Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 473/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. 3680,-
DECIZIA NR.473
Ședința publică din data de 23 martie 2009
PREȘEDINTE: Duboșaru Rodica
JUDECĂTORI: Duboșaru Rodica, Tudose Ana Roxana Stoicescu
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea cererii de revizuire a deciziei nr.252 din 16.02.2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, cerere formulată de-, G, toți cu domiciliul ales în B, Cartier Bazar,. 4C, Județul B, în contradictoriu cu intimațiiINSPECTORATUL REGIONAL PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILORcu sediul în P, Industriei, nr. 111, Județul P șiAUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILORcu sediul în B, sector 1,-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit revizuenții, G, G și intimații Inspectoratul Regional pentru Protecția Consumatorilor și Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței faptul că, prin intermediul Serviciului registratură, s-a depus la dosar întâmpinare formulată de intimata Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor.
Curtea, în ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii invocată de intimata Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, pe cale de întâmpinare, o respinge, iar, față de împrejurarea că revizuenții, prin cererea de revizuire, au solicitat judecarea cauzei și în lipsă, potrivit art. 242 alin.2 pr.civilă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:
Prin decizia nr. 252 din 16.02.2009, Curtea de APEL PLOIEȘTIa admis recursul formulat de pârâtul Inspectoratul Regional pentru Protecția Consumatorilor, împotriva sentinței nr. 1345 din 14 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Buzău, a modificat în parte sentința recurată, în sensul că pe fond a respins acțiunea ca neîntemeiată, menținând restul dispozițiilor sentinței privind renunțarea la judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de control judiciar a reținut că reclamanții sunt salariați ai Inspectoratului Regional pentru Protecția Consumatorilor P și au calitatea de funcționari publici, iar în această calitate sunt salarizați conform prevederilor Legii nr.188/1999 cu modificările ulterioare; art. 31 prevede că pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, acordarea acestora din urmă, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare fiind suspendată succesiv prin OUG 92/2004 pentru anii 2004-2005, OG 2/2006, pentru anul 2006, OG 6/2007 pentru anii 2007 și până la intrarea în vigoare a Legii privind sistemul unitar de salarizare a funcționarilor publici, astfel că, suspendarea acestor dispoziții legale împiedică producerea de efecte juridice până la încetarea cauzei de suspendare, până în prezent legiuitorul neprevăzând acordarea acestor suplimente și nici cuantumul lor.
În situația în care aceste suplimente se acordă funcționarilor publici, încetând cauza de suspendare a dispozițiilor legale ce le reglementează, este necesar ca, printr-un act normativ ulterior, să se prevadă modalitatea în care să fie stabilite, respectiv cuantumul acestora, precum și categoriile de funcționari publici beneficiare, astfel de reglementări legale neexistând până în prezent, urmând a fi statuate prin Legea privind stabilirea unui sistem unitar de salarizare, conform art. 31 alin.3 din Legea funcționarului public.
În condițiile în care, în prezent, acordarea suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare sunt suspendate prin actele normative succesive mai sus-menționate, iar modalitatea de calcul a acestora nu este prevăzută de lege, Curtea a constatat că, în mod greșit, Tribunalul Buzăua obligat pârâtul la plata suplimentelor solicitate în cuantum de câtre 25% fiecare, creând, deci, norme de salarizare pe cale judecătorească, încălcând atribuțiile puterii legislative, precum și dispozițiile deciziilor Curții Constituționale nr. 818, 820/2008, potrivit căreia instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în acte normative, deciziile Curții Constituționale fiind obligatorii pentru instanțele judecătorești, conform art.147 alin.4 din Constituția României.
S-a mai reținut că, în mod greșit Tribunalul Buzăua apreciat faptul că reclamanții sunt titularii unui drept de creanță ce poate fi considerat bun, în sensul art. 1 din Protocolul Adițional la CEDO, în condițiile în care cele două suplimente nu sunt reglementate de Legea funcționarului public, în sensul de modalitate de calcul și categorii de funcționari publici beneficiare, în lipsa unor astfel de reglementări, dreptul nu este determinat, nici determinabil.
