.
In recursul declarat de Ministerul Internelor și Reformei Administrative B, se critică sentința primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie, aratându-se că hotarârea recurată este data cu depăsirea atribuțiilor puterii judecătorești, deoarece față de perioada pentru care s-a solicitat si s-a acordat plata dreptului salarial, dreptul la actiune al intimaților reclamanti, este prescris anterior datei de 9.01.2004, aspect care nu a fost analizat în vreun fel de instanța de fond.
Arată recurentul că, ignorând cu buna stiință dispozițiile legale în vigoare si substituindu-se Curtii Constituționale, singura in masură a se pronunța cu privire la oportunitatea, legalitatea sau constituționalitatea unui act normativ și în același timp Parlamentului Romaniei, instanța de fond- Tribunalul Prahova, a considerat greșit că reclamantii sunt îndreptățiti să primească sporul de 30% din salariu prevazut de art. 28 al. 5 din OUG 43/2002, deși reclamanții nu au fost detașați în cadrul DNA niciodată, și constatând că a fost creată o situație discriminatorie prin lacunele actului normativ invocat, adaugă la lege și pronunță sentința recurată.
Ori, desfășurându-și activitatea în cadrul IPJ P, arată recurentul, chiar și ca ofițeri judiciari, fără ca în perioada pentru care a solicitat acordarea sporului de 30% din salariu să fi fost detașați in cadrul DNA, salarizarea intimaților reclamanți nu se poate face decât potrivit nr.OG 38/2003, act normativ care nu prevede acordarea dreptului solicitat și intimații reclamanți și-au întemeiat cererea pe anularea situației discriminatorii, respectiv pe disp. art 27 din OG137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, ori potrivit alin. 4 al acestui articol se prevede că persoana interesată are obligatia de a dovezi existența unor fapte care permit a se presupune existența unei discriminari directe sau indirecte, însă situatia intimaților nu vizează un act material, o fapta de discriminare, ci discriminarea creată de o anumită prevedere legală, art 28 al. 5 din OUG 43/2002.
Ori, discriminarea, arată recurentul, apare atunci când unei persoane nu-i este recunoscut un drept fundamental sau un drept prevazut de lege, în speță fiind vorba de situația a doua categorii de polițiști, din care numai uneia îi este recunoscut un drept printr-un act normativ, în spetă nefiind îndeplinit nici criteriul de discriminare prev. de art 2 al. l din OG 137/2000, la alin. 2 din aceste dispozitii se prevede că nu este discriminatorie deosebirea, excluderea, restrictia sau preferința atunci când este bazată pe un criteriu justificat, ori criteriul de selecție în ceea ce priveste acordarea sporului la salariu numai unora din agenții și ofițerii de poliție judiciară este prevazut chiar în cuprinsul dispozitiilor legale care instituie acest drept.
In sensul celor mentionate mai sus, arată recurentul, Consiliul National pentru Combaterea Discriminării a pronuntat hotarârea nr. 271/5.09.2007, nr. 419/27.11.2007 și 418/28.11.2007, din cuprinsul cărora rezultă că politistii care lucreaza în cadrul DNA nu se află într-o situație analoagă cu ceilalti polițiști din cadrul poliției judiciare, existând o justificare obiectivă a diferențierii, consdierente pentru care solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Curtea, examinând sentința prin prisma criticilor din recursul declarat de Ministerul Internelor și Reformei Administrative, în raport de actele și lucrarile dosarului și de dispozițiile legale incidente în cauză, constată urmatoarele:
Critica adusă de recurent sentinței, vizând depăsirea atribuțiilor puterii judecătorești, nu este fondată.
Intimații reclamanți au solicitat plata sporului de 30% din salariu prin asimilarea activității lor cu activitatea ofițerilor de poliție detasați la DNA, spor prevazut de disp. art. 28 din nr OUG 43/2002, privind Parchetul Național Anticorupție, dar prin aceasta nu înseamnă că s-au depăsit atribuțiile puterii judecătorești, prin faptul că instanța de fond, admițând actiunea intimatilor reclamanți, au asimilat activitatea lor cu cea a ofițerilor de politie detașati la DNA.
