Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Sentința 47/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚA NR. 47/F/CA/2010
Ședința publică de la 10 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucian Ioan Gherman
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea acțiunii formulată de reclamanții -, -, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Direcția Generală Anticorupție, având ca obiect drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care expune dispozițiile instanței de la termenul de judecată din 20 ianuarie 2010.
Se constată că pârâta Direcția Generală Anticorupție a comunicat la dosar înscrisul solicitat de instanță.
Față de înscrisurile administrate în cauză și solicitarea părților de judecare în lipsă, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra cauzei de față
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul Sibiu sub dosar nr- reclamanții -, -, au solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Direcția generală Anticorupție, obligarea acestora la plata majorărilor salariale cu 5% începând cu 1.01.2007 în raport cu nivelul din luna decembrie 2006m cu 2% începând cu 1.04.2007 în raport cu nivelul din martie 2007 și cu 11% începând cu 1.10.2007 în raport cu luna septembrie 2007, obligarea pârâților și la plata dobânzilor legale și la indexarea sumelor stabilite la petitul nr.1.
În fapt, reclamanții au arătat că sunt funcționari publici cu statut special-polițiști, din această cauză prevederile ordonanțelor de urgență prin care s-au luat unele măsuri salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici le sunt aplicabile.
În drept au invocat dispozițiile Legii 232/2007, OG 6/2007, Legea 10/2007 și Legea 74/1999.
Pârâtul prin întâmpinare solicită respingerea acțiunii ca inadmisibilă față de prevederile Deciziei Curții Constituționale nr. 818, 820, 821/ 2008.
Pârâtul -Direcția Națională Anticorupție a depus întâmpinare prin care ridică excepția lipsei calității procesuale a Direcției Naționale Anticorupție întrucât face parte din și nu are personalitate juridică.
Prin Sentința nr. 529/CA/2009 pronunțată la 03.11.2009 Tribunalul Sibiua declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de APEL ALBA IULIA motivat de faptul că raporturile de serviciu ale reclamanților sunt cu o autoritate centrală.
Pe rolul curții de apel cauza a fost înregistrată sub același număr de dosar.
*
Prealabil examinării fondului, în baza art.137 Cod proc. civ. instanța se va pronunța asupraexcepției lipsei capacității procesuale de exercițiu a pârâtei Direcția Generală Anticorupțiecare ar face inutilă cercetarea fondului cauzei, sens în care constată următoarele:
Reclamanții sunt polițiști - funcționari publici cu statut special care au fost numiți în funcție prin dispoziții ale directorului general al în perioada 2005-2006 așa cum rezultă din adresa nr. - din 01.02.2010 (19).
Așadar raportul lor de serviciu se desfășoară cu structura specială numită Direcția Generală Anticorupție care nu are însă personalitate juridică, conform art. 10 alin. 4 din OUG 30/2007.
Însă atât în doctrină cât și în practica instanței supreme s-a arătat în mod constant că trebuie făcută delimitarea între personalitatea juridică și capacitatea de drept administrativ. Astfel pentru a avea capacitate procesuală este necesar și suficient ca autoritatea publică respectivă să aibă capacitate juridică de drept administrativ, adică să aibă competență. Sub acest aspect este evident că Direcția Generală Anticorupție are competență cu privire la calcularea, încasarea și restituirea sumelor reprezentând drepturi salariale ale reclamanților, atâta timp cât actele de numire în funcție au fost emise de această structură iar raporturile de serviciu ale reclamanților se desfășoară tot cu ea.
Dar, atunci când, într-un litigiu de drept administrativ există și petite privitoare la repararea unor pagube materiale sau morale, este absolut necesar ca în raportul juridic respectiv să se afle și entitatea care are personalitate juridică și un patrimoniu în măsură să garanteze îndeplinirea obligațiilor stabilite de instanță.
În speță, petitul patrimonial vizează bugetul din care se virează sumele privind drepturile salariale, respectiv cel al Ministerului Administrației și Internelor care are personalitate juridică.
În aceste condiții excepția invocată se dovedește neîntemeiată și urmează a fi respinsă.
*
În ceea ce priveșteexcepția inadmisibilității, instanța constată că aceasta nu a fost invocată ca oexcepție de procedurăpropriu zisă ci ca oapărare de fond, pârâta susținând că acțiunea nu poate fi primită pentru că înțelesul noțiunii de discriminare nu este același în accepțiunea legiuitorului și a instanței de contencios constituțional cu accepțiunea reclamanților. Această excepție urmează a fi respinsă de instanță întrucât ea nu vizează aspecte ce ar putea conduce la concluzia că acțiunea este inadmisibilă ci eventual neîntemeiată dar criticile respective vor fi analizate odată cu fondul.
*
Analizând fondul acțiunii deduse judecății instanța constată că aceasta nu este întemeiată.
Reclamanții sunt funcționari publici cu statut special fiind numiți în funcție conform Legii nr. 360/2002. Salarizarea acestora se realizează începând cu 01.01.2004 conform OG nr. 38/2003.
Potrivit art. 43 din această ordonanță "salariile stabilite în raport cu coeficienții de ierarhizare, prevăzute în prezenta ordonanță sunt brute și se vor indexa în baza reglementărilor care privesc salarizarea personalului din sectorul bugetar".
Pentru anul 2007 salarizarea personalului din sectorul bugetar a fost reglementată distinct, astfel pentru funcționarii publici s-a aplicat nr.OG 6/2007, iar pentru personalul contractual nr.OG 10/2007.
