Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 457/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIA NR. 457
Ședința publică de la 19 iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasilică Pintea
JUDECĂTOR 2: Violeta Chiriac
JUDECĂTOR 3: Loredana Albescu
Grefier - -
La ordine a venit spre pronunțare recursul contencios administrativ promovat de recurenții și, împotriva sentinței civile nr. 327/CA din 19.12.2007, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 13 iunie 2008.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursului de față;
Examinând actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată reclamanții au solicitat:
1. Obligarea Primarului comunei -, în temeiul art. 5803Cod procedură civilă, să execute sentința civilă nr. 21/CA/2005, în sensul de a emite dispozițiile de numire in funcțiile publice de inspector superior clasa I, grad 1- pentru și referent superior clasa I grad 1- pentru, precum și plata sumei de 500 RON pentru fiecare, reprezentând cheltuieli de judecată, în conformitate cu dispozitivul Sentinței civile nr. 21/CA/2005 pronunțata de Tribunalul Neamț - Secția Comercială si de Contencios Administrativ, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1279/2005;
2. Obligarea Primarului comunei, în temeiul art. 5803Cod procedură civilă, să plătească în favoarea statului o amendă civilă de 500.000 lei/zi întârziere până la executarea obligației prevăzută în titlul executoriu - Sentința civilă nr. 21/CA/2005 a Tribunalului Neamț - Secția Comercială si de Contencios Administrativ.
3. În temeiul art. 5803Cod procedură civilă, obligarea Primarului comunei la punerea în executare a Deciziei civile nr. 806/2005 pronunțată de Curtea de APEL BACĂU, de încadrare în posturile și locurile de muncă avute anterior desfacerii contractelor de muncă, (să se emită decizii de numire în funcții publice), precum și la plata drepturilor salariale actualizate;
4. Obligarea Primarului comunei, la înmânarea dispozițiilor nr. 521/2005 si 522/2005, care figurează consemnate pe dispozițiilor nr. 574 și 575/2005;
5. Obligarea pârâtului la plata daunelor morale în sumă de 50.000 Ron pentru fiecare;
6. Anularea dispozițiilor 8 și 9/20.01.2006 ca fiind nelegale și netemeinice, dispoziții, comunicate la 19.04.2007, prin semnătură de luare la cunoștință;
7. Anularea dispozițiilor nr. 574 și 575/30.12.2005 emise de primar ca fiind nelegale, comunicate la 19.04.2007, cu semnătură de luare la cunoștință, deoarece în preambul a invocat art. 60 din Legea 24/2000, ce prevede abrogarea actelor normative, precum și motivat de faptul că numirile în funcția publică au fost făcute greșit ca inspector clasa I debutant, în loc de inspector clasa I grad superior pentru și referent clasa I grad superior pentru reclamanta;
8. Obligarea primarului la plata despăgubirilor egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate cu celelalte drepturi de care ar fi putut beneficia de la data numirii în funcții publice și până la reintegrarea acestora efectivă;
9. Obligarea Primarului la predarea documentelor financiar contabile, la predarea condicii zilnice de prezență, a corespondenței și la atribuirea sarcinilor de serviciu. Au solicitat de asemenea obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare reclamanții au învederat că prin decizia civilă nr. 806/7 octombrie 2005 pronunțată de Curtea de APEL BACĂU - Secția Civilă, s-a dispus reintegrarea lor în posturile avute anterior încetării raporturilor de muncă și a achitării integrale a drepturilor salariale de care ar fi beneficiat de la data desfacerii contractelor de muncă și până la reintegrarea lor efectivă. Totodată prin sentința civilă nr. 21/CA/11.02.2005 a Tribunalului Județean N - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în dosarul nr. 85/CA/2004, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 1279/4.11.2005 prin respingerea recursului, Primarul comunei a fost obligat la plata sumei de 500 lei pentru fiecare din reclamanți cu titlu de cheltuieli de judecată.
Reclamanții au menționat că prin cererea înregistrată sub nr. 1714/28.03.2006 au solicitat punerea în executare a deciziei civile nr. 806/2005, cât și a sentinței civile nr. 21/CA/2005, iar la 8 mai 2006 au apelat în acest sens la biroul executorului judecătoresc, întrucât nici până la data formulării prezentei acțiuni nu au fost reîncadrați pe postul avut anterior, respectiv ca inspector și referent cu atribuții de impozite și taxe, ca personal contractual în cadrul compartimentului financiar - contabil și nici nu au fost numiți funcționari publici și nu le-au fost achitate de către primarul comunei cheltuielile de judecată în sumă de 500 lei pentru fiecare, conform deciziei civile nr. 1279/2005.
