Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Sentința 45/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA NR. 45/
Ședința publică din 16 martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurelia Gheorghe
Grefier - - -
S-a luat în examinare acțiunea promovată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României și chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat pentru reclamant, lipsă fiind pârâta și chematul în garanție.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, avocat, pentru reclamant, invocă excepția necompetenței materiale a Curții de APEL IAȘI, raportat la calitatea de angajat contractual a reclamantului, precizând că la fila 27 dosar este depus contractul individual de muncă al reclamantului. Consideră că, competența aparține Tribunalului Iași - secția litigii de muncă.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare cu privire la excepția invocată de către reclamant, prin apărător ales.
După deliberare,
CURTEA D E APEL,
Asupra acțiunii de față;
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași sub nr. 5382/99 din 01.08.2008, reclamantul a solicitat ca pârâta Curtea de Conturi a României să fie obligată la plata de despăgubiri, echivalente cu sporul de 75 % neacordat în mod discriminatoriu, începând cu iulie 2005 - iunie 2006, actualizate cu indicele de inflație.
Tribunalul Iași, prin sentința nr.1934 din 26.11.2008, și-a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Curții de APEL IAȘI, pe considerentul că, atâta timp cât controlorii financiari sunt numiți în funcție, potrivit art.111 din Legea nr.94/1992, și au calitatea de funcționari publici, cu atât mai mult cu cât, conform art.3 din nr.OUG160/2000, în cazul lor, indemnizația lunară este unica formă de salarizare, fapt ce impune aplicațiunea dispozițiilor art.109 din Legea nr.188/1999.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii, pe motiv că actul normativ în baza căruia sunt stabilite drepturile salariale ale controlorilor financiari este nr.OUG160/2000, care, la art.3, prevede că indemnizația este unica formă de remunerare lunară a activității corespunzătoare funcției de control financiar.
Totodată, pârâta a formulat și o cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, prin care se solicită ca, în cazul admiterii cererii de chemare în judecată a reclamanților, chematul în garanție să fie obligat să asigure fondurile necesare plății sporului solicitat.
Curtea, investită, în condițiile mai sus arătate, cu soluționarea acțiunii în pretenții, formulată de personalul Camerei de Conturi I, constată însă că nu are competență materială de a cerceta pricina, sens în care reține următoarele:
Este necontestat faptul că reclamanții își desfășoară activitatea în cadrul Camerei de Conturi I, unde îndeplinesc funcția de controlori financiari și că regimul lor juridic este guvernat de Legea nr.94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi.
Este de asemenea necontestat faptul că, potrivit art.115 din Legea nr.94/1992, controlorii financiari (auditorii publici) sunt numiți de președintele Curții, iar personalul cu funcții de conducere de către plenul Curții de Conturi.
Simplul fapt al numirii, de către conducătorul Curții de Conturi, a personalului camerelor de conturi județene, nu semnifică însă că funcția pe care acesta o exercită este o funcție publică și că cei în cauză au statut de funcționari publici, în sensul dat acestui termen de Legea nr.188/1999, întrucât doar legiuitorul este în drept să stabilească care sunt, în sistemul Curții de Conturi, funcțiile publice și regimul juridic aplicabil acestora, modificările aduse Legii nr.94/1992 prin Legea nr.217/2008 neaducând nici o clarificare în această materie.
În lipsa unei norme exprese, care să stabilească că funcția de controlor financiar (auditor public extern) este o funcție publică și că cei care o ocupă au statut de funcționar public, Curtea consideră că răspunsul la problema naturii funcției și a statutului personalului încadrat la camerele de conturi județene trebuie căutat în actele normative prin care s-a reglementat salarizarea acestei categorii de personal.
Ori, sub acest aspect, se constată că prin chiar titlul nr.OUG24/2000, care în anexele III/2 și VI/2 lit. D) face trimitere expresă la funcțiile de execuție și de specialitate specifice Curții de Conturi, se stabilește, fără echivoc, că acesta se referă la categoria personalului contractual din sectorul bugetar, definit de art.1 alin.2 ca fiind personalul angajat în acest sector, în funcții de conducere sau în funcție de execuție, pe bază de contract individual de muncă, în condițiile legii.
Chiar dacă anexele referitoare la funcțiile specifice Curții de Conturi au fost abrogate prin nr.OUG160/2000, acest fapt nu are nici o înrâurire asupra reglementării asupra statutului și regimului juridic al personalului încadrat la camere de conturi județene, întrucât cel din urmă act normativ se referă exclusiv la chestiunea salarizării controlorilor financiari, nu și la regimul lor juridic, care a fost și rămâne acela de personal contractual din sectorul bugetar.
Că așa este o dovedește și faptul că, pe lângă ordinul de numire în funcție, emis de președintele Curții de Conturi, s-a încheiat și un contract individual de muncă, cu fiecare reclamant în parte, ceea ce arată că natura raporturilor dintre părțile în litigiu este una contractuală și că nu ne aflăm în prezența unui raport de serviciu, specific dreptului administrativ, în sensul dat acestui termen de art.1 din Legea nr.188/1999.
Urmare faptului că raporturile dintre părțile în cauză sunt calificate de chiar legiuitor ca fiind raporturi contractuale, Curtea consideră că și litigiul privitor la executarea obligațiilor contractuale, în partea referitoare la remunerarea muncii prestate de angajați, trebuie să se supună regulilor stabilite prin Legea nr.168/1999 și nu dispozițiilor art.109 din Legea nr.188/1999, republicată.
Pe cale de consecință, constatând că nu are competența materială să soluționeze prezentul conflict de drepturi, Curtea, în temeiul art.158 alin.3 Cod procedură civilă își va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea tribunalului muncii, atât în ceea ce privește judecata acțiunii principale, cât și în ceea ce privește judecata cererii de chemare în garanție.
Constatând ivit conflictul negativ de competență, între Tribunalul Iași și Curtea de APEL IAȘI, Curtea, în temeiul art.22 Cod procedură civilă, va suspenda judecata pricinii și va înainta dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea emiterii regulatorului de competență.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Declină în favoarea Tribunalului Iași - secția civilă, litigii de muncă, competența de soluționare a acțiunii promovate de reclamantul, în contradictor cu pârâta Curtea de Conturi a României.
Suspendă judecarea cauzei, conform art. 21 Cod procedură civilă și înaintează dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru soluționarea conflictului negativ de competență. Pronunțată în ședință publică azi 16 martie 2009.
Președinte
- Grefier
- -
Red.
Tehnored.
2 ex.
13.04.2009
Președinte:Aurelia GheorgheJudecători:Aurelia Gheorghe
