Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 4530/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 4530
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2009
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Carmen Ilie
JUDECĂTOR 2: Sanda Lungu
JUDECĂTOR 3: Costinel Moțîrlichie
GREFIER -- -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, împotriva sentinței nr.2225 din 06 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în contradictoriu cu intimații reclamanți, -, -, și intimații pârâți CURTEA DE APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL MEHEDINȚI.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recursul este motivat și declarat în termenul legal; de asemenea arată că recurenta pârâtă Ministerul Justiției și Libertăților a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit dispozițiilor art. 242 alin. 1 pct. 2 Codul d e procedură civilă.
Apreciindu-se îndeplinite dispozițiile art. 150 Codul d e procedură civilă, instanța reține cauza spre soluționare.
CURT E
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr..2225 din 06 iulie 2009, Tribunalul Mehedinția admis acțiunea formulată de reclamanții, împotriva pârâților Tribunalul Mehedinți, Curtea de APEL CRAIOVA și Ministerul Justiție. Au obligat pârâții să plătească reclamanților sporul de confidențialitate în procent de 15% din salariul de bază aferent perioadei 01.12.2005- 31.12.2006 actualizat cu indicele de inflație până la data plății efective.
Au obligat pârâtul Tribunalul Mehedinți să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că:
In scopul asigurării mai eficiente a confidențialității informațiilor clasificate în legislația națională au fost concretizate o serie de acte normative menite să confere categoriilor de persoane - salariați ce gestionează astfel de informații sporuri salariale corespunzătoare gradului de acces la asemenea informații. Astfel, prin art.3 din legea nr.444/2006, pentru aprobarea nr.OG 19/2006 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului militar și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranța națională, s-a prevăzut ca " pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate, în funcție de certificatul-avizul de securitate deținut,cadrele militare în activitate, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe baza de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publica și siguranța naționala, beneficiază de un spor lunar de până la 15% din solda lunară, respectiv din salariul de bază".
De asemenea, prin dispozițiile art.15 alin. (1 ) din nr.OG 6/2007, privind unele măsuri de reglementate drepturilor salariale și altor drepturi ale funcționarilor publici s-a prevăzut că sporul de confidențialitate în cuantum de până la 15% se acordă nu numai categoriilor de funcționari publici prevăzute în legea nr. 444/2006, ci și altor categorii de funcționari publici, respectiv celor din aparatul de lucru al Guvernului, din cadrul Administrației Președințiale, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Integrării Europene, Ministerul Economiei și Comerțului, Consiliul Legislativ.
În aceeași ordine de idei, prin art. 20 alin. (3) din Legea nr. 656/2002 privind prevenirea și sancționarea spălării banilor, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 405/2006, s-a acordat acest spor de confidențialitate de până la 15% și membrilor plenului, precum și altor categorii de personal din cadrul Oficiului Național de prevenire și Combatere a Spălării Banilor.
Însăși OG nr. 137/2000 pentru prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, prevede în art. 30 alin. (3), acordarea sporului de confidențialitate de până la 15% personalului din aparatul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, tocmai în ideea unui tratament echitabil și similar a tuturor categoriilor de persoane din cadrul instituțiilor publice ce gestionează informații clasificate sau confidențiale.
Conform art.13 din OUG nr. 57/2000, art. 30 alin. (3) din nr.OG 137/ 2000, art. 3 din nr.OG 38/2003, art. 13 alin. (1) din nr.OUG 123/2003, art.3 din nr.OG 19/2006, art. 15 alin. (1) din nr.OG 6/2007, art.20 alin. (3) din legea nr. 656/2002, art. 15 din nr.OG 64/2006, art.13 din nr.OG 10/2007, debitorii obligației de confidențialitate au fost recunoscuți, în mod firesc, ca și creditori ai dreptului corelativ la sporul de confidențialitate, unitățile bugetare fiind debitori ai obligației sinalagmatice de plata a acestui spor salarial.
Au reținută că, prin decizia nr. 46 din 15 decembrie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat în sensul că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară.
Cu privire la natura juridică a obligației de confidențialitate al reclamanților, în calitate de personal auxiliar de specialitate, instanța reține că, față de obligația de confidențialitate pe care trebuie să o respecte (" să nu dezvăluie sau să folosească informațiile obținute în calitate de grefierisă păstreze dosarele cu caracter confidențial în incinta instanței să nu permită consultarea lor"-art.15 alin.1 și 2 din Hot. Nr.328/2005 a: să" păstreze secretul profesional"-art.91 alin.1 din. Nr.303/2004) aceasta fiind o clauză legală a raportului de muncă al acestuia, o clauză obligatorie ( iar nu facultativă ca în dreptul comun al muncii), însă raportul de muncă, indiferent dacă este tipic sau atipic, are întotdeauna un caracter juridic sinalagmatic.
