Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Sentința 47/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR.47
Ședința publică din 03 februarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamantul, în contradictoriu cu pârâta CASA NAȚIONALĂ DE PENSII ȘI ALTE DREPTURI DE ASIGURĂRI SOCIALE, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr. 188/1999).
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că acțiunea se află la al treilea termen de judecată, este legal timbrată cu 39 lei taxă judiciară de timbru și 0,30 lei timbru judiciar, precum și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2.pr.civ.
Se mai menționează că la data de 26.01.2010 se înregistrează din partea reclamantului prin fax, și ulterior la data de 27.01.2010 prin poștă un script intitulat precizări, prin care partea litigantă înțelege să-și formuleze poziția procesuală raportat la susținerile pârâtei din întâmpinare.
Totodată, la data de 02.02.2010 se înregistrează din partea pârâtei, un înscris, intitulat - precizări referitoare la decizia Curții Constituționale privind OUG nr.37/2009.
Instanța reținând că în cuprinsul acestui demers juridic s-a invocat excepția de neconstituționalitate a OUG nr.37/2009 și a OUG nr.105/2009 și că implicit se dorește sesizarea Curții Constituționale, Curtea, după deliberare invocă excepția inadmisibilității cererii de sesizare a Curții constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor OUG nr.37/2009 și a OUG nr.105/2009. Pentru a dispune astfel, Curtea reține incidența în speță dispozițiilor art.29 alin.3, alin.6 din Legea nr.47/1992 în contextul normei de drept urmând a se respinge cererea de sesizare ca inadmisibilă.
În argumentarea acestei soluții se are în vedere că cele invocate nu au legătură cu obiectul cauzei precum și faptul că atât dispozițiile OUG nr.37/2009 cât și OUG nr.105/2009 au fost declarate neconstituționale prin deciziile nr.1257/2009 și nr.1629/2009.
Totodată, în temeiul art.137 pr.civilă pune în discuție excepția inadmisibilității acțiunii, pe care o apreciază ca fiind neîntemeiată, în raport de împrejurarea că obiectul acțiunii în contencios administrativ, în conformitatea cu dispozițiile Legii nr.554/2004, îl reprezintă este actul administrativ și nu refuzul nejustificat al unei autorității.
Curtea reținând că părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 21 octombrie 2009 sub nr- reclamantul în contradictoriu cu Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale - Bas olicitat instanței a obliga pârâta să procedeze la încadrarea pe funcție publică de execuție pentru perioada eliberării din funcția publică de conducere - de director executiv a casei Județene de Pensii B N - până al noua numire în funcția deținută actual de director coordonator al Casei Județene de Pensii B-N respectiv 24.04.2009 - 25.05.2009.
În susținerea celor solicitate reclamatul a arătat că a îndeplinit funcția publică de conducere de director executiv - consilier clasa I grad profesional superior, I în cadrul Casei Județene de Pensii B-N până al data de 23.05.2009. Urmare a modificărilor legislative intervenite în timp aduse prin prevederile art.14 alin.1 din OUG nr.37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice funcția publică dde conducere s- desființat. Prin ordinul nr.356/23.04.2009 emis de CNPAS a fost eliberat din funcția pe care o deținea la data de 23.05.2009. În virtutea dispozițiilor Legii nr.188/1999, art.99 alin.1 lit.b, alin.5 și alin.7 și art.97 ce instituia obligația de a se pune la dispoziție posturile vacante, de prioritate instituția avea obligația de a proceda în consecință cu acestea dar nu a făcut-
-se obligația la data de 25.05.2009 (înainte de numirea în actuala funcție) s-a adresat pârâtei însă răspunsul a fost că nu se poate soluționa cererea deoarece nu există posturi vacante. Ulterior datei solicitării, CNPAS comunica CJP BNp rin adresa nr.1653/26.05.2009 faptul că începând cu data de 22.05.2009 postul vacant existent în instituție a fost alocat unei alte case de pensii respectiv CJP T în schimbul unui alt post vacant. După răspunsul primit s-a adresat din nou pârâtei la 09.07.2009 solicitând realizarea cererii cu precizarea expresă, motivată de prevederile art.99 alin.7 că-și exprimă acordul de a fi efectuată trecerea și pe o funcție publică de execuție la nivel inferior.