Conform susținerilor reclamanților, se impunea reîncadrarea pe vechiul post și ulterior emiterea dispozițiilor de numire în funcție publică. În Dispozițiile contestate nr. 574 și 575/2005, ce nu le-u fost comunicate, prin art. 3 s-a consemnat abrogarea Dispoziției nr. 521 și 522/2005 privind reîncadrarea lor pe vechiul post. Consideră că această abrogare este nelegală, art. 3 din dispoziția nr. 574 și 575/2005 este lovit de nulitate absolută, pentru desființarea locului de muncă potrivit Legii nr. 53/2003 nu se putea emite o altă decizie întrucât exista obligația dispusă prin sentința civilă nr. 21/CA/2005 de numire în funcții publice.
Reclamanții invocă nelegalitatea dispozițiilor nr. 574 și 575/2005, întrucât numirea în funcțiile publice s-a făcut pe posturi de debutant, deși aveau vechime în muncă, posturi ce nu existau în organigrama instituției. În deciziile contestate nu s-a indicat posibilitatea contestării acestora, termenul și instituția. pentru punerea în executate a sentințelor civile, la 19.04.2007 Primarul comunei le-a înmânat dispoziția nr. 574/30.12.2005 - pentru - de numire în funcția de inspector clasa I debutant și dispoziția nr.8/20.01.2006 care o revocă, respectiv dispoziția nr. 575/2005 - pentru - prin care a fost numită în funcția de referent clasa III debutant și dispoziția nr. 9/20.01.2007 care o revocă.
Prin adresele nr. 2241 și 2242/23.04.2007 au efectuat procedura prealabilă conform art. 7 din Legea nr. 554/2004 și au susținut că notificările emise de executorul judecătoresc le-au primit la 16.04.2007. Consideră că notificările prin care sunt invitați să se prezinte în fața Consiliului local, au fost emise cu încălcarea legislației în vigoare - Legea nr.188/1999 - deoarece funcționarii publici sunt numiți și eliberați din funcțiile publice de către conducătorul instituției, în cauză primarul comunei și nu de către consilierii locali, cum în mod greșit se preciza în notificările întocmite la 29.12.2005.
Reclamanții arată că pentru funcțiile publice de inspector debutant și referent debutant nu s-a obținut avizul P B, fapt ce atrage nulitatea absolută a dispozițiilor emise. De asemenea au fost încălcate prevederile art. 47 din HG nr. 1209/2003. Totodată reclamanții precizează că dispozițiile nr. 521 și nr. 522 din 2.12.2005, la care se face referire în dispozițiile nr. 574 și 575/2005 privind reîncadrarea, nu le-au fost comunicate până la formularea acestei acțiuni.
Ulterior, la data de 14 noiembrie 2007, prin cererea comunicată instanței arată că renunță la capătul de cerere privind comunicarea dispozițiilor nr.521/2005 și 522/2005 emise de primarul comunei, deoarece aceste dispoziții le-au fost înmânate în fața instanței.
Prin întâmpinarea formulată, primarul comunei solicită instanței respingerea acțiunii reclamanților.
Referindu-se la capetele de cerere privind anularea Dispozițiilor nr. 8 și 9 din 20.01.2006, precum și Dispozițiilor nr. 574 și 575/30.12.2005 consideră acțiunea inadmisibilă, motivat de faptul că nu a fost formulată în termenul maxim admis de art. 11 (2) din Legea nr. 554/2004 și anume un an de la data emiterii actului contestat. Menționând că dispozițiile a căror anulare se cere au caracter individual, privind pe fiecare din cei doi reclamanți separat, iar datele de emitere a acestora fiind de 30.12.2005 și 20.01.2006, acțiunea reclamanților a fost formulată la peste un an de zile de la data emiterii.
O altă excepție invocată este cea a neefectuării procedurii prealabile reglementată de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Asupra capetelor de cerere privind plata sumelor reprezentând cheltuieli de judecată și a daunelor morale, pârâtul arată că cererea reclamanților face obiectul dosarului de executare nr. 137/2006 - executor judecătoresc. Aspectele legate de drepturile pecuniare formează obiectul dosarului nr- aflat pe rolul Judecătoriei Roman, având termen de judecată data de 5.07.2007. În prezent au fost achitate prin intermediul executorului judecătoresc sume de bani reprezentând daune morale, cheltuieli de judecată și salarii cuvenite reclamanților. Pretențiile acestora - prin prezenta acțiune de recuperare a acestor sume - încă o dată dovedesc intenția nelegitimă de a obține noi sume de bani, ducând la o îmbogățire fără justă cauză.
