Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 47/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 47
Ședința publică de la 10 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Magdalena Fănuță JUDECĂTOR 2: Doina Ungureanu
-- - - JUDECĂTOR 3: Teodora Bănescu
-- - - Judecător
Grefier -
XXXX
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Direcția Sanitară Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor M, împotriva sentinței nr. 4773 din data de 31 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit recurenta pârâtă Direcția Sanitară Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor M și intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, arătându-se că recursul a fost declarat în termen legal, că a fost depus la instanța a cărei hotărâre se atacă, potrivit art. 302 și este scutit de taxa de timbru.
S-a referit că intimatul reclamant a depus întâmpinare.
S-a arătat că recurenta pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform prevederilor art. 242 alin.2
Curtea, apreciind cauza în stare de soluționare, trece la deliberări.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Mehedinți, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâtul și pentru Siguranța Alimentelor M, acordarea primelor de concediu de odihnă egale cu salariul de bază din luna anterioară plecări în concediu, cuvenite pe anii 2002 și 2006, conform dispoz. art. 34 din Legea 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, precum și actualizarea acestor drepturi cu rata inflației de la data nașterii acestora și până la data efectuării plății.
În motivarea cererii reclamantul susține că, deși legal avea dreptul la plecarea în concediu, să beneficieze de prima de concediu pârâtul a refuzat acordarea acestui drept salarial, motivând că prin Legea bugetului de stat pe anul 2002 și 2006, fost suspendată aplicarea prevederilor din actele normative în vigoare referitoare la acordarea primelor de concediu, până la data de 31 decembrie a fiecărui an din cei doi ani pentru care a solicitat acordarea acestor drepturi salariale.
Reclamantul mai susține că, suspendarea acordării primei de concediu prin legea bugetară nu înseamnă stingerea dreptului iar neexercitarea exercițiului acestui drept pe o durată îndelungată face implicabile dispozițiile art. 34 din Legea 188/1999 care reglementează acordarea primei de concediu.
Pârâtul a formulat întâmpinare în baza art. 114-119.pr.civ. prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului cu motivarea că, prevederile legale privind acordarea primei de concediu cu ocazia plecării funcționarului public în concediu de odihnă au fost suspendate în anul 2002 și 2006.
Examinând excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru anul 2002, instanța apreciază că este întemeiată și urmează să o admită întrucât potrivit dispozițiilor art. 166 coroborate cu art. 283 lit.c din Legea nr. 53/2003, dreptul la acțiune al salariatului având ca obiect drepturi salariale, împotriva angajatorului, se prescrie în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului.
Prin sentința nr. 4773 din 31 octombrie 2007, Tribunalul Mehedinți a admis excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru anul 2002.
S-a admis în parte acțiunea reclamantului.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului prima pentru concediu de odihnă aferentă anului 2006 actualizată cu indicele de inflație până la data plății efective.
S-a respins ca prescrisă acțiunea pentru anul 2002.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția Sanitară Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor
În motivele de recurs s-a arătat că instanța de fond a dat o greșită interpretare prevederilor legale aplicabile în materie.
Că, neacordarea primei de concediu de odihnă a avut la bază o succesiune de acte normative a căror aplicare s-a făcut în mod diferit de instituțiile publice, datorită unor dificultăți de interpretare.
S-a arătat că pentru anul 2006, dreptul de a primi primă de concediu este încă suspendat, așa încât greșit instanța a admis acțiunea.
Recursul este nefondat.
Soluția primei instanțe este legală și temeinică pentru motivele ce se vor arăta mai jos.
În conformitate cu prevederile art.34 alin.2 din Legea 188/1999 R, funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu de odihnă, care se impozitează separat.
Având în vedere prevederile textului enunțat, funcționarii publici sunt în drept să primească, prin efectul legii, prima de concediu de odihnă, în fiecare an la nivelul stabilit prin lege.
Însă, prin legea bugetului de stat nr. 379/2005 s-a suspendat acordarea acestui drept.
Legile bugetare au suspendat plata drepturilor pentru prima de vacanță și nu au abrogat aceste drepturi, nu le-au desființat.
Dreptul funcționarului public de a i se plăti prima de concediu de odihnă a rămas în vigoare, numai plata a fost suspendată succesiv.
Dreptul la primă de concediu de odihnă nu a fost înlăturat prin nici un act normativ echivalent celui prin care a fost instituit.
Ca urmare, dreptul subzistă, iar după încetarea suspendării devine actual, partea fiind repusă în dreptul respectiv cu efect retroactiv.
Obligativitatea plății, după încetarea suspendării, rezultă și din principiul general constituțional prevăzut în art.1 alin.5 din Constituție, care dispune că în România, respectarea Constituției, a supremației legii și a legilor este obligatorie.
Drepturile prevăzute în art.34 alin.2 din Legea 188/1999 R trebuie să fie acordate reclamantului, întrucât legea produce efecte de la data publicării în Monitorul oficial și până la ieșirea ei din vigoare, printr-un act normativ cu putere identică.
Suspendarea a produs efecte temporare, ceea ce înseamnă că temporar a fost amânată plata drepturilor de primă de concediu de odihnă.
Această explicație se întemeiază și pe interpretarea semantică și gramaticală a textului.
In consecință, având în vedere prevederile art. 304, 3041și 312 cod procedură civilă, se va respinge recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Direcția Sanitară Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor M, împotriva sentinței nr. 4773 din data de 31 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Red. Jud. Grefier,
2 ex. /18.01.2008.
Președinte:Magdalena FănuțăJudecători:Magdalena Fănuță, Doina Ungureanu, Teodora Bănescu
