Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 461/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 461/
Ședința publică din 07 Mai 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII M, cu sediul în Tg.-M,-, jud.M, împotriva sentinței nr.684/24.10.2008 a Tribunalului Mureș.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că susținerile părților și dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din 23 aprilie 2009, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 30 aprilie 2009 apoi pentru data de azi 7 mai 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 684 din 24 octombrie 2008, Tribunalul Mureș, Secția Contencios Administrativ și Fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, precum și a intervenienților în interes propriu și, reprezentați de Sindicatul Liber din DGMPS M, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii M, obligând-o pe aceasta din urmă să acorde fiecărui reclamant și intervenient în nume propriu, începând cu 1 martie 2008, următoarele drepturi salariale: spor de confidențialitate în cuantum de 15% din salariul de bază al fiecăruia, spor de suprasolicitare neuropsihică și stres în procent de 10% la salariul de bază al fiecăruia, spor de stabilitate de până la 20% din salariul de bază în raport de vechimea în instituție a fiecăruia, iar către reclamanta și spor de mobilitate în cuantum de 15% din salariul de bază începând cu 1 decembrie 2007, drepturi care urmează a se plăti și în continuare, după data pronunțării hotărârii. Totodată, pârâta a fost obligată să emită decizii în acest sens și să facă înscrierile cuvenite în carnetele de muncă ale reclamanților și intervenienților, respingându-se petitul referitor la sporul de fidelitate și luându-se act de renunțarea la judecată pentru reclamantele și.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamanții și intervenienții în nume propriu au calitatea de funcționari publici la Casa Județeană de Pensii M, drepturile lor salariale fiind reglementate de Legea nr. 188/1999, OUG nr. 92/2004, Legea nr. 76/2005, OG nr. 2/2006, Legea nr. 417/2006.
Față de incidența normelor legale aplicabile, respectiv art. 31 din Legea nr. 188/1999, art. 1 alin. 2 din OG nr. 2/2006, art. 42 din OG nr. 2/2006, precum și art. 2 din același act normativ, instanța a apreciat că sporurile solicitate de reclamanți au bază legală însă nu au fost efectiv acordate din cauza nealocării de către ordonatorul principal de credite a sumelor necesare plății acestor drepturi. S-au mai avut în vedere prevederile art. 40 alin. 2 lit. c din Codul muncii, art. 46 din Legea nr. 188/1999, precum și faptul că, în ceea ce o privește pe reclamanta, având în vedere și funcția îndeplinită, consilierilor judiciar din cadrul Casei Județene de Pensii M li s-a acordat sporul de mobilitate, invocându-se sentința civilă nr. 1248/2006 a Tribunalului Mureș.
Hotărârea primei instanțe a fost atacată cu recurs de către pârâta Casa Județeană de Pensii M, care a solicitat respingerea acțiunii, deoarece, instituția pârâtă nu a făcut decât să aplice prevederile OG nr. 6/2007 și OG nr. 9/2008, nefiind alocate fonduri pentru acoperirea unor astfel de cheltuieli salariale suplimentare. S-a făcut și precizarea că sporurile de mobilitate și confidențialitate nu sunt menționate în mod expres în nici un act normativ privindu-i pe funcționarii publici și, chiar dacă există unele reglementări privind acordarea unor sporuri, nu există act normativ în care să se precizeze exact care categorie de funcționari publici sau personal contractual beneficiază de aceste sporuri, ce fel de sporuri și cuantumul lor, în plus, nu se prevede expres acordarea ci doar că aceste sporuri se pot acorda numai în limita încadrării în cheltuielile bugetare.
Intimații au formulat concluzii scrise, solicitând respingerea recursului, susținând în esență că majoritatea funcționarilor publici angajați în cadrul Casei Județene de Pensii M beneficiază de drepturile acordate prin hotărârea atacată și că, cel puțin din motiv de echitate și egalitate între toți funcționarii din această instituție se impune a se acorda tuturor aceleași categorii de drepturi. S-a mai menționat că legitimitatea privind acordarea sporurilor solicitate își au fundamentul în art. 191 din Legea nr. 19/2000, invocându-se și prevederile art. 46 din Legea nr. 188/1999 precum și cele ale art. 7 alin. 3 din Legea nr. 7/2004, coroborate cu art. 26 din Legea nr. 53/2003 și art. 31 alin. 2 din Legea nr. 188/1999. De asemenea, s-a făcut trimitere la prevederile Legii nr. 433/2004 și Legea nr. 84/2003, făcându-se și o analiză amplă a condițiilor în care se desfășoară activitatea în cadrul instituției, condiții care, potrivit susținerilor intimaților justifică acordarea sporurilor solicitate. S-a subliniat că drepturile corelative obligațiilor pe care funcționarii publici le au prin lege, se cuvine a fi acordate, inclusiv sporul pentru complexitatea muncii.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, instanța constată că recursul pârâtei este fondat.
Este de necontestat calitatea de funcționari publici a reclamanților și intervenienților precum și faptul că le sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 188/1999 și prevederile legale privind salarizarea funcționarilor publici, prevederi cuprinse în acte normative speciale. Drepturile salariale solicitate de aceștia, respectiv spor de confidențialitate, de stabilitate, de suprasolicitare neuropsihică și stres și de mobilitate pentru reclamanta, pentru a putea fi acordate ar trebui să fie expres prevăzute de lege, or, în niciunul din actele normative care privesc salarizarea funcționarilor publici, nu sunt prevăzute în mod expres asemenea sporuri. Împrejurarea că funcționarii publici au obligația prevăzută de lege de păstrare a secretului și confidențialității în legătură cu faptele, documentele și informațiile de care iau cunoștință în exercitarea funcției publice sau că printre principiile care stau la baza exercitării funcției publice se numără și "stabilitatea în exercitarea funcției publice", nu este de natură să oblige la acordarea unor drepturi, sporuri corespunzătoare, corelative obligațiilor respective, în lipsa unor reglementări legale exprese în acest sens. Totodată, reglementările cu caracter general privind sistemul de salarizare, prevederea că funcționarii publici beneficiază și de sporuri sau alte drepturi salariale prevăzute în legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea, în lipsa unor dispoziții clare de acordare a sporurilor, de individualizare și cuantificare a acestora, nu oferă instanței elemente suficiente să suplinească elementele definitorii și să completeze practic dispoziții lacunare ale legii. Aceasta este și orientarea instanței supreme, elocvent și relevant în soluționarea cauzei fiind însă faptul că s-a stabilit de către Curtea Constituțională, prin decizia nr. 820/2008, că "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative", prin urmare nu au nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă, nefiind cuantificat.
În contextul celor arătate, ținând cont și de data pronunțării deciziei Curții Constituționale, faptul că anterior acestei decizii unele instanțe au acordat sporurile solicitate de reclamanți nu mai are relevanță și nici existența hotărârii judecătorești prin care s-au soluționat diferit asemenea cereri, precedentul judiciar neavând valoare de izvor de drept.
Astfel, văzând și prevederile art. 312 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța va admite recursul Casei Județene de Pensii M, va modifica hotărârea atacată în sensul respingerii în întregime a acțiunii, cu menținerea petitului prin care s-a luat act de renunțarea la judecată pentru două dintre reclamante.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâta Casa Județeană de Pensii M, împotriva sentinței civile nr. 684 din 24 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș, Secția Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-.
Modifică hotărârea atacată în sensul că respinge în întregime acțiunea formulată și precizată de reclamanții, având ca obiect acordarea unor pretinse sporuri salariale, precum și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientele și privind aceleași drepturi.
Menține petitul prin care s-a luat act de renunțarea la judecată pentru reclamantele și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 7 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond:
-15.06.2009-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