În ce privește solicitarea reclamanților privind obligarea la plata unei amenzi civile în cuantum de 500.000 lei/zi întârziere, o consideră nelegală și netemeinică deoarece actele administrative la care au fost obligați, le-au emis în cel mai scurt timp posibil.
Referitor la actele administrative contestate de reclamanții și, pârâtul a arătat că prin dispozițiile nr. 521 și nr.522/2.12.2005, a dispus reîncadrarea reclamanților pe posturile ocupate anterior desfacerii contractelor de muncă, astfel cum a fost obligat prin decizia civilă nr. 806/2005. Dispozițiile susmenționate au fost comunicate acestora prin intermediul executorului judecătoresc la notificările nr. 95 și 96/2005, prin aceasta respectând dispozițiile deciziei civile, a drepturilor stabilite de către instanța de judecată. Menționează că ulterior a emis dispozițiile nr. 574 și 575/30.12.2005 de numire a reclamanților în funcția publică, astfel cum s-a dispus prin sentința civilă nr. 21/CA/2005, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 1279/2005. Și aceste dispoziții au fost comunicate reclamanților tot prin intermediul executorului judecătoresc în anexa la notificările nr.2 și 3/2006 și solicitând acestora prezența lor la sediul consiliului local pentru data de 09.01.2006 pentru exercitarea atribuțiilor ce le revin ca urmare a numirii în funcție publică. În condițiile în care reclamanții ar fi cumulat în același timp și calitatea de angajați ca personal contractual și calitatea de funcționar public, prin art. 3 din dispozițiile nr. 574 și 575/2005 s-a stipulat abrogarea dispozițiilor anterioare.
Pârâtul a precizat că, deși au fost notificați, reclamanții nu s-au prezentat la sediul Primăriei, au stat în pasivitate ignorând demersurile făcute, și întârziind astfel perioada de timp de la destituire și până la reintegrare pe post, poate în intenția acestora de a obține sume mai mari de bani cu titlu de despăgubiri. În susținerea celor de mai sus, pârâtul arată că în perioada respectivă reclamanții au fost angajați ai unei societăți comerciale din R, SC E-85 SRL, în perioada octombrie 2006 - aprilie 2007, iar în perioada octombrie 2006 - noiembrie 2006, astfel cum rezultă din adeverințele nr. 3108 și 3109/19.06.2007 eliberate de Casa Județeană de Pensii
Ca urmare a neprezentării reclamanților la data de 9.01.2006, de a depune jurământul de credință și a începe activitatea, au fost emise dispozițiile nr. 8 și nr. 9 din 20.01.2006 de revocare din funcțiile publice în care au fost numiți.
Conform susținerilor Primarului comunei, toate actele individuale emise, deci și dispozițiile nr. 8 și 9/20.01.2006 au fost comunicate prin intermediul executorului judecătoresc, prezentând în acest sens deciziile de comunicare, considerând astfel că susținerile reclamanților că nu au avut cunoștință de actele administrative respective sunt neîntemeiate.
Prin sentința civilă nr. 327/CA/19.12.2007 Tribunalul Neamța respins excepția lipsei procedurii prealabile și a admis excepția prescripției pentru nerespectarea dispozițiilor art. 11 alin. 2 din Legea 554/2004 și a respins acțiunea ca prescrisă.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Excepția invocată de Primarul comunei de neefectuare de către reclamanți a procedurii prealabile reglementată de art.7 din Legea nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare, va fi respinsă de instanță. Anterior promovării acțiunii în instanță reclamanții s-au adresat pârâtului prin adresele nr.2241 și 2242/23.04.2007, 2171 și 2172/18.04.2007, 1714 din 28.03.2006 cerând punerea în executare a sentinței civile nr.21/CA/2005 și a deciziei civile nr.806/2006, plata drepturilor salariale cuvenite, a cheltuielilor de judecată și daunelor materiale, răspunsul acestuia fiind comunicat cu adresa nr.2171 și 2172 din 18.04.2007.
Referitor la cealaltă excepție invocată de pârât, potrivit căreia cererea reclamanților a fost formulată cu depășirea termenului prevăzut de art. 11 (2) din Legea nr. 554/2004, instanța a constatat următoarele:
Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, prin art. 11 (1) stabilește regula generală potrivit căreia termenul de introducere a acțiunii în contencios administrativ este de 6 luni de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă sau a refuzului nejustificat de soluționare a cererii, data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile, etc. De la regula generală, legiuitorul stabilește și o excepție - prin art. 11 (2) din Legea nr. 554/2004 și anume: "Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin. 1, dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii sau data încheierii procesului verbal de conciliere, după caz".
