Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 457/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIE Nr. 457/CA/2009
Ședința publică de la 08 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iosif Morcan
JUDECĂTOR 2: Gabriela Costinaș
JUDECĂTOR 3: Ioan Cibu
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către reclamanta împotriva sentinței nr. 701/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu -Secția Comercială și de Contencios Administrativ.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentanta intimatei Casa Județeană de Pensii S, consilier juridic, lipsă fiind recurenta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că recursul este scutit de taxa de timbru.
Intimata a depus la dosar, prin registratură, întâmpinare.
Se mai constată că recurenta a depus la dosar concluzii scrise, la care s-a anexat împuternicirea avocațială.
Reprezentanta intimatei depune la dosar delegația de reprezentare arătând că nu mai are cereri de formulat.
Instanța având în vedere că recurenta a depus la dosar concluzii scrise, nu s-a solicitat amânarea cauzei, acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului, menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală, pentru motivele expuse prin întâmpinare.
Se arată că instanța de fond a reținut în mod corect aspectele de fapt și de drept incidente, hotărârea fiind pronunțată cu interpretarea și aplicarea întocmai a dispozițiilor legale aplicabile.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.701/CA/17.12.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu -Secția Comercială și Contencios Administrativ în dosarul nr- a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii S pentru obligarea la plata drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
În considerentele sentinței prima instanță a reținut că legea nu reglementează modalitatea de calcul și totodată sumele necesare acordării acestor drepturi nu au fost cuprinse în buget și ca atare, acordarea acestor drepturi pentru prezent și trecut este strîns legată de cheltuielile bugetare de care sunt responsabili ordonatorii principali de credite, în speță Ministerul d e resort al pârâtei.
Pe de altă parte, a mai reținut prima instanță, acordarea acestor drepturi chiar necuantificat, ar reprezenta o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr. 820/2008 în cuprinsul căreia s-a reținut că "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative", astfel că Tribunalul nu are nici o competență de a se substitui legiuitorului sau executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care nefiind cuantificat nu poate fi exercitat efectiv.
În motivarea acestei sentințe a declarat recurs reclamanta solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul admiteri acțiunii așa cum a fost formulată sau trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că prima instanță a interpretat greșit prevederile legale, respingând acțiunea ca prematură, dreptul reclamantei la aceste sporuri fiind stabilit prin norme legale în vigoare astfel că acest drept există efectiv și singura problemă pusă în discuție este legată doar de cuantificarea dreptului și întrucât angajatorul nu le cuantifică această posibilitate i-a rămas reclamantei, în acord cu practica judiciară constantă a altor instanțe din țară.
Reclamanta mai arată că prevederile art.31 alin.1 din Legea nr.188/1999 au fost suspendate până la data de 31 decembrie 2006 prin art.44 din OUG nr.92/2004 suspendare care contravine prevederilor art.15, 16 și 53/ din Constituție, întrucât acest drept a fost acordat prin lege iar suspendarea însemna pierderea dreptului însuși.
În drept invocă prevederile art. 304 pct.8 și 9 coroborat cu art. 304/1 Cod procedură civilă.
Recursul este scutit de taxa de timbru conform art.15 lit.a din Legea 146/1997.
Pârâta intimată prin întâmpinarea depusă la dosar și concluziile orale expuse în fața instanței de reprezentantul său a cerut respingerea recursului reclamantei ca nefondat.
Examinând recursul reclamantei în raport cu motivele invocate și actele dosarului, instanța constată că este nefondat și ca urmare va fi respins pentru considerentele ce se vor arăta.
Analizând cadrul legislativ în materia salarizării funcționarilor publici se constată că instanța de fond a identificat,interpretat și aplicat corect prevederile legale. Astfel, ispozițiile legale invocate și incidente în cauză sunt următoarele:
Prin Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată în 2004, în art.29 alin.(1) lit. c) și d), devenit art.31 în forma republicată a legii în anul 2007,se prevede:" Pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de bază;
b) sporul pentru vechime în muncă;
c) suplimentul postului;
d) suplimentul gradului".
Conform art.31 alin.(3) din aceeași lege "Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici".