Ca atare, legiuitorul, instituind obligația sinalagmatică profesională ( de muncă ) de confidențialitate în sarcina reclamanților, implicit și de drept instituit și o obligație de plată ( o contraprestație salarială), pe cale de analogie legii ( deci obligația de plată este implicită, lacunar fiind doar aspectul privind cuantumul procentual al acestui drept salarial, în caz contrar, ar fi încălcate și principiile constituționale privind nediscriminarea dreptul la plata egală pentru munca egală, dreptul la salariu pentru munca prestată ( potrivit art. 16 alin. (1) și art. 41 alin. (2) din Constituție, prevederi dezvoltate de art. 5, art.6 și art. 154 din Codul Muncii ).
Obligația de confidențialitate constituie o noțiune juridică și legislativă largă, atotcuprinzătoare, care este recunoscută de lege tuturor celor care prestează activități, în temeiul unui raport de muncă, indiferent de felul raportului de muncă al funcției deținute.
Însă, s-a remarcat că, reclamanții deși își execută obligația de confidențialitate în calitatea lor de specialiști, fiind debitori ai acestor obligații în mod similar cu restul personalului din unitățile bugetare, totuși pentru îndeplinirea acestei obligații speciale și specifice, nu li se recunoaște sporul salarial de confidențialitate, așa cum este recunoscut în cazul restului personalului din sistemul bugetar.
În concluzie, s-a reținută că, prin neacordarea sporului de confidențialitate, reclamanții au fost mod evident și grav discriminați, deoarece se află în aceeași situație juridică și faptică care fundamentează și generează acest în spor salarial și pentru celelalte categorii socio-profesionale ținute de respectarea obligației de confidențialitate.
De altfel, doctrina juridică și practica judiciară au statuat în mod unanim și constant existența discriminării în materie de muncă, ori de câte ori un spor sau un adaos salarial nu a fost acordat tuturor categoriilor profesionale ( deci, indiferent de funcție) care întruneau elementul generator al respectivului spor sau adaos specific.
Deci, reclamanții sunt discriminați în sensul art.2 alin. (1)-(3), art. 6 din OUG nr. 137/2000, întrucât le-a fost refuzat sporul de confidențialitate nu datorită faptului că nu ar îndeplini condiția normativă de acordare a acestui spor ( condiția îndeplinirii obligației legale de confidențialitate) ci sub pretextul că aparține unei alte categorii socio-profesionale, criteriu declarat în mod expres de lege ca fiind discriminatoriu ( art. 2 alin. (1) din nr.OG 137/2000).
Instanța a reținut că acordarea acestui spor de confidențialitate doar pentru anumite categorii de personal ținute de obligația de confidențialitate s-a realizat fără arătarea scopului urmărit și a rațiunii legii, conducând la crearea unui tratament diferențiat ce nu poate fi expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie justificat rațional, cu respectarea principiului egalității cetățenilor.
Nu orice diferență de tratament semnifică discriminare, iar pentru a putea fi reținut tratamentul diferențiat, injust, este necesar să se stabilească că persoane aflate în situație asemănătoare sau comparabile în materie, beneficiază de un tratament preferențial, iar dacă o asemenea distincție între situații analoage sau comparabile există, ea să nu-și găsească nici o justificare obiectivă sau rezonabilă.
Conform Directivei 200/EC/78 - legislație comunitară în domeniul prevenirii și combaterii discriminării, în vederea definirii și constatării discriminării directe, tratamentul diferențiat trebuie analizat prin prisma unor persoane aflate în situații doar comparabile, iar nu neapărat în situații similare.
În speță, reclamanților le-a fost impusă prin lege o obligație profesională imperativă specială și specifică, de confidențialitate, care se îndeplinește în cadrul executării raporturilor de muncă.
Prin însăși natura sa, activitatea judiciară desfășurată de reclamanți implică administrarea sau cel puțin contactul cu informații confidențiale - unele chiar clasificate sau secrete de serviciu - constând de exemplu, în date privind arestări, interceptări ale convorbirilor telefonice, martori sub acoperire, protecția victimelor, date cu caracter personal ale justițiabililor, secretul bancar, secretul economic.
Față de considerentele de fapt și de drept arătate mai sus, instanța reține că acțiunea formulată de reclamanții, este întemeiată urmând a fi admisă.