Reclamanții, pentru a-și justifica înregistrarea acestei acțiuni pe rolul instanței la 11.06.2007 au susținut constant că notificările executorului judecătoresc - prin care au fost invitați la sediul Consiliului Local pentru zilele de 9.12.2005, 29.12.2005 și 24.01.2006 - au fost primite la data de 16.04.2007, dovedit cu procesele verbale întocmite (filele 133, 134 din dosar) cu această ocazie.
Afirmațiile reclamanților vor fi înlăturate de instanță. Comunicarea corespondenței dintre Primarul comunei, și s-a făcut prin intermediul executorului judecătoresc, procedura de comunicare fiind efectuate atât prin executor, dar și prin Oficiul Poștal 1 R, iar documentele prezentate la dosarul cauzei combat susținerile reclamanților.
Toate dispozițiile contestate prin acțiune și emise de pârât și anume nr. 574, 575/30.12.2005 de numire a reclamanților în funcții publice, dispozițiile nr. 8 - 9/20.01.2006 de revocare din funcția publică, dar și dispozițiile nr. 521 - 522/2.12.2005 privind reintegrarea reclamanților pe postul ocupat anterior desfacerii contractului de muncă, au fost comunicate reclamanților prin notificările nr. 2 și 3/4.01.2006, nr. 6 - 7/24.01.2006, respectiv nr. 95 - 96/5.12.2006, emise de executorul judecătoresc. Procedura de comunicare s-a făcut astfel direct prin executor, dar și prin oficiul poștal R, astfel cum rezulta din dovezile de primire a procedurii, confirmate de ștampila Oficiului Poștal
Argumentele reclamanților care susțin că nu le-ar fi fost comunicate deciziile emise de Primarul comunei și notificările menționate anterior, dar și cele privind punerea în executare a sentinței civile nr. 21/CA/11.02.2005 a Tribunalului Neamț și a deciziei civile nr. 860/7.10.2005 a Curții de APEL BACĂU, sunt contrazise de "borderourile pentru obiectele de corespondență conținând ștampila oficiului Poștal R - ghișeul 1 (filele 173 - 178 din dosar). La solicitările instanței, N - Oficiul Poștal R 1 confirmă primirea și comunicarea corespondenței către și, în dovedire înaintând în copie, "borderoul pentru obiectele de corespondență" din 6.01.2006, 25.01.2006 și 6.12.2005.
Referitor la obligarea Primarului comunei la punerea în executare a sentinței civile nr. 21/CA/11.02.2005 a Tribunalului Neamț, dar și a deciziei civile nr. 860/7.10.2005, precum și obligarea primarului la plata în conformitate cu art. 5803Cod procedură civilă a amenzii civile, precum și a daunelor morale, instanța le apreciază nefondate. Din documentele dosarului reiese faptul că pârâtul s-a conformat obligației ce i-a fost stabilită de instanță, conform notificărilor prezentate, în condițiile în care pe rolul Secției Comerciale și de Contencios Administrativ se află dosarul nr- privind contestația la executare formulată de Consiliul Local în contradictoriu cu și și terț poprit Trezoreria
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții care arată că sentința civilă 271/C/2005 a fost investită la 16 ianuarie 2006, iar sentința civilă 21/CA/2005 a fost investită la 19 ianuarie 2006, iar prin referatul înregistrat sub nr. 1714/28. martie 2006 au solicitat intimații punerea în executare a celor două hotărâri, referat la care nu au primit răspuns, ceea ce dovedește că pârâtul nu executat cele două hotărâri, că nu a existat dispoziții de reîncadrare și de numire în funcții publice și nici că au fost plătite salariile pe perioada concedierii abuzive. Că urmare a acestei situații s-au adresat Biroului executorului judecătoresc care a somat pârâtul să execute hotărâri, executare care nu a fost contestată de pârât sub aspectul reîncadrării și numirii în funcții publice. Se susține că dispozițiile de încadrare nu au existat, deoarece nu au fost aduse la cunoștință executorului judecătoresc, nu au fost comunicate prin acest executor judecătoresc.
Greșit, susțin recurenții, instanța de fond a reținut că ar fi avut un alt loc de muncă, sentințele nu conțineau reintegrarea și drepturile salariale de renunțarea la drepturile lor. Nu a ținut cont instanța și de faptul că deciziile 521 și 522/2005 nu au fost comunicate decât prin instanța de judecată, iar dispozițiile 574 și 575 emise la 30 decembrie 2005 au fost revocate ilegal, deoarece funcționarul debutant nu depune jurământ, iar aceste funcții nu exista în statul de funcții pentru anul 2005.
