Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 454/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
- Secția de contencios administrativ și fiscal
DECIZIA CIVILĂ NR.454/R/CA-. Dosar nr.1794/119/R/CA-./2008
Ședința publică din data de: - 16 Iunie 2009
PREȘEDINTE: Maria Ioniche judecător
- - - - judecător
- - - - judecător
- - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta împotriva Sentinței civile nr.68 din data de 22 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-, având ca obiect "litigiu privind funcționarii publici".
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc asupra recursului în ședința publică din data de 9 iunie 2009, când părțile au lipsit, conform celor consemnate prin încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Pentru a da posibilitatea părților de a depune concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 16 iunie 2009.
Instanța, în urma deliberării, a pronunțat hotărârea de mai jos:
CURTEA:
Prin Sentința civilă nr. 68 din data de 22 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-, s- admis excepția prescrierii dreptului la acțiune pe perioada 01.01.2004-04.11.2005 și în consecință, s-au respins pretențiile reclamantei, împotriva pârâtei Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă C, aferente perioadei menționate ca fiind prescrise.
S-au espins restul pretențiilor împotriva aceleiași pârâte, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Reclamanta are calitate de funcționar public.
Referitor la pretențiile reclamantei, instanța de fond analizat cu prioritate, potrivit art.137 pr.civ. excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei pe perioada 01.01.2004 - 04.11.2005, excepție invocată din oficiu, conform Încheierii din 4.12.2008.
Potrivit art.166 alin.1 și 2 din codul muncii "dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate, termenul de prescripție prevăzut la alin. (1) este întrerupt în cazul în care intervine o recunoaștere din partea debitorului cu privire la drepturile salariale sau derivând din plata salariului".
De asemenea, conform art.1 și 3 din Decretul nr.167/1958, "dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termen de 3 ani.
În cauză, în raport de obiectul pretențiilor nu se poate reține că au intervenit cauze care să conducă la suspendarea sau întreruperea cursului prescripției.
De asemenea, dreptul invocat de reclamantă nu este sub condiție suspensivă sau cu termen suspensiv. În acest sens s-a reținut că prin legile bugetului de stat, respectiv art.39 alin.4 din Legea nr.631/02, art.46 alin.4 din Legea nr.507/2003 nu au fost aprobate sume pentru tichete de masă în bugetul instituțiilor publice, prin actele normative menționate nefăcându-se nici o referire la suspendarea plății sau acordării drepturilor respective.
Ca urmare, față de cele expuse, s-a constatat că pentru perioada menționată, anterioară cu trei ani momentului intentării acțiunii, dreptul la acțiune al reclamantei s-a prescris, motiv pentru care s-a admite excepția, iar cererea privind perioada vizată a fost respinsă.
În ce privește fondul, conform art.1 alin.(1) din Legea nr.142/1998, "salariații din cadrul societăților comerciale - și din sectorul bugetar - pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de către angajator".
Potrivit alin.(2) al aceluiași articol, "tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori".
În același sens sunt și prevederile art.5 din Normele de aplicarea legii nr.142/1998 aprobate prin HG nr.5/1999.
Instanța de fond a reținut că normele legale în materie nu au caracter imperativ și nu instituie o obligație în sarcina angajatorului.
În ce privește sectorul bugetar, legea stabilește cu caracter imperativ că acestea pot fi acordate numai în măsura în care sumele reprezentând contravaloarea tichetelor de masă sunt prevăzute distinct cu această destinație în bugetul de venituri și cheltuieli aprobate.
Tribunalul a mai reținut că, în cauză nu s-a făcut nicio dovadă că pârâta ar fi cuprins în bugetele de venituri și cheltuieli, începând din anul 2004 și până în prezent, sumele necesare cu o astfel de destinație.
Instanța de fond a considerat că afirmația reclamantei că unele categorii de salariați primesc tichete de masă și alții nu, ceea ce reprezintă o discriminare, nu poate fi primită și că în cauză nu se poate reține că ar fi vorba de restrângerea unor drepturi ori de vreo restricție.