În articolul 1 al OUG10/2007 se prevede că n anul 2007, salariile de bază ale personalului contractual din sectorul bugetar, stabilite potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2000, precum și indemnizațiile personalului care ocupă funcții de demnitate publică, stabilite potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 avute la data de 31 decembrie 2006, se majorează în 3 etape, astfel: a) cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007, față de nivelul din luna decembrie 2006; b) cu 2% începând cu data de 1 aprilie 2007, față de nivelul din luna martie 2007; c) cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007, față de nivelul din luna septembrie 2007.
Este evident că reclamanții fiind funcționari publici cu statut special nu pot solicita aplicarea altor prevederi legale din domeniul bugetar, decât cele aplicabile funcționarilor publici, nupersonalului contractualîncadrat cu contract de muncă, nici personalului care ocupă funcții de demnitate publică, categoria funcționarilor publici fiind genul proxim celei din care fac parte reclamanții.
În anul 2007 în forma sa inițială aplicabilă până în iulie 2007, Ordonanța nr. 6/2007 nu a prevăzut pentru funcționarii publici indexarea cu rata inflației, iar începând cu iulie 2007, în urma modificării aduse prin Legea nr. 232/2007, art. 39 din nr.OG 6/2007 are următorul conținut "Pentru funcționarii publici și posturile corespunzătoare funcțiilor publice specifice preluate de Ministerul Economiei și Finanțelor de la Ministerul Integrării Europene, în condițiileart.10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 11/2004 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administrației publice centrale, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 228/2004, cu modificările și completările ulterioare, se păstrează salariile de bază și celelalte drepturi salariale acordate până la data de 31 decembrie 2006.
(2) de bază ale funcționarilor publici prevăzuți la alin. (1) se majorează începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care intră în vigoare legea de aprobare a prezentei ordonanțe cu 7% față de nivelul din luna decembrie 2006 și cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007 față de nivelul din luna septembrie 2007."
În art. 39 alin. 2 din nr.OG 6/2007 modificată se prevăd dar numai pentru funcționarii publici preluați de la Ministerul Integrării Europene la Ministerul Economiei și Finanțelor indexări ale salariilor de bază cu 7 % față de decembrie 2006 începând cu 01.01.2007 și respectiv 11 % față de septembrie 2007 începând cu 01.10.2007.
Așadar aceste prevederi nu se pot aplica decât categoriei expres prevăzută de lege. Aplicarea acestei prevederi prin extindere și categoriei funcționarilor publici cu statut special a polițiștilor este interzisă de chiar principiul separării puterilor în stat, având în vedere că puterea judecătorească nu are competență legislativă și nu se poate ui puterii legislative sau celei executive.
Legea internă nu creează discriminare între reclamanți și funcționarii publici ai Ministerului Economiei și Finanțelor preluați de la Ministerul Integrării Europene, căci este evident că aceștia au atribuții diferite și statut diferit.
În funcție de aceste criterii,există o justificare obiectivă a diferențierii, în condițiile în care munca este prestată în structuri diferite, iar natura muncii nu este identică.
Potrivit art. 14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale "Exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de Convenție, trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată în special pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație".
Potrivit art. 1 din nr.OG137/2000 prin discriminare se înțelegeorice deosebire, excludere, restricție sau preferință pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, apartenența la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau orice alte domenii ale vieții publice.
Unul dintre drepturile fundamentale este și dreptul la muncă, la un salariu egal pentru muncă egală, consacrat de art. 41 din Constituția României cât și de Codul muncii. În jurisprudența CEDO, cauzele și alții împotriva Olandei - 1976, împotriva Belgiei - 1979, Bouamar contra Belgiei - 1988 și împotriva Belgiei - 1991, s-a statuat căegalitatea nu înseamnă uniformitate, fiind posibilă stabilirea unui tratament juridic diferit pentru situații diferite, când aceasta se justifică în mod rațional și obiectiv.
Mai mult, prin Deciziile nr. 818, 819, 820 și 821 din 2008, Curtea Constituțională a declarat neconstituționale prevederile art. 1 din nr.OG 137/2000 în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege,considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Ori, aplicarea așa cum solicită reclamanții prin acțiune a prevederilor art. 39 alin. 2 din nr.OG6/2007 și în cazul altei categorii decât aceea pe care legiuitorul a stabilit-o expres și limitativ, ar constitui tocmai încălcarea normelor constituționale cuprinse în art. 1 alin. 4 din Constituția României care consacră principiul separației puterilor în stat și ale art. 61 alin.1 potrivit cărora Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
Prin urmare, nu sunt încălcate reglementările internaționale care interzic discriminarea, respectiv art. 7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 14 din și nici Directiva nr. 2000/78/CE.
Față de cele ce preced instanța urmează să respingă prezenta acțiune ca neîntemeiată.
Pentru aceste motive,
În numele legii
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei capacității procesuale a Direcției Generale Anticorupție și excepția inadmisibilității.
Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții -, -, cu domiciliul procesual ales în S,-,.6, jud. S în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor - reprezentat prin Direcția Generală Reglementări Juridice și Contencios cu sediul în B, P-ța - nr. 1A, sector 1 și Direcția Generală Anticorupție sediul în B,-, sector 4.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 10 Februarie 2010.
Președinte, Grefier,
- - - - -
Red.
Dact./ex.5/11.02.2010
Președinte:Lucian Ioan GhermanJudecători:Lucian Ioan Gherman