Cererea privind obligarea la efectuarea mențiunilor legate de sporul de confidențialitate în Carnetul de muncă este fondată întrucât se întemeiază pe prevederile art. 11 alin.2 din Decretul Nr. 92/1976, Decretul Nr. 738/1969 și Ordinul Nr. 136/1986 privind metodologia întocmirii, completării, păstrării și evidenței carnetului de muncă (Anexa la Ordin, pct.4 lit. b), final și pct. 5).
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Curtea, analizând recursul pârâtului, constată că de sporul de confidențialitate beneficiază, potrivit art 3 alin 1 din OG 19/2006, aprobată prin Lg nr 444/2006, cadrele militare în activitate, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, care operează cu informații clasificate.
De asemenea, beneficiază funcționarii publici din aparatul de lucru al Guvernului, funcționarii publici din cadrul Administrației Prezidențiale, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerul Afacerilor Externe, Ministrul Integrării Europene, direcțiilor subordonate ministrului delegat pentru comerț din cadrul Ministerului Economiei și Comerțului, Consiliul Legislativ, conform art. 15 din OG 6/2007; unele categorii de personal din cadrul Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, care, de asemenea, gestionează informații clasificate conform art. 20 al 3 din Lg 656/2002, astfel cum a fost modificată prin Lg 405/2006; personalul din cadrul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, conform art 30 al 3 din OG nr 137/2000 republicată.
Așadar, categoriile de personal menționate anterior beneficiază de sporul de confidențialitate în baza unor legi speciale.
Reclamanții nu se încadrează în nici una din aceste categorii, pentru a putea beneficia de sporul de confidențialitate.
Ei au calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul instanțelor judecătorești, cu drepturi și obligații stabilite prin legi speciale - Legea nr 567/2004 și OG 8/2007,care nu prevăd acest spor.
Reclamanții au invocat faptul că, deși au obligația păstrării confidențialității, nu le-a fost prevăzut și un spor corespunzător,așa cum legiuitorul a statuat pentru alte categorii profesionale care au aceleași obligații, creându-se astfel o discriminare între persoanele care au asemenea obligații, contrar dispozițiilor OG 137/2000.
Se constată că, potrivit art 78 din Lg 567/2004, " personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este obligat să păstreze secretul profesional,confidențialitatea in legătură cu faptele și informațiile de care ia cunoștință în exercitarea funcției cu privire la procesele aflate în curs de desfășurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul ".
In legea de salarizare nu este prevăzut sporul de confidențialitate.
Conform art 2 alin 3 din OG 137/2000, sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre ce dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prev la al 1, față de alte persoane, în afara cazurilor în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim,iar metodele de atingere a acestui scop sunt adecvate și necesare.
Convenția Europeană a Drepturilor Omului prevede în art 14 că exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de Convenție trebuie să fie asigurată, fără nicio deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice ale opinii, origine materială sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere,naștere orice altă situație.
Legat de art 14 din Convenție, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că diferența de tratament devine discriminatorie atunci când se introduc distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
In același timp însă, Curtea a mai arătat că "dreptul de a nu fi discriminat garantat de Convenție este încălcat nu numai atunci când statele tratează în mod diferit persoane aflate în situații analoage, fără a oferi justificări obiective și rezonabile, dar și atunci când statele omit să trateze diferit,tot fără justificări obiective și rezonabile, persoane aflate în situații, necomparabile"(cauza Thlimmenos contra Greciei).
Instanța constată că reclamanții și categoriile de personal la care se raportează nu se găsesc în situații analoage și comparabile. Salarizarea personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și parchetelor de pe lângă acestea este reglementată printr-o lege specială, ținându-se seama de particularitățile, răspunderea, complexitatea funcției pe care o deține.
Categoriile de personal care beneficiază de sporul de confidențialitate se găsesc in situații diferite față de personalul auxiliar de specialitate, operând cu categorii de informații diferite, care determină soluții diferite ale legiuitorului în ceea ce privește salarizarea acestora.
Principiul egalității și al nediscriminării se aplică doar situațiilor egale și analoage, iar tratamentul juridic diferit, instituit în baza unor situații obiectiv diferite, nu reprezintă nici privilegii și nici discriminări.
Este opțiunea liberă a legiuitorului ca, ținând seama de importanta și complexitatea diferitelor funcții, să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază,pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă.
Pentru considerentele expuse, Curtea va admite recursul formulat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților în baza art. 312. pr. Civ. Și va modifica sentința în sensul respingerii acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, împotriva sentinței nr.2225 din 06 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în contradictoriu cu intimații reclamanți, -, -, și intimații pârâți CURTEA DE APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL MEHEDINȚI.
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.Jud.
24 2009/2.ex.
Jud. fond
Președinte:Carmen IlieJudecători:Carmen Ilie, Sanda Lungu, Costinel Moțîrlichie
