Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 458/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR:--18.03.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.458
Ședința publică din 10.04.2008
PREȘEDINTE: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 2: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 3: Cristian Alexandru
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Direcția Silvică Reșița împotriva sentinței civile nr.97 din 23.01.2008, pronunțată de Tribunalul C S în dosarul nr.-, în contradictoriu cu reclamantul intimat, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic în reprezentarea pârâtei recurente, lipsă fiind reclamantul intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul intimat a depus întâmpinare într-un singur exemplar.
Reprezentanta pârâtei recurente depune împuternicire.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantului, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul C-S sub nr. -, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Direcția Silvică Reșița, solicitând instanței anularea deciziei de sancționare nr.312/05.09.2007 emisă de pârâtă.
În motivarea cererii reclamantul a susținut că nu i s-a luat o notă explicativă, deși în decizia de sancționare se menționează că apărarea este neîntemeiată. De asemenea a învederat instanței faptul că, deși în decizie se menționează că poate depune contestație la Comitetul Director al Direcției Silvice Reșița, ulterior i s-a răspuns că trebuie să se adreseze la Regia Națională a Pădurilor.
În dovedirea celor susținute, contestatorul a depus la dosar în copie: decizia nr.312/05.09.2007 și adresa nr.8574/23.10.2007 emise de Direcția Silvică Reșița, contestația reclamantului adresată Comitetului Director al Direcției Silvice Reșița și un înscris privind situația atribuțiilor biroului de resort împăduriri - investiții.
Pârâta Direcția Silvică a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată și menținerea deciziei contestate ca temeinică și legală.
În motivarea susținerilor sale, pârâta a învederat instanței faptul că sancționarea contestatorului s-a făcut în baza raportului Regiei Naționale a Pădurilor, întocmit în urma controlului efectuat în perioada 03 - 20.07.2007 la ocoalele silvice din cadrul Direcției Silvice Reșița. Acest raport a fost înregistrat la Direcția Silvică Reșița sub nr.7396/03.09.2007, iar în adresa de înaintare s-a prevăzut expres obligația acestei instituții de a informa Regia Națională a Pădurilor până la data de 07.09.2007 cu privire la modalitatea de aducere la îndeplinire a măsurilor cuprinse în raport. Cum în perioada 13.08.2007 - 21.09.2007 reclamantul s-a aflat în concediu de odihnă, nu i s-a putut lua notă explicativă. De asemenea pârâta a învederat instanței că o eventuală notă explicativă nu era de natură să răstoarne cele reținute în sarcina reclamantului de o echipă de specialiști.
Prin sentința civilă nr.97 din 23 ianuarie 2008, Tribunalul C-S a admis acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei Direcția Silvică Reșița și a constatat nulă decizia nr.312 din 05.09.2007 emisă de pârâtă.
În motivarea soluției pronunțate, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 05.09.2007, Direcția Silvică Reșița a emis decizia de sancționare nr.312 prin care s-a dispus diminuarea salariului reclamantului cu 10 % pe o perioadă de o lună. Această măsură a fost dispusă în baza raportului Regiei Naționale a Pădurilor nr.-/02.08.2007. Astfel, în urma controlului tematic din perioada 03 - 20.07.2007, efectuat la ocoalele silvice din cadrul Direcției Silvice Reșița, s-a reținut că reclamantul, șef birou se face vinovat de săvârșirea mai multor abateri: nu a urmărit lichidarea clasei de regenerare prevăzute de amenajamentele silvice; - nu a urmărit întocmirea documentației pentru sursele de semințe; - nu a urmărit efectuarea controlului anual al regenerării etapa a II -a; - nu a urmărit întocmirea corespunzătoare a documentației pentru justificarea pierderilor în pepiniere; - nu a urmărit fundamentarea formulelor de împădurire conform normativelor și efectuarea corespunzătoare a recepțiilor la împăduriri.
În decizia de sancționare s-a reținut că apărarea nu este temeinică și a fost sancționat reclamantul în baza prevederilor nr.HG1105/2003 și deciziei nr.120/10.02.2005 și avându-se în vedere dispozițiile art.100 lit. c) din contractul colectiv de muncă pe anii 2007 - 2008.
