Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 480/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NUMĂRUL 480
Ședința publică de la 18 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasile Susanu
JUDECĂTOR 2: Mariana Trofimescu
JUDECĂTOR 3: Dorina Vasile
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de AGENTIA JUDETEANA PENTRU OCUPAREA FORTEI DE MUNCĂ G, cu sediul în G,-, împotriva sentinței numărul 840/11.04.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru intimatele, av., lipsă fiind reprezentanții recurentei AGENTIA JUDETEANA PENTRU OCUPAREA FORTEI DE MUNCĂ G și al intimatei AGENTIA LOCALA PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Apărătorul intimatelor nu mai are alte cereri de formulat consideră cauza în stare de judecată.
Curtea constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul intimatelor solicită respingerea recursului ca nefondat, a se constata că nu a fost invocat nici unul dintre motivele prev. de art. 304.proc.civ.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față;
Prin sentința civilă nr. 840/11.04.2008 pronunțată de Tribunalul Galațis -a admis acțiunea formulata de reclamanții, ( toți cu domiciliul ales în T str.-.G nr. 3 - jud. G) in contradictoriu cu pârâta Agenția Locala pentru Ocuparea Forței de munca T cu sediul în T- jud.G, au fost bligate pârâtele la plata către reclamanți a despăgubirilor bănești reprezentând prima de vacanță pe perioada ianuarie 2001- decembrie 2006 la fiecare în funcție de perioada în care au fost angajați și reactualizată la rata inflației.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanții sunt angajați la AJOFM T în calitate de funcționari publici. Potrivit art. 34 alin. 2 din 188/1999 funcționarii publici au dreptul pe lângă indemnizația de concediu și de o primă egală cu salariul de bază pe luna anterioară plecării în concediu.
Dar plata acestor prime de concediu a fost suspendată începând cu anul 2001 prin numeroase acte normative până la data de 31.12.2006, ultimul act normativ fiind 379/2005 prin art. 5.Potrivit art. 64 alin.2 din 24/2000 privind normele de tehnică legislativă la expirarea duratei de suspendare, dispoziția legală suspendată reintră de drept în vigoare.
Potrivit art. 41 alin. 2 din Constituția României salariații a dreptul la măsuri de protecție socială, ce presupune printre cele privind securitatea și sănătatea salariaților i plata concediului de odihnă care presupune și primă de concediu pentru activitatea depusă într-un an de zile calendaristic.
Instanța apreciază că prin suspendarea acestor drepturi ale salariaților au fost încălcate normele constituționale ce potrivit art. 29 alin. 1.47/1992 instanța de fond are dreptul să cenzureze legalitatea acestor suspendări succesive ce au fost abrogate la data sesizării instanței.
Instanța apreciază că prin abrogarea actelor normative de suspendare a drepturilor salariale, constând în prima de concediu, acestea reintră de drept în vigoare, fiind un drept câștigat de funcționarii publici ce nu poate fi restrâns conform art. 16 alin. 1 din Constituție.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs G criticând sentința pronunțată de Tribunalul Galați pentru motive de nelegalitate și netemeinicie și arătând că în perioada anilor 2001 - 2006, pentru care intimații reclamanți în calitatea lor de funcționari publici au formulat acțiunea, au beneficiat de toate drepturile cuvenite în materia funcției publice.
Curtea analizând întregul material probator administrat în cauză constată:
Asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârât
Din actele și lucrările dosarului rezultă următoarele:
Prin acțiunea de față, reclamant a solicitat în contradictoriu cu autoritatea pârâtă obligarea acest la plata drepturilor bănești reprezentând prima de vacanță cuvenită fiecăruia dintre reclamanți pentru perioada 2001 - 2005, actualizată la nivelul indicelui de inflație.
În motivarea acțiunii s-a susținut că potrivit legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici reclamant era indreptăți să primească anual o primă de vacanță calculată în cuantum egal cu salariul de bază din luna anterioară plecării in concediul de odihnă.
Efectele acestei prevederi legale au fost suspendate în mod succesiv printr-o serie de alte dispoziții legale până la sfârșitul lunii decembrie 2005, dată la care această suspendare a încetat. Întrucât normele legale de suspendare nu mai sunt în vigoare, s-a solicitat instanței să se constate lipsa de efecte a suspendării dreptului la prima de vacanță pentru anii 2001 - 2005.
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamant pentru perioada 2001 - 2002, curtea constată că critica nu este întemeiată.
Prin toate actele normative prin care a fost adoptat bugetul, s-a dispus suspendarea și respectiv prelungirea suspendării acordării drepturilor privitoare la prima de vacanță. O astfel de dispoziție a legii a avut nu un caracter suspensiv ci intreruptiv de prescripție, astfel încât un nou curs al prescripției a început să curgă abia la data de 31 dec. 2003, dată până la care a produs efecte Legea nr. 631/27.11.2002 prin care s-a dispus prelungirea suspendării până la acea dată. Dreptul la acțiune s-a născut așadar la această dată, nu la finele anului 2001 când o acțiune în justiție nu putea fi promovată căci dreptul fiind suspendat nu era actual.
Pe fond, pretențiile privitoare la prima de vacanță sunt întemeiate.
Până la data de 31 dec. 2003, fost suspendat în fiecare an dreptul privitor la prima de vacanță așa cum s-a precizat mai sus.
Legea nr.507/2003 privind bugetul pe anul 2004 suspendat prin art. 9 alin. 7 de asemenea aplicarea art. 33 (2) din Legea nr. 188/1999 cu începere de la 1 ianuarie 2004 și până la 31 dec. 2004 pentru ca Legea nr. 511/2004 să repete aceeași operațiune până la 31 dec. 2005. Prin aceste două acte normative a fost suspendată anual dispozițiunea din art. 32 (2) din Legea nr. 188/1999. Or, aceste acte normative, respectiv legile bugetare, fiind anuale, potrivit art. 11 din Legea nr. 500/2002 și art. 138 (2) din Constituția României, efectele suspendării dispuse de fiecare dintre ele au încetat odată cu încetarea efectelor lor, respectiv la 31 dec. 2003 la 31 dec. 2004 și la 31 dec. 2005. Prin intrarea în vigoare a Legii nr. 379/2005 a bugetului de stat pentru anul 2006 aceasta își produce efectele numai pentru anul 2006 și nu prelungește efectele suspendării din anii anteriori.
Dreptul la prima de vacanță este un drept recunoscut de lege, iar suspendarea anuală a acordării acestui drept nu înseamnă desființarea lui, dreptul existând și în prezent, cu atât mai mult cu cât Legea nr. 487/2006, privind bugetul pe anul 2007 nu a dispus o nouă suspendare și nici nu a desființat dreptul.
Împrejurarea că Ministerul Finanțelor Publice nu a prevăzut aceste cheltuieli în bugetele anilor 2001 - 2005 nu înseamnă că plata acestor drepturi ar fi nelegală, întrucât aceasta ar fi o chestiune de executare atâta vreme cât dreptul este recunoscut ca atare prin lege.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de AGENTIA JUDETEANA PENTRU OCUPAREA FORTEI DE MUNCĂ G, cu sediul în G,-, împotriva sentinței numărul 840/11.04.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 18 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. / 11.11.2008
Dact. 2 ex.
Fond - aC.
Președinte:Vasile SusanuJudecători:Vasile Susanu, Mariana Trofimescu, Dorina Vasile
