Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 473/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--29.01.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.473
Ședința publică din 26.03.2009
PREȘEDINTE: Adina Pokker
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 3: Cornelia Maria Dascălu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI A - DIRECȚIA DE DEZVOLTARE ȘI ASISTENȚĂ COMUNITARĂ, împotriva sentinței civile nr.709/21.10.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați, -, -, -, -, A, -, -, HG, -, A, - și, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamanta intimată asistată de avocat - care se află în reprezentarea tuturor reclamanților intimați și avocat aflat în substituirea av. în reprezentarea pârâtului recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul reclamanților intimați depune împuternicire avocațială, iar reprezentantul pârâtului recurent depune împuternicire avocațială, împuternicire avocațială de substituire și un tabel nominal cu reclamanții intimați care renunță la dreptul solicitat în prezentul dosar, tabel nominal pe care-l comunică și cu reprezentantul reclamanților intimați și solicită citarea acestora pentru a-și exprima și în scris această opțiune.
Reprezentantul reclamanților intimați arată că nu are cunoștință despre vreo renunțare la judecată și arată că mandatul de reprezentare nu este revocat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri cu precizarea ca părțile să-și exprime punctul de vedere și asupra excepției de necompetență materială a instanței de contencios administrativ în soluționarea prezentei cauze cu privire la reclamanții care nu au calitate de funcționari publici.
Reprezentantul pârâtului recurent solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat cu consecința modificării în tot a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamanților. Referitor la excepția de necompetență materială a instanței de contencios administrativ, consideră că au fost încălcate norme imperative de competență întrucât Legea 188/1999 se referă la funcționarii publici, adică la cei care numiți iar nu încadrați pe bază de contract de muncă, nereferindu-se la personalul contractual, din care fac parte unii dintre reclamanții din prezenta cauză.
Reprezentantul reclamanților intimați solicită respingerea excepției de necompetență materială a instanței de contencios administrativ, respingerea recursului și menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond ca temeinică și legală, pentru motivele învederate în concluziile scrise pe care le depune la dosar. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.709/21.10.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții, a, HG, a, și intervenientul în contradictoriu cu pârâta Direcția de Dezvoltare și Asistență Comunitară A, care a fost obligată la plata indemnizației de dispozitiv de 25 % din salariul de bază și la consemnarea în carnetele de muncă a dreptului salarial acordat.
Prin aceeași sentință a fost respinsă acțiunea față de Consiliul Local al Municipiului
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Arada reținut următoarele:
Reclamanții sunt angajați și funcționari publici ai Direcției de Dezvoltare și Asistență Comunitară
Potrivit art.13 din Legea nr.138/1999, cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază.
Conform art.1 din Legea nr.138/1999 dispozițiile se aplică personalului militar și civil din Ministerul Internelor.
În temeiul art.9 alin.4 din nr.OUG63/2003 a emis Ordinul nr. 496/2003, potrivit căruia indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, în acest fel asigurându-se egalitate de tratament salarial a personalului din cadrul aceleiași autorități.
Art.47 din Legea nr.138/1999 definește personalul civil ca fiind format din funcționari publici și personal contractual.
Cum pârâta Direcția de Dezvoltare și Asistență Comunitară A este o autoritate publică, iar reclamanții fac parte din personalul civil aflat împreună cu pârâta în structura, s-a constatat că au dreptul la indemnizația prevăzută de art.13 din Legea nr.138/1999, s-a admis acțiunea, împotriva pârâtei Direcția de Dezvoltare și Asistență Comunitară A, care a fost obligată la plata indemnizației de dispozitiv, de 25 % din salariul de bază, actualizată cu rata inflației, începând de la data nașterii dreptului la acțiune și până la plată, precum și să consemneze în carnetele de muncă ale reclamanților acest drept salarial, potrivit art.8 din Decretul nr.92/1976.
Acțiunea față de Consiliul Local al Municipiului A, a fost respinsă, acesta neavând patrimoniu, buget, neputând plăti sumele solicitate de reclamanți și nefiind în raporturi juridice cu aceștia.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Consiliul Local al Municipiului A - Direcția de Dezvoltare și Asistență Comunitară solicitând casarea acesteia și respingerea acțiunii formulate de reclamanți.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea dispozițiilor privind competența de soluționare, fiind incident în cauză motivul de casare prevăzut de dispozițiile art.304 pct.3 Cod procedură civilă întrucât au calitate de salariați iar nu de funcționari publici.