Prin răspunsurile date nr.2319/21.07.2009 și 2507/17.07.2009 pârâta a comunicat că nu a existat postul solicitat la data cererii; că este imposibilă ocuparea unei alte funcții de execuție urmare suspendării ocupării prin concurs sau examen a posturilor vacante din instituție. Răspunsurile primite sunt neîntemeiate, nelegale nefiind incidente situației sale. În raport de circumstanțele care au existat - perioada preaviz - anterior cât și la data la care a adresat cererea erau îndeplinite condițiile legale pentru trecerea în funcția de execuție existentă.
Pentru dovedirea celor solicitate reclamantul a depus adresele răspuns nr.2391/21.07.2009 și nr.2507/17.07.2009 adresa din 9 iulie 2009 depusă de reclamant la CNPAS, adresa nr.1929/10.06.2009; adresa nr.1653 bis/26.05.2009; ordinul 1170/25.05.2009, ordinul 256/23.04.2009.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale invocat excepția anulării ca naetimbrate a cererii față de excepția inadmisibilității raportat la faptul că adresele comunicate nu sunt acte administrative.
Pe fond pârâta a arătat că în aplicarea OUG nr.37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire activității administrației publice s-a procedat la mutarea definitivă pe posturi vacante finanțate prin redistribuire pe posturi în județe, a foștilor directori executivi și executiv adjuncți a căror posturi s-au desființat și nu au mai fost numiți pe noile funcții de conducere de director coordonator, respectiv directori adjuncți iar aceasta s-a comunicat reclamantului. La data de 25.05.2009 când i-a fost adresată cererea prin care se solicita trecerea în altă funcție publică de execuție reclamantul dat fiind încetarea raportului de serviciu prin eliberarea din funcție potrivit ordinului nr.356/23.04.2009 nu mai avea calitatea de funcționar public iar prin adresa nr.12829/2009 s-a comunicat reclamantului că în urma aplicării prevederilor Ordonanței nr.37/2009 nu există un post vacant de natura celui solicitat respectiv funcția publică de execuție consilier clasa I grad profesional superior treapta I de salarizare.
De asemenea arată pârâta prin adresa nr.2391/21.07.2009 i se comunică reclamantului că mutările definitive s-au făcut cu data de 22.05.2009 înainte de data desființării funcțiilor publice de conducere de director executiv și director adjunct iar solicitarea sa de trecere pe funcția publică de execuție a fost înregistrată la data de 25.05.2009 ulterior datei prin care s-a făcut mutarea definitivă.
Prin urmare arată pârâta chiar și în situația în care reclamantul solicita trecerea pe o funcție de execuție în cadrul termenului de preaviz acordat prin ordinul nr.356/23.04.2006 CNPAS nu avea posibilitatea încadrării acestuia deoarece așa cum s- arătat în ambele răspunsuri nu exista în cadrul CJP B-N un post vacant de funcționar public de execuție.
La data de 06.01.2010 prin înscrisul depus reclamantul a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor OG nr.37/2009 în baza căreia s-a emis ordinul nr.356/23.04.2009 privind eliberarea sa din funcția de conducere în raport cu dispozițiile Legii nr.188/1999 art.3 lit.f și art.4 alin.2 și dispozițiile Constituției.
În același înscris referitor la excepția netimbrării cererii invocate de pârâtă prin întâmpinare reclamantul a arătate că este neîntemeiată întrucât sancțiunea anulării se poate aplica doar dacă obligația de plată nu a fost îndeplinită până la termenul acordat de instanță iar conform chitanței nr.-/29.12.2009 taxa a fost achitată până la termenul fixat.
Referitor la excepția inadmisibilității arată reclamantul că de asemenea este neîntemeiată întrucât în raport de dispozițiile Legii nr.188/1999 nu i se poate contesta calitatea de subiect de sesizare a instanței și aceasta raportat la obiectul acțiunii, la faptul că este persoană vătămată într-un drept recunoscut de lege.
După comunicarea celor cu privire la neconstituționalitatea dispozițiilor OUG nr.37/2009 prin înscrisul depus și intitulat precizări reclamantul a reiterat excepția de neconstituționalitatea actului normativ menționat invocând totodată și neconstituționalitatea OUG nr.105/2009.
Pârâta exprimându-și punctul de vedere a solicitat respingerea ca inadmisibilă a cererii de sesizare respectiv suspendare în considerarea că OUG nr.37/2009 a produs efecte până la data abrogării.