Critică recurenții și reținerea greșită prescripției prevăzută de art. 11 alin. 2 din Legea 554/2004 deoarece Deciziile 574 și 575/30 decembrie 2005 au fost primite pe 16 aprilie 2007.
Arată recurenții că prin reîncadrarea lor în baza Dispozițiilor 521 și 522 erau personal contractual și pentru lipsa de la serviciu trebuiau aplicate dispozițiile art. 264 alin. 1 lit. f din Codul Muncii iar intimatul nu a făcut o cercetare disciplinară și astfel cu rea - credință afirmă acesta că ar fi emis dispozițiile 574 și 575 pentru numirea în funcție ca funcționari publici debutanți, post ce nu exista în statul de funcții.
Arată recurenții că la 16 aprilie 2007 au fost găsite în cutiile poștale notificările care nu purtau ștampila poștei și că la data găsirii au încheiat procese - verbale, că din relațiile obținute la oficiul poștal rezultă că nu au fost trimise notificări, cu numere de citații 3341, 43353, 5052 AR, 61784 și 651 fără a se face menționarea că ar veni de la executorul judecătoresc, iar numerele comunicărilor depuse la dosar nu sunt identice cu cele menționate, iar unele notificări nu poartă ștampila, comunicarea realizându-se prin afișare.
La termenul din 13 iunie 2008 curtea, în condițiile art. 306 Cod procedură civilă a pus în discuția părților motivele de recurs de ordine publică privind competența de soluționare a capătului de cerere privind punerea în executare a deciziei 806/2005, nulitatea sentinței ca urmare a încălcării dispozițiilor art. 105 Cod procedură civilă, ca urmare nepronunțării asupra capetelor de cerere de la pct. 1, 2, 3, 5, 9.
Prin întâmpinare intimatul arată că dispozițiile de încadrare 521 și 522 au fost emise la 02 decembrie 2005 anterior solicitării de către reclamanți a executării silite, că a respectat dispozițiile art. 3711Cod procedură civilă.
De asemenea corect s-a reținut încadrarea reclamanților în funcțiile publice și că acesta ar fi avut alte locuri de muncă. Se susține că depunerea jurământului este prevăzut de lege iar cercetarea disciplinară nu era incidentă în cauză. De asemenea, arată intimatul că dispozițiile 521 și 522 au fost abrogate ca urmare a numirii în funcțiile publice a celor doi reclamanți.
Susțin că sunt neîntemeiate criticile privind necomunicarea actelor contestate, acestea realizându-se atât prin executorul judecătoresc cât și prin serviciul poștal. se arată că instanța de fond a reținut corect aplicarea dispozițiilor art. 11 din Legea 554/2004 având în vedere data comunicării.
Curtea, verificând hotărârea recurată în condițiile art. 304 cod procedură civilă atât sub aspectul criticilor formulate cât și din oficiu în condițiile art. 306 Cod procedură civilă, constată fondate recursule, pentru considerentele următoare:
Acțiunea promovată de reclamanți conține capete de cerere structurate pe 9 puncte din care la capătul de cerere privind obligarea pârâtului la înmânarea dispozițiilor 521/2005 și 522/2005 reclamanții au renunțat la judecată, cu privire la acest aspect reclamanții nu au formulat motive de recurs.
La pct. 1 și 2 reclamanții au solicitat în baza dreptului comun executarea sentinței 21/CA/2005 promovată în materia contenciosului administrativ și aplicarea amenzii civile intimatului - pârât în condițiile art. 5803Cod procedură civilă.
Procedura de executare a unei hotărâri judecătorești pronunțată în materia contenciosului administrativ este reglementată prin Cap. 3 din Legea 554/2004. Obligația executării este consacrată prin art. 24 alin. l din lege, iar amenda pentru neexecutarea hotărârii în termen fiind prevăzută la alin. 2 al art. 24. De asemenea, prin art. 25 este consacrată procedura de aplicare a amenzii și de obligare la despăgubiri.
Pentru procedura de executare prevăzută de Legea 554/2004 prin lege nu s-a prevăzut un termen de prescripție sau de decădere.
De asemenea, nici în procedura de executare prevăzută de art. 5803și urm. Cod procedură civilă nu sunt consacrate astfel de termene.
În aceste condiții sunt aplicabile dispozițiile art. 6 din decretul 167/1958 potrivit cărora dreptul de a cere executarea silită se prescrie într-un termen de 3 ani.
Cum hotărârea a cărei executare se solicită a rămas irevocabilă la 04 noiembrie 2005 prin decizia 1279/2005 (fila 29) dreptul reclamanților de a solicita executarea silită nu era prescris la data formulării cererii de chemare în judecată, termenul de prescripție urmează se împlini la 04 noiembrie 2008.
Sub acest aspect hotărârea instanței de fond de respingere ca prescrisă acțiunii este nelegală, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
II. La pct. 3 din acțiune reclamanții au solicitat punerea în executare a deciziei civile 806/2005.
Așa cum rezultă din copia sentinței civile nr. 271/C/2005 (filele 19 - 24) decizia 806/2005 fost pronunțată de către Secția civilă a Curții de APEL BACĂU, potrivit dispozițiilor aplicabile litigiilor de muncă.
Executarea hotărârilor pronunțate în această materie se realizează, potrivit art. 291 din Codul Muncii și art. 82 din legea 168/1999, în condițiile dreptului comun consacrat prin art. 5802din Codul d e procedură civilă când obligația statutară în sarcina pârâtului este o obligație de a face.
Așadar aplicarea măsurilor de executare silită a deciziei 806/2005 în condițiile art. 5802Cod procedură civilă sunt în căderea instanței de executare (art. 373 alin. 2 Cod procedură civilă), respectiv Judecătoria Roman și nu în competența instanței de contencios administrativ.
Și sub acest aspect hotărârea pronunțată este nelegală fiind pronunțată cu încălcarea dispozițiilor imperative referitoare la competența materială fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 3 Cod procedură civilă.
III. Referitor la capetele de cerere privind obligarea pârâtului să emită decizii de numire în funcție, să predea documentele contabile, condica de prezență, corespondența și atribuirea sarcinilor de serviciu, despăgubiri privind diferența de drepturi salariale (pct. 3 final, 8 și 9) termenul de prescripție al dreptului de a promova o acțiune prin care se tinde a se obține stabilirea unor asemenea obligații în sarcina pârâtului nu a fost analizat de instanța de fond, deși a respins acțiunea ca prescrisă, art. 11 al. 2 din Legea 554/2004 nefiind aplicabil în situația despăgubirilor.
În același mod a procedat instanța de fond și cu privire la capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata daunelor morale de 50.000 lei pentru fiecare (pct. 5 din acțiune). În acest din urmă caz instanța nu a solicitat reclamanților să precizeze dacă daunele sunt solicitate, ca urmare a neexecutării hotărârilor judecătorești, caz în care sunt incidente dispozițiile art. 19 din legea 554/2004 și competența instanței de contencios administrativ, sau temeiul acestora se regăsește în alte fapte ale pârâților, încălcând dispozițiile art. 129 al. 4 și 5 Cod procedură civilă.
Mai mult, deși în considerente instanța de fond apreciază că cererea este nefondată în dispozitiv dispune respingerea lor ca prescrise, fără ca excepția să fi fost pusă în dispoziția părților.
În ceea ce privește capătul de cerere de la pct. 9 instanța nu a analizat cererea părților, deși acțiunea a fost respinsă ca prescrisă.
Și sub aceste aspecte hotărârea este nelegală, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 261, 105 alin. 2 și 1304pct. 5 Cod procedură civilă.
IV. Referitor la capătul de cerere privind anularea dispozițiilor 9/2006 și obligarea la plata drepturilor aferente (pct. 7 și 8 din acțiune).
Potrivit art. 11 alin. 2 din legea 554/2004, cerere prin care se solicită anularea actului administrativ poate fi introdusă în termen de un an de la data comunicării sau luării la cunoștință de actul contestat.
Dispoziția 9/2006 prin care a fost revocată din funcția publică, recurenta a fost comunicată acesteia prin executorul judecătoresc I, acesta făcând obiectul notificării 7/2006 (fila 94, 95).
Din dovada de primire și procesul - verbal de predare (fila 95) nu rezultă data când dispoziția ar fi fost comunicată reclamantei.
Sub acest aspect instanța reține că recurenta a luat la cunoștință de Dispoziția 9/2006 la 19 aprilie 2007 potrivit susținerilor acesteia, înscrisurile invocate de intimații nefăcând dovada comunicării, procesul - verbal de comunicare încheiat de executorul judecătoresc fiind lovit de nulitate conform art. 100 alin. 3 Cod procedură civilă.
În consecință cu privire la dispoziția 9/2006, și plata daunelor aferente, recurenta este în termenul prevăzut de art. 11 alin. 2 Cod procedură civilă din Legea 554/2004, instanța de fond greșit a respins acțiunea sub acest aspect ca prescrisă, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 9, 3041Cod procedură civilă.
Celelalte motive de recurs formulate de recurenți nu sunt fondate.