A concluzionat instanța de recurs că, în mod greșit, Tribunalul Buzăua reținut că reclamanții sunt îndreptățiți să beneficieze de suplimentul postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare, în procent de câte 25% din salariul de bază, în condițiile în care aplicarea dispozițiilor legale, ce prevăd aceste suplimente, respectiv art. 31 lit. c și d sunt suspendate, iar Legea nr. 188/1999 sau alt act normativ ce reglementează salarizarea funcționarilor publici nu prevăd modalitățile concrete de cuantificare a acestor suplimente, fiind incident cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 pr. civilă.
Împotriva deciziei pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, recurenții-reclamanți, G, G au formulat cerere de revizuire, solicitând admiterea cererii, schimbarea în parte a deciziei recurate, în sensul acordării drepturilor salariale aferente suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare, începând cu data de 22.05.2004, așa cum s-a solicitat prin cererea de recurs.
În motivarea cererii, s-a arătat că, prin cererea de recurs, intimatul Inspectoratul Regional pentru Protecția Consumatorilor a solicitat schimbarea în parte a sentinței instanței de fond, în sensul admiterii în parte a acțiunii reclamanților, fiind de acord cu plata acestor drepturi începând cu data de 22.05.2004.
Instanța de recurs a admis recursul în parte, dar, pe fond, a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Precizează revizuenții că, potrivit art.129 alin.6 pr.civilă, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății, or, în speță nu se putea acorda decât ceea ce s-a solicitat prin cererea de recurs.
Se mai arată că, prin prevederile art.322 pct.2, teza finală pr.civilă, s-a statuat ca motiv de revizuire situația în care instanța a dat mai mult decât s-a cerut, în speță, instanța acordând mai mult decât s-a solicitat prin cererea de recurs, neținând cont că, prin acest fapt, încalcă norme imperative ale fazelor desfășurării procesului.
La data de 12.03.2009, intimata Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor a formulat întâmpinare, pe calea căreia a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, motivat de faptul că, precizarea revizuenților referitoare la acordarea sporurilor salariale menționate începând cu data de 22.05.2004 se poate califica ca fiind o nouă solicitare, întrucât, prin acțiunea principală, s-a solicitat acordarea sporului pentru suplimentul postului în cuantum de 25% din salariul de bază și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare în cuantum de 25% din salariul de bază, începând cu data de 01.01.2004, ori această nouă solicitare s-a făcut cu mult după pronunțarea hotărârii pe fondul cauzei, limitele procedurale fiind fixate definitiv la acel moment.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, urmează să respingă prezenta cerere de revizuire pentru motivele următoare:
Revizuenții și-au întemeiat prezenta cerere pe dispozițiile art. 322 pct.2, teza finală din Codul d e procedură civilă, arătând că instanța de recurs era investită să soluționeze critica recurentei cu privire la perioada 1.01.2004-20.05.2004, perioada în care dreptul la acțiune era prescris.
În cauză nu se poate face însă aplicarea acestui text de lege, cât timp, sentința în discuție nu este susceptibilă decât de calea de atac a recursului.
Astfel, potrivit art. 3041pr.civilă, recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304, instanța putând să examineze cererea sub toate aspectele.
Ca atare, instanța de recurs a examinat cauza sub toate aspectele și a pronunțat decizia nr. 252/16.02.2009, făcând aplicarea unor texte imperative ale actelor normative în discuție, nepunându-se problema că a dat mai mult decât a cerut.
Așa fiind, față de situația reținută și văzând și dispozițiile art. 322 și următoare Cod pr.civilă, Curtea va respinge cererea de revizuire, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, cererea de revizuire formulată împotriva deciziei nr.252 din 16.02.2009, pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI de-, G, toți cu domiciliul ales în B, Cartier Bazar,. 4C, județul B, în contradictoriu cu intimațiiINSPECTORATUL REGIONAL PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILORcu sediul în P, Industriei, nr. 111, județul P șiAUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILORcu sediul în B, sector 1,-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 martie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Duboșaru Rodica, Tudose Ana Roxana Stoicescu
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./02.04.2009
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Duboșaru RodicaJudecători:Duboșaru Rodica, Tudose Ana Roxana Stoicescu
