Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 470/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, DE
CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE NR. 470
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2009
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Vera Stănișor
JUDECĂTOR 2: Mona Gabriela Ciopraga
JUDECĂTOR 3: Morina
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI SOCIALĂ B, împotriva sentinței civile nr. 387/10.09.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat pentru toți intimații-reclamanți, cu delegație la dosar, lipsă fiind recurenta-pârâtă DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI SOCIALĂ
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Nemaifiind alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond:
Avocat pentru intimații-reclamanți precizează că în motivele de recurs se invocă faptul că drepturile salariaților prevăzute de art.31,fost 29 din Legea 188/1999, au fost suspendate prin art.44 din Ordonanța de Guvern nr.92/2004 și art.48 din Ordonanța de Guvern nr.2/2006.
Prin Decizia 185/12.02.2009 pe care a depus-o la dosar, Curtea Constituțională precizează că drepturile solicitate de intimați au fost suspendate de la data de 26.11.2004 până la data de 31.12.2006. Din 2007 nu au mai existat norme de suspendare a acestor sporuri.
Mai arată că aproximativ 80% din instanțele din România au acordat aceste drepturi.
Solicită respingerea recursului declarat și menținerea sentinței instanței de fond.
Fără cheltuieli de judecată.
S_au declarat dezbaterile închise cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra recursului de față, în materia contenciosului administrativ - fiscal, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 387/10 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău - Secția Comercială și de contencios Administrativ în dosarul nr. 5412/- s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții:, G, G, în contradictoriu cu DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ B, în sensul că a fost obligată pârâta să achite fiecărui reclamant în funcție de data angajări, suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, datorate pe perioada 01.01.2004-10.09.2008, data pronunțării hotărârii, actualizate cu indicele de inflație de la data plății efective.
Totodată, s-a respins ca nefondat capătul de cerere privind acordarea acestor drepturi începând cu data pronunțării hotărârii și în continuare și a fost obligată pârâta să facă mențiunile corespunzătoare în cartea de muncă a fiecărui reclamant.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Reclamanții, au calitatea de funcționari publici conform tabelului depus la dosarul cauzei, și ca urmare sunt salarizați în conformitate cu prevederile Legii nr. 188/1999 și au dreptul să primească pe lângă celelalte drepturi, cele două sporuri, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, așa cum au fost reglementate prin art. 31 alin.1 lit. c) și d) din actul normativ citat.
Reclamanții, așa cum recunoaște și pârâta, nu au primit până în prezent, de la apariția actului normativ sporurile respective și acest drept tinde să fie lipsit de conținut, iar pentru această îngrădire pârâta nu are justificare printr-o cauză de utilitate publică.
Mai mult, este de principiu că o normă legală, o dată reglementată, trebuie să producă efectele, fiind împotriva rațiunii de a exista a legilor să aibă doar caracter formal.
Potrivit art. 1 din Protocolul adițional 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale: Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".
Astfel dreptul reclamanților la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare s-a apreciat a reprezenta un drept de creanță și prin urmare, este un bun în sensul art.1 din Protocolul adițional 1 la Convenția menționată.
Relativ la cererea privind acordarea sporurilor pe viitor, instanța de fond a apreciat ca această cerere este nefondată,întrucât creanța nu îndeplinește cumulativ cele 3 condiții de a fi certă, lichidă și exigibilă, nefiind născută și putând fi influențată ulterior de modificări legislative sau ale raporturilor de muncă dintre părți.
Potrivit art. 1082 Cod Civil, pârâta a fost obligată la plata de daune interese echivalente cu actualizarea sumelor cu rata inflației la data plății efective.
Ca urmare în baza art. 31 alin 1, lit. c și d din Legea nr.188/1999, instanța a admis în parte acțiunea conform dispozitivului.
Împotriva acestei sentințe declarat recurs pârâta - Direcția de Muncă și Socială B, care a susținut că soluția instanței de fond este nelegală, având în vedere că dispozițiile art. 31 al. (1) (fost art. 29) din legea 188/1999 au fost suspendate prin art. 44 din nr.OUG 92/2004, iar apoi prin art. 48 din nr.OG 2/2006, aprobată cu modificări prin Legea 417/2006.
De asemeni, recurenta a arătat că în anul 2007 nu au fost prevăzute și aprobate în bugetul instituției sume cu destinația celor solicitate prin acțiune.
Intimații - reclamanți au depus la dosar întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, întrucât dispozițiile legale incidente în cauză au fost corect interpretate de instanța de fond.
De asemeni, intimații au invocat faptul că la nivelul altor instanțe din țară, cererile de acordare a celor două sporuri au fost admise, iar în raport de cele statuate de O în cauzele și Viasu vs. România, instanțele au responsabilitatea de a da o interpretare unitară textelor de lege care se caracterizează prin ambiguitate și care nu sunt funcționale.