- Referitor la anularea Dispozițiilor 574, 575/2005.
Prin sentința civilă 21/CA/11 februarie 2005 pronunțată de Tribunalul Neamț a fost obligat intimatul din prezenta cauză să emită dispoziție de numire a apelanților în funcție publică în cadrul aparatului propriu al Consiliului Local, sentința care a rămas irevocabilă prin decizia 1279/04 noiembrie 2005.
La data de 30 decembrie 2005 intimatul emite dispozițiile 574 și 575 prin care apelanții sunt numiți în funcție publică, emiterea acestor dispoziții fiind impusă de prevederile art. 22 și 24 din Legea 554/2004 în forma în vigoare la data executării hotărârii. Față de dispozițiile legii speciale sunt irelevante susținerile recurenților referitoare la investirea cu formulă executorie sentinței 21/C/2005 - legea nu cere o astfel de formalitate, la aplicarea dispozițiilor din Codul Muncii care sunt înlăturate de dispozițiile Legii 554/2004 care are caracter special. de asemenea este irelevantă și susținerea recurenților că intimatul nu ar fi formulat contestație la executare privind emiterea dispozițiilor de numire în funcție publică, exercitarea unei acțiuni în justiție fiind de regulă dreptul exclusiv al persoanei care poate sau nu să și-l exercite.
Nici susținerea recurenților că dispozițiile 574 și 575 nu ar fost emise nu poate fi primită, existența acestora fiind mai presus de orice îndoială.
După emiterea dispozițiilor de numire în funcție la 03 ianuarie 2006 au fost elaborate și fișele posturilor pentru cei doi reclamanți.
Cele două înscrisuri, dispoziția și fișa postului aferentă, au fost comunicate, împreună cu o notificare prin care le solicită recurenților să se prezinte la serviciu începând cu 09 ianuarie 2006 (filele 83 - 92) prin Biroul executor judecătoresc, respectându-se și dispozițiile art. 28 din Legea 188/1999.
Procedura de comunicare a dispozițiilor s-a realizat, așa cum reține și prima instanță, atât prin intermediul serviciilor poștale cât și personal de executorul judecătoresc.
Așa cum rezultă din dovezile de primire și procesul - verbal de predare, comunicarea dispozițiilor s-a realizat cu respectarea dispozițiilor art. 90, 92 și 100 Cod procedură civilă, la data de 06 ianuarie 2006 pentru ambii recurenți.
Susținerea recurenților că dovezile de comunicare nu ar fi avut ștampila oficiului poștal sunt contrazise de copiile de pe aceste înscrisuri aflate la dosarul cauzei. Pe de altă parte, potrivit art. 7 lit. b și c din Legea 188/2000, executorii judecătorești sunt abilitați de lege să efectueze notificări și să comunice actele de procedură, activitate pe care aceștia o îndeplinesc cu respectarea dispozițiilor Codului d e procedură civilă (art. 51 din Legea 188/2000), iar actele îndeplinite de acesta sunt acte de autoritate publică (art. 2 al. 2 din Legea 188/2000) și care au forța probantă prevăzută de lege.
Așadar actele îndeplinite de executorul judecătoresc care nu au fost desființate în condițiile legii face deplină credință cu privire la faptele care le constată.
Sub acest aspect susținerea recurenților că ar fi descoperit înscrisurile comunicate de intimat după mai bine de un an - la 19 aprilie 2007 - nu pot produce efecte sub aspectul datei comunicării înscrisurilor menționate. Mai mult procesele verbale încheiate de acei doi recurenți (filele 133 - 134) confirmă, dacă mai era nevoie, susținerea intimatului că acestea au existat și au fost comunicate recurenților.
Cum de la data comunicării - 06 ianuarie 2006 și până la data formulării cererii de chemare în judecată - 06 iunie 2007 se împlinise termenul de un an, corect prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor art. 11 alin. 2 din Legea 554/2004, dreptul la acțiune al reclamanților fiind prescris.
- Referitor la Dispoziția 8/2006
Prin Dispoziția 8/20 ianuarie 2006 s-a revocat din funcție publică recurentul .
Dispoziția a fost comunicată recurentului prin același Executor Judecătoresc la data de 26 ianuarie 2006 (fila 98) comunicarea realizându-se prin intermediul serviciilor poștale, referitor la comunicarea acestei dispoziții sunt incidente și argumente deja expuse când s-au analizat motivele de recurs referitoare la comunicarea Dispozițiilor 574 și 575.
Și cu privire la acest capăt de cerere hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, acțiunea fiind promovată de reclamant după împlinirea termenului de prescripție prevăzut de art. 11 alin. 2 din Codul d e procedură civilă.