Conform dispozițiilor art.78 alin. 3 din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici "sancțiunile disciplinare nu pot fi aplicate decât după cercetarea prealabilă a faptei săvârșite și după audierea funcționarului public. Audierea funcționarului public trebuie consemnată în scris, sub sancțiunea nulității".
În cazul de față, pârâta Direcția Silvică Reșița a recunoscut că, anterior emiterii deciziei de sancționare nr.-, nu a fost audiat funcționarul public - reclamantul. Instanța nu a putut reține motivele invocate de pârâtă pentru a dovedi imposibilitatea audierii reclamantului, motive referitoare la termenul impus de forul superior pentru aplicarea sancțiunilor și respectiv la faptul că funcționarul sancționat se afla în concediu de odihnă. Astfel, termenele ce trebuiau respectate de către pârâtă sunt cele prevăzute de art.77 alin.5 din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici, în conformitate cu care "sancțiunile disciplinare se aplică în termen de cel mult un an de la data sesizării comisiei de disciplină cu privire la săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 2 ani de la data săvârșirii abaterii disciplinare". De asemenea în art.78 alin.3 teza a - III - a din același act normativ se prevede soluția în cazul refuzului funcționarului public de a se prezenta la audieri privitoare la abaterile disciplinare ce i se impută, situație în care întocmește un proces verbal.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția Silvică Reșița, considerând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului se invocă în esență următoarele:
Raportul - Romsilva nr.-/02.08.2007, aprobat de către - Director General al Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva, a fost înaintat la Direcția Silvică Reșița, pentru punerea în aplicare, fiind înregistrat la Direcția Silvică Reșița cu nr.7396/03.09.2007.
Prin adresa de înaintare la. a acestui raport s-a stabilit că până la data de 07.09.2007 se fie informată în scris conducerea - Romsilva în legătură cu modalitățile de aducere la îndeplinire a măsurilor incluse în raport.
A dovedit în fața primei instanțe că la data emiterii deciziei contestate, reclamantul - intimat se afla în concediu de odihnă, motiv pentru care nu a fost posibilă luarea unei note explicative.
Pe de altă parte, se arată că decizia nr.312/05.09.2007 a fost emisă în conformitate cu măsurile propuse și aprobate de - Director General al Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva, având în vedere deficiențele și abaterile constatate de o comisie de specialiști din cadrul (Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale), (Inspectoratul Teritorial d e Regim Silvic și Vânătoare) T și - Romsilva. Prin urmare, o notă explicativă a contestatorului nu putea fi de natură să răstoarne cele constatate în sarcina sa de o echipă de specialiști din mai multe instituții cu atribuții de control în domeniul silviculturii.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, reclamantul, solicită respingerea recursului ca nefundat și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală.
Recursul este neîntemeiat.
Din examinarea actelor și lucrărilor de la dosar, a motivelor invocate în susținerea recursului, Curtea constată că argumentele pârâtei, în sensul că neefectuarea anchetei prealabile emiterii deciziei de sancționare, ar fi fost imposibilă datorită unor cauze obiective, respectiv fixarea unui termen limită până la care urma să se emită decizia contestată, de către forul superior, aflarea reclamantului în concediu de odihnă, în aceea perioadă, nu sunt de natură să înlăture sancțiunea nulității prevăzute de dispozițiile art.78 alin.3 din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici.
Și aceasta întrucât, termenul maxim de aplicarea unor asemenea sancțiuni este cel prevăzut de art.77 alin.5 din Legea nr.188/1999, iar pe de altă parte, dispozițiile art.78 alin.3 din același act normativ, sunt de natură imperativă, neputând fi nesocotite.
Drept urmare, recursul de față urmează a fi respins ca nefondat, întemeiat pe dispozițiile art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Direcția Silvică Reșița împotriva sentinței civile nr.97 din 23.01.2008, pronunțată de Tribunalul C S în dosarul nr.-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 10 aprilie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR Pt.JUDECĂTOR
- LIBER - - - - -
aflat în
Semnează
VICEPREȘEDINTE
GREFIER
Red./30.05.2008
Tehnored. /04.06.2008
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul - judecător
Președinte:ClaudiaJudecători:Claudia, Mircea Ionel Chiu, Cristian Alexandru