Analizând sentința recurată, sub aspectul criticilor formulate, cât și din oficiu, în raport de dispozițiile art. 304 pct. (9) și art. 3041Cod procedură civilă, curtea reține următoarele:
Reclamanții, în calitatea lor de funcționari publici în cadrul Direcția de Muncă și Socială B, au solicitat în prezenta cauză obligarea instituției pârâte la plata suplimentului postului, în procent de 25 % din salariul de bază și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare, în procent de 25 % din salariul de bază, începând cu data de 01.01.2004 și pe viitor.
Cererea reclamanților se întemeiază pe dispozițiilor art. 31 al. (1) lit. (c) și (4) din Legea 188/1000 privind statutul funcționarilor publici.
Potrivit acestui text de lege, "pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
salariul de bază;
sporul pentru vechimea în muncă;
suplimentul postului;
suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
În perioada 2004 - 2006, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin nr.OUG 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005.
În aplicarea dispozițiilor actualului art. 31 (fost art. 29 în numerotarea anterioară republicării din anul 2007), a elaborat un proiect de act normativ prin salarizarea funcționarilor publici, proiect care stabilea mecanismul de stabilire a salariului funcționarilor publici. Acest proiect de act normativ nu a fost promovat până în prezent, situație în care, curtea reține că nu există o bază legală pentru calcularea (cuantificarea) și acordarea celor două suplimente solicitate.
de a cuantifica cele două suplimente revine exclusiv legiuitorului, prin promovarea unui act normativ dat în aplicarea dispozițiilor art. 31 lit. (c) și (d) din Legea 188/1000, sau executivului.
de către instanțe a drepturilor solicitate de către reclamanți reprezintă nesocotire a dispozițiilor Deciziei Curții Constituționale nr. 820/2008 (publicată în Monitorul Oficial nr. 537/16 iulie 2008), care reține că "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative", astfel că nu au nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
Față de cele dispuse de Curtea Constituțională, prin această decizie, argumentele instanței de fond legate de efectele pe care trebuie să le producă o normă juridică, pentru a nu fi lipsită de conținut - se impun a fi înlăturate.
În cauză nu se poate face o analogie cu situația litigiilor având ca obiect plata primelor de concediu cuvenite funcționarilor publici, întrucât în acel caz dispozițiile Legii 188/1999 erau lipsite de orice echivoc, sub aspectul cuantumului primei respective, dispozițiile art. 34 al. (2) (devenit ulterior art. 35 al. (2) din Legea 188/2000 prevăzând că "funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu").
Ori, în cazul suplimentului postului și al suplimentului corespunzător treptei de salarizarenu există nici o dispoziție legală care să permită instanțelor să stabilească un cuantum al acestor sporuri, în condițiile în care instanțele nu au competența de a stabili ele însele acest cuantum, conform deciziei Curții constituționale nr. 820/2008.
Ca urmare, curtea constată că instanța de fond a pronunțat soluția recurată cu aplicarea greșită a legii, reținând în mod nefondat obligația de plată a celor două suplimente în cuantumul solicitat de reclamanți prin acțiune, de 25 % din salariul de bază.
În ce privește argumentul invocat de intimați prin întâmpinare, vizând responsabilitatea instanțelor de a da o interpretare unitară dispozițiilor legale, curtea reține următoarele:
Împrejurarea că în cauze similare funcționarilor publici ai instituției din alte unități administrativ - teritoriale le-a fost recunoscut dreptul la acordarea suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare de către alte instanțe, nu reprezintă un argument de natură a afecta situația de fapt și a influența dispozițiile aplicabile, în condițiile în care în sistemul judiciar român practica instanțelor nu constituie izvor de drept. Pe de altă parte, prin Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului - Secția a III-a din 06.12.2007, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 616/21.08.2008, în cauza contra României, în ceea ce privește încălcarea art. 14 din convenție, s-a reținut neîndeplinirea de către Înalta Curte de Casație și Justiție a rolului acesteia,de regulator al divergențelor de jurisprudență, iar nu existența unor simple conflicte de jurisprudență, care sunt consecința inerentă oricărui sistem judiciar bazat pe o rețea de curți de apel, cu o anumită rază teritorială de competență. În acest sens sunt argumentele O din decizia pronunțată în cauza Tudor Tudor vs. România.
În raport de dispozițiile art. 312 al. (1) Cod procedură civilă, curtea va admite recursul pârâtului și va modifica în tot sentința recurată, în sensul respingerii acțiunii reclamanților, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul contencios administrativ - fiscal declarat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI SOCIALĂ împotriva sentinței civile nr. 387/10.09.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți:, G, G, -, -, .
Modifică în tot sentința recurată, în sensul că:
Respinge ca nefondată acțiunea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi07.05.2009.
PREȘEDINTE, - - | JUDECĂTOR, - - - | JUDECĂTOR, - |
GREFIER, |
Red.
Red.St.
Tehnored. Ex.3
29 mai 2009
Președinte:Vera StănișorJudecători:Vera Stănișor, Mona Gabriela Ciopraga, Morina