Critica recurentului adusa sentintei vizând prescripția dreptului la acțiune, este nefondată, deoarece în condițiile în care s-ar considera că intimații reclamanți au dreptul la sporul de 30% din salariu, acest drept a fost suspendat prin legile bugetului de stat pe perioada 2001 - 2006, după încetarea suspendării potrivit disp. art. 15 al. 1 din. 167/1958, privitor la prescripția extinctivă, începe să curgă un nou termen de prescriptie socotindu-se și timpul scurs înainte de suspendare, astfel încât dreptul intimatilor la plata dreptului salarial, nu era prescris.
Celelalte critici ce vizeaza fondul cauzei, că în mod greșit prima instantă a admis în parte actiunea și a obligat recurentul pârât și ceilalti doi pârâți IGPR și IPJ P, la plata sporului de 30% din salariu, sunt fondate.
Intimații reclamanti îndeplinesc funcția de ofițeri de poliție in cadrul IJP P, fiind desemnați ca organe de cercetare ale poliției judiciare prin Ordinul Ministerului Administratiei și Internelor (actualemente MIRA) și cu avizul Procurorului General al Parchetului de pe lânga ICCJ, conform disp. art 201 al. 3 p și art. 2 al. 3 din Legea 364/2004.
Intimații reclamanți fiind ofiteri de politie in cadrul IJP, sunt salarizați potrivit OG nr 38/2003, act normativ care nu prevede acordarea sporului de 30% din salariul lunar.
Activitatea desfășurată de intimații reclamanți nu poate fi asimilată cu activitatea ofițerilor de poliție judiciară detașați la DNA, pentru activitatea specializată de combatere a infracțiunilor de corupție, și care potrivit art. 28 din OUG nr 43/2002, privind Parchetul Național Anticorupție, primesc un spor de 30% din salariul de bază lunar, în mod gresit prima instanță consideră că se poate acorda acest spor și ofițerilor de poliție judiciară din cadrul IPJ și că au aceleasi atributii ca si ofiterii de poliție judiciară detașați la DNA, activitatea ofițerilor de poliție din cadrul IPJ fiind diferită de activitatea ofițerilor de poliție detașați la DNA.
Pe de altă parte sporul de 30% prevazut de disp. art 28 din OUG nr 43/2002, se acordă ofițerilor de poliție judiciară, care sunt detașați la DNA, pe o perioada limitată și care beneficiaza de acest drept salarial numai pe perioada în care sunt detașați la DNA, astfel că nu se poate legal considera că ofițerii de politie din cadrul au același drept cu cealaltă categorie de ofițeri de poliție detașați la DNA, și nu poate constitui o astfel de asimilare a activității ofiterilor de poliție din cadrul IPJ cu cea a ofițerilor de poliție detașați la DNA, ca o motivare legală de acordare a unor drepturi salariale strict prevazute pentru anumită categorie de persoane, respectiv pentru ofițerii de poliție detașați pe o perioada limitată la DNA pentru activitatea specializata de combatere infracțiunilor de corupție și intimaților reclamanți care sunt ofițeri de poliție în cadrul IPJ și cu atât mai mult nu poate constitui aceasta un cadrul legal pentru acordarea sporului de 30% pe întreaga perioadă 1.09.2002 - 31.03.2006, și efectuarea mențiunilor corespunzatoare în evidențele privind salarizarea.
De altfel și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, prin hotarârile nr. 271/5.09.2007, nr. 419/27.11.2007 și nr. 418/28.11.2007, au statuat că polițiștii care lucreaza in cadrul Directiei Nationale Anticoruptie nu se află intr-o situatie analoaga cu ceilalti polițiști din cadrul Poliiei Judiciare, existând o justificare obiectivă a evidențierii.
Pentru toate aceste considerente, recursul formulat se priveste ca fondat și în temeiul disp. art. 312 al. 1 și 2 civ. Curtea va admite recursul declarat de MIRA, va modifica în parte sentinta recurata in sensul că, va respinge cererea reclamantilor, ca neîntemeiată, menținându-se restul dispozițiilor sentinței cu privire la excepțiile invocate.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, împotriva sentinței nr. 406 din 20 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu intimații reclamanți: G, L, G, OG, și intimații pârâți MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că respinge cererea ca neîntemeiată.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Anulează pentru netimbrare recursul declarat de INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 martie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Dinu Florentina, Elena Chirica Tănăsică Elena
- - - - -
Grefier,
- -
Red. EC/DD
3 ex/31.03.2008
f- Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Dinu FlorentinaJudecători:Dinu Florentina, Elena Chirica Tănăsică Elena
