Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 473/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIE Nr. 473/CA/2008
Ședința publică de la 16 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carla Maria Cojocaru
JUDECĂTOR 2: Iosif Morcan
JUDECĂTOR 3: Ștefan Făt
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale împotriva sentinței civile nr.312/CA/11 decembrie 2007.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este scutit de taxa de timbru conform dispozițiilor art.15 lit.a din Legea 146/1997.
Nemaifiind necesare alte lămuriri în vederea soluționării recursului, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Sibiu sub dosar nr-, la data de 30.10.2007, reclamanții:, -, au solicitat în contradictoriu cu pârâții: Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Sibiu și Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, obligarea acestora la plata primei de concediu pentru anii: 2001și 2002, sumă ce va fi actualizată în funcție de rata inflației, la data efectuării plății.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că dreptul la prima de concediu este prevăzut de art. 33 alin.2 din Legea nr. 188/1999 a cărei aplicare a fost suspendată succesiv, până la 31 decembrie 2006, normele de suspendare contravenind prevederilor art. 41, 53, 16 alin. 1 și art. 15 alin.3 din Constituția României.
Pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a formulat întâmpinare prin care a invocat pe cale de excepție prescripția dreptului material la acțiune, având în vedere dispozițiile art. 1 alin.2 din Decretul lege 167/1958, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Tribunalul Sibiu - Secția Comercială de Contencios Administrativ, prin sentința civilă nr. 312/CA/11.12.2007 a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârât, a admis acțiunea și a obligat pârâții la plata către reclamanți a sumelor de bani reprezentând prima de concediu aferentă anilor 2001 - 2002, actualizată cu indicele de inflație de la data scadenței până la plata efectivă.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că dispozițiile nr.OUG 33/2001 și cele ale legilor bugetului de stat au întrerupt cursul prescripției dreptului la acțiune, astfel încât excepția invocată este neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că suspendarea aplicării prev. art. 34 din Legea nr. 188/1999 are ca efect doar amânarea aplicării prevederilor respective și nu prevederea dreptului la primă de concediu.
S-a mai reținut că, nu poate fi contestată existența dreptului pe perioada în care aplicarea prevederilor a fost suspendată, întrucât ar fi încălcate dispozițiile art. 53 din Constituția României.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, susținând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii.
Recurentul a susținut că, instanța, în baza prevederilor Decretului nr. 167/1958 și ale art. 283 alin. 1 lit. C din Codul Muncii trebuia să procedeze la respingerea, ca prescrisă a acțiunii.
Pe fondul cauzei, s-a arătat că acordarea primelor de vacanță funcționarilor publici a fost suspendată în anii 2001, 2002 prin legile bugetului de stat, adoptate și promulgate potrivit prevederilor Constituției, astfel încât pretențiile reclamanților sunt nefondate.
Examinând cauza în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente, inclusiv cu cele ale art. 304/1 civ.Cod Penal Curtea constată că recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Criticile aduse hotărârii instanței de fond sunt neîntemeiate și nu pot fi primite.
Prima critică este neîntemeiată având în vedere că dispozițiile nr.OUG 33/2001 aprobată prin 386/2001, precum și dispozițiile legilor bugetului de stat, prin care a fost suspendată aplicarea prevederilor din 188/1999 referitoare la acordarea primelor de concediu, sunt de natură să întrerupă cursul prescripției dreptului la acțiune pentru titularii dreptului la prima de concediu, cum corect a reținut instanța de fond.
De asemenea și criticile ce vizează fondul cauzei sunt neîntemeiate.
Potrivit art. 34 alin.2 din Legea nr. 188/1999 " Funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu ".
Or, dispozițiile textului de lege sus citat, prin care s-a acordat dreptul în discuție, au fost în ființă în întreaga perioadă menționată și fiind conforme cu principiile înscrise în art. 38 alin. 2 din Constituția României nu s-a constatat că ar fi neconstituționale.
Ulterior, în anii 2001-2006, prin legi bugetare succesive, acordarea primelor de vacanță a fost suspendată, însă aceste dispoziții nu au conținut vreo referire la eventualitatea desființării dreptului, ci doar la suspendarea exercițiului acestuia.
Suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, atâta timp cât nu există nicio dispoziție legală prin care să fi fost înlăturată existența acestuia, întrucât s-ar încălca principiul constituțional care garantează realizarea drepturilor acordate, din moment ce printr-o lege anterioară s-a conferit dreptul la primă pentru concediu de odihnă.
Nu se poate considera că acel drept nu a existat în perioada anilor 2001-2002, pentru că exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat, întrucât s-ar contraveni art. 53 din Constituția revizuită cât și reglementărilor date prin art. 1 din Protocolul nr. 1 - adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Efectele produse de aceste acte normative, de suspendare sau de amânare a punerii în aplicare a dispoziției legale referitoare la dreptul dobândit, trebuie limitate numai la perioada cât a fost în vigoare actul normativ respectiv.
A considera altfel ar însemna să prelungească valabilitatea dispoziției de a suspendare a aplicării unui text de lege și după abrogarea lui, ceea ce ar fi de neconceput și inadmisibil.
Altfel, s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial, a cărui existență este recunoscută, să fie vidat de substanța sa și, practic, să devină lipsit de orice valoare.
Este cert faptul că un drept derivând dintr-un raport juridic de muncă odată câștigat nu mai poate fi anulat.
Respectarea principiului încrederii în statul de drept, care implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să nu poată fi ubstaculați de a se bucura efectiv de acestea pentru perioada în care au fost prevăzute de lege.
Astfel fiind, Curtea constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală și în mod corect a constatat că potrivit art. 34 alin.2 din Legea nr. 188/1999 republicată, reclamanții au dreptul la primă de concediu.
În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 alin. 1.civ.Cod Penal, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința atacată.
Reclamanții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Agriculturii și dezvoltării Rurale împotriva sentinței civile nr. 312/CA/11 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 Aprilie 2008.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact. / 2 ex. /21.04.2008
Jud. fond,
Președinte:Carla Maria CojocaruJudecători:Carla Maria Cojocaru, Iosif Morcan, Ștefan Făt