Pe fond, recurentul arată că dispozițiile Legii nr.138/1999 se aplică exclusiv angajaților Ministerului Internelor și Reformei Administrative, Ordinul nr.496/2003 reprezentând un act administrativ cu o forță juridică net inferioară, care nu poate modifica legea și că bugetul Direcției de Dezvoltare și Asistență Comunitară este aprobat prin hotărâre de către Consiliul Local al Municipiului A, astfel încât există raporturi de subordonare între acestea, în mod greșit fiind admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliul Local
Intimații - reclamanți au formulat concluzii scrise prin care au arătat că într-adevăr unii dintre reclamanți au calitatea de angajați și că este diferită competența în funcție de calitatea de funcționar public ori personal contractual, că soluția primei instanțe de a judeca în complet de contencios administrativ solicitările tuturor reclamanților este discutabilă, însă prin aceasta nu se aduce vreo atingere drepturilor personalului contractual.
Pe fond, intimații au învederat argumentele de fapt și de drept cuprinse în acțiunea principală, susținând că art.92 din Ordinul nr.275/2002 modificat prin Ordinul nr.496/2002 se referă și la administrația publică locală.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de recurent cât și în conformitate cu dispozițiile art.3041Cod procedură civilă, care impun analizarea cauzei sub toate aspectele, Curtea apreciază că acesta este întemeiat pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Recurentul - pârât invocă pe cale de excepție lipsa competenței materiale în soluționarea cauzei în primă instanță, susținând că o parte dintre reclamanți au calitatea de salariați iar nu de funcționari publici, aspect ce atrage competența completului specializat al Secției Civile a Tribunalului Arad.
Împrejurarea învederată Curții nu este contestată de către reclamanți, ei înșiși afirmând că soluția primei instanțe este discutabilă cu privire la aspectul competenței.
Curtea apreciază că această critică este fondată, fiind incident în cauză motivul de casare prevăzut de dispozițiile art.304 pct.3 Cod procedură civilă.
Astfel, Curtea reține că, potrivit dispozițiilor art.109 din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, cu excepția situaților pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.
Tot astfel, potrivit art.2 pct.1 lit. a) din Codul d e procedură civilă coroborat cu dispozițiile art.35 alin.2 și art.55 din Legea nr.304/2004, cauzele privind conflictele de muncă se judecă de tribunale în completele specializate, constituite din 2 judecători și 2 asistenți judiciari.
Prin urmare, legiuitorul a înțeles să prevadă o competență și o procedură diferită în soluționarea cauzelor privind raporturile de serviciu, respectiv a raporturilor de muncă, din modul de reglementare și scopul avut în vedere de legiuitor rezultând că această competență este de ordine publică, potrivit dispozițiilor art.159 pct.3 Cod procedură civilă.
Este adevărat că în privința acelor reclamanți care au calitatea de funcționari publici competența a fost respectată prin soluționarea cauzei de către instanța de contencios administrativ însă, în acest stadiu al litigiului nici o parte nu a fost în măsură să indice care dintre multitudinea de reclamanți au calitatea de funcționari publici și care au calitatea de salariați, fiind necesare administrarea unor probe în acest sens, în scopul disjungerii acțiunii, operațiune care de altfel nu poate fi dispusă în etapa recursului.
Concluzionând, Curtea apreciază că se impune casarea în întregime a hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleași instanțe, Tribunalul Arad, care se va preocupa de clarificarea calității fiecărui reclamant în scopul disjungerii acțiunii.
Față de soluția adoptată, Curtea nu se va mai pronunța asupra celorlalte critici de recurs și va lua act că nu se impune acordarea cheltuielilor de judecată, nefiind incidente în cauză dispozițiile art.274 Cod procedură civilă, niciuna dintre părți neputând fi considerată căzută în pretenții.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI A - DIRECȚIA DE DEZVOLTARE ȘI ASISTENȚĂ COMUNITARĂ, împotriva sentinței civile nr.709/21.10.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați, -, -, -, -, A, -, -, HG, -, A, - și.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, Tribunalul Arad.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - LIBER --- -
GREFIER
- -
Red./24.04.2009
Tehnored./29.04.2009
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Arad - judecător
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--29.01.2009
Către
TRIBUNALUL ARAD
Vă trimitem alăturat dosarul cu nr. de mai sus privind recursul declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI A - DIRECȚIA DE DEZVOLTARE ȘI ASISTENȚĂ COMUNITARĂ, împotriva sentinței civile nr.709/21.10.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați ,
Întrucât prin decizia civilă nr.473/26.03.2009, a fost admis recursul și s-a dispus casarea sentinței atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Dosarul cusut și numerotat conține . file.
Anexă:. nr- - Tribunalul Arad = 86 file.
PREȘEDINTE SECȚIE
JUDECĂTOR
GREFIER
- -
Tehnored./29.04.2009
Ex.2
Președinte:Adina PokkerJudecători:Adina Pokker, Claudia, Cornelia Maria Dascălu