La data de 13.01.2010 după punerea în discuție Curtea prin încheiere a respins excepția anulării ca netimbrate a acțiunii în considerarea existenței dovezii achitării taxei și a aplicării timbrului judiciar.
Ulterior reținând că obiectul litigiului nu îl constituie anularea ordinelor de eliberare și de numire în funcție date în temeiul OUG nr.37/2009 ci recunoașterea, obligația de încadrare temporară pe o funcție de execuție în baza Legii nr.188/1999; că actele normative OUG nr.37/2009 și OUG nr.105/2009 nu au legătură cu litigiul precum și faptul că OUG nr.37/2009 a fost abrogată prin OUG nr.105/2009 iar aceste acte normative au fost declarate neconstituționale, în temeiul art.29 din Legea nr.47/1992 instanța prin încheierea din 3.02.2010 a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale.
La aceeași dată în considerarea că potrivit Legii nr.554/2004 nu doar în cazul solicitării anulării actului vătămător ci și în cazul refuzului recunoașterii unui drept al obligației de a emite un act persoana considerată vătămată se poate adresa instanței prin încheiere a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă.
Așadar fiind examinate excepțiile invocate și trecând la analiza acțiunii reclamantului, Curtea reține următoarele:
La data de 25.08.2009 reclamantul s-a adresat pârâtei solicitând încadrarea pe o funcție publică de execuție pe perioada 24.04.2009 - 25.05.2009. Ulterior la data de 07.07.2009 revenind reclamantul a cerut reanalizarea cererii cu solicitarea de a fi trecut pe un post inferior. Prin răspunsurile date pârâta a comunicat că nu există post vacant, că ocuparea funcțiilor publice de execuție temporar vacante a fost suspendată potrivit Ordonanței nr.34/2009, iar în situațiile de excepție ocuparea unui procent se face în condițiile încadrării în cheltuielile de personal aprobate prin buget.
În stabilirea situației vizând încadrarea trebuie observat că la data de 23.04.2009 prin ordinul nr.356 funcția publică de conducere de director executiv al Casei Județene B-N a fost desființată. Prin același act s-a dispus și încetarea raportului de serviciu al reclamantului prin eliberarea din funcție la data expirării termenului de preaviz respectiv 23.05.2009.
La data de 25.06.2009 prin ordinul nr.1170 reclamantul este numit în funcția de director coordonator la Casa Județeană de Pensii B pe o perioadă de patru ani. Aceste acte nu au fost contestate.
Din actele arătate se observă că la data de 25.05.2009, dată ce corespunde cu cea a solicitării încadrării pe o funcție de execuție era deja emis ordinul nr.1170 context în care nu se mai poate reține o neîndeplinire a punerii la dispoziție a unui post corespunzător funcției deținute și din care s-a dispus eliberarea, situația fiind astfel remediată prin ordinul de numire.
Legat de aceasta se susține de reclamant că în condițiile Legii nr.188/1999 se impunea trecerea într-o funcție de execuție inferioară. Această susținere nu poate fi reținută deoarece trecerea într-o funcție inferioară (dat fiind lipsa unui post vacant corespunzător funcției de conducere - și deci recunoscut acest aspect de reclamant) - în condițiile aceluiași act normativ se putea realiza doar dacă exista acordul (art.91, art.104).
Ori, un atare acord, o cerere în perioada preavizului nu a fost adresată pârâtei și ca atare în lipsa acordului, susținerile reclamantului apar ca nefondate și vor fi respinse.
Desigur se susține de reclamant că în condițiile în care nu s-a oferit un post în perioada preavizului a fost prejudiciat. Această susținere de asemenea nu poate fi reținută deoarece conform legii funcționarului public în această perioadă de preaviz se păstrează drepturile.
Așadar, față de cele arătate în baza rt.18 din Legea nr.554/2004 Curtea urmează a da o soluție de respingere acțiunii promovate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale formulate de reclamantul ca inadmisibilă.
Cu recurs în termen de 48 de ore de la pronunțare în ceea ce privește cererea de sesizare.
Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul cu domiciliul în localitatea B, str. - - Bl.26,.4, în contradictoriu cu Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de asigurări Sociale cu sediul în B,-, sector 2.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 3.02.2010.
PREȘEDINTE GREFIER
- - -
Red./
4 ex./02.03.2010
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș
