Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 4629/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 4629
Ședința publică de la 10 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Carneluti
JUDECĂTOR 2: Robert Emanoil Condurat
JUDECĂTOR 3: Laura
Grefier
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de împotriva deciziei nr.844 din 30 aprilie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns contestatorul prin avocat A și intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI O prin consilier juridic lipsind intimatul INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Avocat A pentru contestatorul arată că instanța nu a analizat și nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de recurs fiind astfel îndeplinite prevederile art.318 CPC.
Solicită admiterea contestației conform motivelor scrise, fără cheltuieli de judecată.
Consilier juridic pentru intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI O solicită respingerea contestației ca neîntemeiată.
CURTEA:
Asupra contestației în anulare de față:
Prin sentința nr. 2 din 9 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr- a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul fiind obligați pârâții IGPR și IPJ O la plata primelor de concediu pentru anii 2003, 2004, 2005, la sporul de fidelitate pentru anul 2005 și la cel de-al 13 - lea salariu pentru anii 2003, 2004, 2005, sume ce vor fi actualizate la data plății efective. Au fost respinse excepțiile privind prescripția dreptului de a solicita despăgubiri invocate de pârâți ca neîntemeiate.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantul și pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia nr. 844/30.04.2008 pronunțată de Curtea de Apel Craiovas -au respins recursurile formulate de reclamantul și pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române, împotriva acestei senttințe. sentinței numărul 2 din 09 ianuarie 2008.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de recurs a reținut, referitor la recursul declarat de reclamant, că pentru a fi acordată norma de hrană se impunea ca polițistul să facă dovada că s-a aflat într-o situație specială sau a depus eforturi deosebite, iar stabilirea acestor situații speciale sau eforturi aparținea șefului unității care, potrivit art.25 alin.4 din ordinul nr.440/2003 dispune prin ordin de zi normele de hrană, locurile de muncă, perioada și modul cum se acordă. Textul art.28 din Legea nr.330/2002 coroborat cu dispozițiile din Ordinul 440/2003 sunt de strictă interpretare, iar petentul ca urmare a faptului că nu a făcut dovada că ar îndeplini toate condițiile menționate anterior, în mod corect, prima instanță a apreciat că este neîntemeiată cererea sa sub acest aspect.
Referitor la recursul formulat de pârâtul, Curtea apreciază că acesta este nefondat întrucât potrivit art.911(în prezent art. 109) din Legea nr.188/1999 coroborat cu dispozițiile art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004, revine Tribunalului competența materială de soluționare a cauzei întrucât raporturile de serviciu s-au încheiat între reclamant și IPJ O, care se încadrează în categoria autorităților publice locale. Astfel, motivele de recurs care vizează încălcarea competenței altei instanțe nu pot fi reținute.
În prezent, ca urmare a faptului că au fost achitate toate drepturile salariale cuvenite reclamantului pentru perioada 04.09.2003 - 01.01.2006 conform hotărârii judecătorești în baza căreia a fost reintegrat, cât și avându-se în vedere prevederile OUG nr.146/2007, prin care a fost aprobată modalitatea de plată a primelor pentru perioada 2001-2006, au rămas fără obiect susținerile recurentei cu privire la prescripția dreptului la acțiune.
Nici motivul de recurs privind plata celui de-al 13-lea salariu în mod nelegal nu este fondat deoarece în mod corect în cauză s-a făcut aplicabilitatea art.26 din OG26/2003, nefiind făcute dovezi în sensul motivelor de recurs invocate referitor la timpul efectiv lucrat.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatorul, invocând dispozițiile art. 318.pr.civ. susținând omisiunea instanței de a cerceta motivului de recurs privind acordarea normei de hrană. Mai precis a arătat că atât instanța de fond, cât și cea de recurs au reținut în mod eronat că ar fi solicitat norma de hrană 12B, deși a solicitat norma de hrană care se include în salariu conform dispozițiilor art. 1 alin.2 din Ordinul MIRA /2003.
Un alt motiv de contestație în anulare se referă la încălcarea dreptului de apărare, contestatorul invocând dispozițiile art. 317.pr.civ. a susținut că la primul termen de judecată părțile au depus cereri de amânare care au fost respinse de instanța de recurs cu motivarea că de la data primirii citațiilor și până la termenul de judecată a trecut un termen rezonabil în care părțile puteau face toate demersurile pentru a-și exercita dreptul la apărare.
În cauză a formulat întâmpinare intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului O, solicitând respingerea contestației în anulare ca tardiv introdusă, deoarece data rămânerii irevocabile a deciziei contestate (30.04.2008) și momentul introducerii contestației în anulare ( 11.05.2009) a trecut mai mult de un an.
Intimatul a mai susținut că în speță nu se regăsește nici unul din motivele de contestație în anulare din cele prevăzute de art. 317 și 318.pr.civ.
De asemenea, s-a formulat întâmpinare de către intimatul Inspectoratul General al Poliției Române ( IGPR) prin care s-a solicitat respingerea ca inadmisibilă a contestației întrucât nu îndeplinește condițiile cerute de art. 318.pr.civ.
Cu privire la excepția tardivității invocată de intimat în cuprinsul întâmpinării, instanța apreciază că este nefondată, având în vedere dispozițiile art. 319.pr.civ. și faptul că hotărârea irevocabilă împotriva căreia s-a formulat contestație în anulare este susceptibilă de a se duce la îndeplinire pe cale de executare silită.
Examinând contestația în anulare în raport de motivele invocate de contestator și dispozițiile invocate în cerere, instanța apreciază că în cererea nu îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 317 și art. 318.pr.civ.
Astfel, potrivit art. 317.pr.civ. hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, (1) când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii; (2) când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență-.
Textul prevede așadar numai situația în care procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cerințelor legale, nu și situația în care partea nu ar fi beneficiat de acordarea unui termen în vederea pregătiri apărării.
În speță, pentru ziua în care s-a judecat procesul, recurentul a fost legal citat și mai mult decât atât, luând cunoștință de termen, a formulat o cerere de amânare în vederea angajării unui apărător, astfel că situația nu se încadrează în cele prevăzute de textul menționat. În ce privește admiterea acestei cereri, aceasta era atributul instanței, potrivit art. 156.pr.civ. care prevede că, "instanța va putea da un singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic motivată", neexistând o obligație din partea instanței de a acorda acest termen.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de contestație, acela referitor la necercetarea unui motiv de recurs, instanța apreciază de asemenea că nu se încadrează în dispozițiile art. 318.pr.civ.
Astfel, în cuprinsul motivelor de recurs s-a susținut că instanța de fond nu a acordat recurentului toate sporurile prevăzute de Ordinul nr.440, respectiv norma de hrană pentru perioada lucrată.
Ori, așa cum rezultă din considerentele deciziei atacate, instanța a analizat punctual acest motiv, reținând că pentru a fi acordată norma de hrană se impunea ca polițistul să facă eforturi deosebite, iar stabilirea acestor situații speciale sau eforturi aparținea șefului unității care, potrivit art. 25 alin.4 din Ordinul nr. 440/2003, dispune prin ordin de zi normele de hrană, locurile de muncă, perioada și modul cum se acordă.
Așadar, contrar celor susținute de contestator, instanța de recurs a examinat în mod special motivul de recurs la care se face referire în contestația în anulare, nefiind incidentă situația prevăzută de art. 318.pr.civ.
Pentru considerentele expuse, instanța urmează să respingă contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei nr. nr.844 din 30 aprilie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de împotriva deciziei nr.844 din 30 aprilie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 2009
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
Tehn./2ex/ 16 2009
Jud.fond
Jud.rec. EC/IR/SL
Președinte:Gabriela CarnelutiJudecători:Gabriela Carneluti, Robert Emanoil Condurat, Laura