Curtea Constituțională s-a pronunțat în acest sens, arătând că "prevederile constituționale vizează egalitatea în drepturi între cetățeni în ceea ce privește recunoașterea în favoarea acestora a unor drepturi și libertăți fundamentale, iar nu identitatea de tratament juridic privind aplicarea unor măsuri, indiferent de natura lor".
De asemenea, Curtea Constituțională a mai arătat că acordarea tichetelor de masă nu constituie măsură de protecție socială în sensul prevăzut de dispozițiile art.41 alin.2 din Constituție.
În cauză, instanța de fond a apreciat că nu se poate susține că s-ar fi încălcat nici drepturile prevăzute în Protocolul nr.12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, deoarece acestea se referă la exercitarea unor drepturi și libertăți recunoscute de Convenție, astfel cum se prevede chiar în textul acesteia și nicidecum la cele ce fac obiectul prezentei cauze.
Acordarea tichetelor de masă este o opțiune a angajatorului, iar egalitatea cetățenilor în fața legii, invocată de reclamanți, nu înseamnă, în acest caz, uniformitate.
Prin Decizia nr.14/18.02.2008, prin care s-a admis recursul în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justitție, stabilește - chiar dacă se referă la o altă categorie de salariați - că tichetele de masă constituie în fapt beneficiu, că aceste beneficii nu reprezintă un drept ci o vocație ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație, iar acordarea acestora a fost negociată prin contractele colective de muncă.
Pentru aceste considerente, instanța de fond a respins cererea și a reținut că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând cauza, admiterea acțiunii.
În motivare, recurenta a arătat că pârâta a refuzat să îi acorde tichetele de masă, motivând acest refuz cu lipsa sumelor prevăzute în buget cu această destinație.
Recurenta a invocat prevederile art.5, alin.1 din Legea nr.53/2003 și art.41, alin.1 din Constituția României.
Recurenta a susținut că, în mod greșit instanța de fond a reținut că acordarea tichetelor de masă "nu reprezintă un drept, ci o vocație, ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație, iar acordarea acestora a fost negociată prin contractele colective de muncă".
Recurenta a susținut că, prin neacordarea tichetelor de masă, i s-a cauzat o restrângere a drepturilor sale.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, instanța de control judiciar constată că recursul promovat împotriva Sentinței civile nr.68 din data de 22 ianuarie 2009 Tribunalului Covasna este nefondat.
În mod corect instanța de fond a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 01.01.2004 - 04.11.2005, având în vedere prevederile art.1 și 3 din Decretul nr.167/1958, precum și data introducerii acțiunii, 5 noiembrie 2008; iar pentru restul perioadei a respins acțiunea ca nefondată.
În mod corect instanța de fond a ținut seama în soluționarea cererii de jurisprudența Curții Constituționale, precum și de Decizia nr.14/18.02.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii.
Prin această decizie s-a stabilit că "dispozițiile art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr.142/1998 se interpretează în sensul că alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă nu se poate acorda judecătorilor, procurorilor, personalului auxiliar de specialitate și funcționarilor publici, iar pentru personalul contractual din cadrul instanțelor și parchetelor aceste beneficii nu reprezintă un drept, ci o vocație, ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație și acordarea acestora a fost negociată prin contractele colective de muncă". Această decizie este obligatorie potrivit art.329, alin.3, teza finală Cod procedură civilă.
Pe cale de consecință, motivele de recurs invocate de recurenta cu privire la aplicarea principiului egalității de tratament și a nediscriminării sunt nefondate.
Pentru aceste considerente, Curtea va respinge, în temeiul art.312, alin.1 Cod procedură civilă, recursul declarat de recurenta, împotriva Sentinței civile nr.68/22 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Covasna - Secția civilă, în dosarul nr-.
Pentru aceste motive,
În Numele Legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta (cu domiciliul procesual ales la locul de muncă:- Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă C, cu sediul în Sf.G,-, jud.C), împotriva Sentinței civile nr.68/22 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Covasna - Secția civilă, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 iunie 2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Lorența Butnaru
- - - - - -
Grefier,
Red.:-/19.06.2009
Dact.:-/3 ex./23.06.2009
Jud.fond:-
Președinte:Maria IonicheJudecători:Maria Ioniche, Lorența Butnaru, Clara Elena