Articolul 29 din Legea nr.188/1999 a fost introdus prin Legea nr.161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției.
În perioada 2004-2006 așa cum a reținut instanța de fond, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin OUG nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, și prin nr.OG 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006.
Legea nr.251/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici a prevăzut în art. XIII. - Prezenta lege intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepția prevederilor art. 29, 56, 57, 581și ale art. 601alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin prezenta lege, care intră în vigoare la 1 ianuarie 2007.
Prin rt.3 din OG nr.6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007 s-a stabilit: "Gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite, cu încadrarea în resursele financiare și în numărul maxim de posturi aprobate potrivit legii".
În aplicarea dispozițiilor art.29 din Legea nr.188/1999, text introdus prin Legea nr.161/2003, Agenția Națională a Funcționarilor Publici a elaborat un proiect de act normativ privind salarizarea funcționarilor publici.
Proiectul reglementa mod unic de stabilire a salariilor funcționarilor publici, instituind, conform dispozițiilor art.29 din Legea nr.188/1999, mecanismul de stabilire a salariului funcționarilor publici, compus din cinci componente: salariul de bază, suplimentul postului, sporul de vechime, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, alte prime și sporuri. Astfel, conform proiectului, atât salariul de baza cât și suplimentul postului se calculau în puncte.
Însă acest proiect de act normativ elaborat de Agenția Națională a Funcționarilor Publici nu a fost promovat până în prezent, astfel că nu există baza legală pentru calcularea (cuantificarea) și acordarea suplimentului postului și a suplimentului gradului.
Pentru a fi posibilă cuantificarea (calcularea) suplimentului postului și a suplimentului gradului, ca părți componente ale salariului funcționarilor publici este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea (executarea) art.29 alin.(1) lit. c) și d) din Legea nr.188/1999, atribuție ce revine fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din Legea nr.188/1999.
În condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului gradului, acordarea acestor drepturi presupune, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar, pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii așa cum solicită reclamantul când face trimitere la sporul acordat altor funcționari publici care exercită controlul preventiv sau auditul intern de 25% potrivit Legii nr.84/2003 și Legii nr.672/2002, reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr.820/2008, în cuprinsul căreia s-a reținut expresis verbis că "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative", astfel că nu au nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
În cauză nu au fost încălcate prevederile art.1 din Protocolul nr.1 adițional Convenției pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale care obligă statele părți să adopte măsuri pentru a asigura garantarea dreptului de proprietate, chiar dacă prin jurisprudența Curții de Justiție de la Strasbourg se recunoaște caracterul de bun și unui drept de creanță pentru că în speță reclamanta nu a dovedit cuantumul creanței.Cum nu s-a stabilit prin lege un procent fix de acordare și nici criterii de cuantificare a acestor sporuri pentru ca această creanță să fie determinată sau cel puțin determinabilă reclamanta nu are o creanță lichidă în sensul art.379 pr. civ. și în concluzie nu se poate reține că instanța de fond prin soluția adoptată a nesocotit dreptul de proprietate al reclamantului astfel cum e reglementat prin Constituția României și Convenția pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale.
În ce privește critica reclamantei cu privire la încălcarea art.53 din Constituția României se reține că nici aceasta nu este fondată întrucât așa cum a argumentat instanța de fond în hotărârea atacată drepturile solicitate de reclamant nefiind reglementate sub toate aspectele care conturează conținutul lor concluzia este că reclamanta nu are încă aceste drepturi, nefiind drepturi actuale, acțiunea fiind prematură.
Pentru considerentele arătate, instanța constată că în cauză nu sunt îndeplinite motivele prevăzute de art. 304 pct.8-9 și art.304/1 Cod procedură civilă astfel că în baza art. 312 alin.1 din același cod, recursul reclamantei se impune a fi respins ca nefondat.
Pârâta intimată nu a solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de către reclamanta împotriva sentinței nr.701/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu -Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 8 04 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.MI
Dact./ex.2/29 05 2009
Jud.fond.
Președinte:Iosif MorcanJudecători:Iosif Morcan, Gabriela Costinaș, Ioan Cibu