Celelalte critici privind legalitatea Deciziilor 574, 575/2005 și 8/2006 nu pot fi analizate decât în condițiile în care instanța ar fi fost investită în termenul legal prevăzut de lege cu cererea de chemare în judecată iar instanța ar fi fost abilitată să soluționeze cauza în fond.
Referitor la procedura prealabilă invocată ca neconcordanță a soluției pronunțate de instanța de fond, instanța reține:
Prin Legea 188/1999 - în forma în vigoare la data promovării acțiunii - sunt consacrate două modalități de acces la instanță a funcționarului public.
Regula generală consacrată de legiuitor reglementează dreptul de a se adresa direct instanței de contencios administrativ (art. 80, 85 al. 2 și 109 din Legea 188/1999, după republicare) fără ca acesta să parcursă procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea 554/2004.
De la această regulă a fost reglementată o excepție în art. 106 din Legea 188/1999 în care, în situația încetării raportului de serviciu, funcționarul public poate cere anularea actului administrativîn termenele și condițiile prevăzute de Legea Contenciosului Administrativ nr. 554/2004.
Prin Dispozițiile 574 și 575 s-a dispus numirea în funcție publică și astfel nu sunt aplicabile dispozițiile art. 106 din Legea 188/1999 și regula prevăzută în art. 109, contestarea celor două dispoziții realizându-se direct în instanță fără a fi necesară procedura prealabilă.
În ceea ce privește Decizia 8/2006 prin aceasta s-a dispus revocarea din funcția publică în condițiile art. 54 alin. 7 din Legea 188/1999 (la data emiterii deciziei de revocare) recurentului, împrejurare care nu este enumerată, cum era și firesc, printre cauzele de încetare a raporturilor de serviciu și deci și în această situație acesta se putea adresa instanței, fără parcurge procedura prealabilă.
Faptul că instanța de fond a reținut că reclamanții au realizat procedura prealabilă, chiar dacă legea nu o impune pentru actele administrative solicitate a fi anulate, nu poate atrage nulitatea hotărârii și nici nu afectează modul în care aceasta a aplicat dispozițiile art. 11 alin. 2 din Legea 554/2004.
Față de considerentele ce preced curtea, va admite recursul va casa în parte hotărârea recurată și va menține sentința cu privire la respingerea ca prescrise a capetelor de cerere privind anularea Dispozițiilor 574, 575/2005 și 8/2006.
În baza art. 312 alin. 6 Cod procedură civilă va trimite capătul de cerere privind obligarea pârâtului la executarea deciziei civile 806/2005 instanței competente, respectiv Judecătoria Roman.
În baza art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă va trimite celelalte capete de cerere spre soluționare la aceiași instanță, în rejudecare aceasta va avea în vedere și celelalte motive de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul contencios administrativ promovat de recurenții - reclamanți-și, împotriva sentinței civile nr. 327 din 19 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul - pârâtPRIMARUL COMUNEI, JUDEȚUL.
Casează în parte sentința 327/CA/19.12.2007 cu privire la capetele de cerere privind obligarea pârâtului la executarea sentinței civile 21/CA/2005, a deciziei civile 806/2005, la plata unei amenzi civile de 500.000lei/zi de întârziere și 50.000 lei daune morale, anularea Dispoziției nr. 9/20.01.2006, și obligarea la despăgubiri reprezentând salarii indexate și la predarea documentelor solicitate și obligarea să emită decizii de numire în funcții publice.
Dispune trimiterea capătului de cerere privind obligarea pârâtului să execute decizia 800/2005 spre competentă soluționare Judecătoriei Roman.
Dispune trimiterea capetelor de cerere privind obligarea pârâtului la executarea sentinței 21/CA/2005, la plata amenzii de 500.000 lei/zi de întârziere, la plata de 50.000 lei daune morale, anularea Dispoziției 9/2006, obligarea la despăgubiri reprezentând salarii indexate și la obligarea să emită decizii de numire în funcție, la eliberarea documentelor solicitate, spre rejudecare la aceeași instanță. Menține dispozițiile sentinței cu privire la anularea Dispozițiilor 574/30.12.2005, 575/30.12.2005 și 8/20.01.2006.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la19 iunie 2008.
PREȘEDINTE, PT. JUDECĂTOR,
- CO
Semnează președinte instanță
GREFIER,
Red. /
Red.
Tehnored. 3 ex. 03/03 iulie 2008
Președinte:Vasilică PinteaJudecători:Vasilică Pintea, Violeta Chiriac, Loredana Albescu
