Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 481/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR.481/R-
Ședința publică din 02 mai 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitru JUDECĂTOR 2: Ioana Miriță
- - - JUDECĂTOR 3: Ioana Bătrînu
- - - judecător
- --- - grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamanții, și G, toți cu domiciliul ales la Cabinet Individual de Avocat din D,- A, jud.V, împotriva sentinței nr.406 din 11 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, intimată fiind pârâta COMUNA PRIN PRIMAR.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns avocat pentru recurenții reclamanți, lipsă fiind intimata pârâtă.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxa judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul recurenților - reclamanți precizează că nu are de formulat alte chestiuni prealabile.
Instanța, constatând recursul în stare de judecată, acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat, având cuvântul pentru recurenții-reclamanți, susține oral motivele de recurs, așa cum au fost precizate în scris la dosar, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței tribunalului, în sensul admiterii cererii reclamanților. De asemenea, solicită obligarea intimatei - pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.406 din 11 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, s-a disjuns capătul de cerere privind acțiunea formulată de reclamanții, și, în calitate de personal contractual în cadrul pârâtei COMUNA PRIN PRIMAR și s-a fixat termen de judecată la data de 25.03.2008.
S-a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanții, G, toți cu domiciliul ales la Cabinet Individual de Avocat ,- A, D, județul V, în contradictoriu cu pârâta COMUNA, JUDEȚUL V, PRIN PRIMAR.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, prin acțiunea înregistrată la data de 10.12.2007, reclamanții, -, G, în contradictoriu cu pârâta comuna, județul V - reprezentată prin primar, au cerut obligarea acesteia la plata drepturilor salariale (indemnizație de dispozitiv), începând cu luna noiembrie 2004, calculată în funcție de perioada lucrată, cu aplicarea indicelui de inflație, la data efectuării plății și obligarea primarului, în calitate de ordonator principal de credite, să prevadă în bugetul pe 2008, aceste sume de bani.
In motivarea acțiunii, reclamanții au învederat, în principal, că sunt funcționari publici și personal contractual în cadrul aparatului propriu de specialitate al primarului comunei, județul V, iar prin Ordinul Ministerului Administrației și Internelor (MAI ) nr.496/2003, s-a uniformizat sistemul de acordare a veniturilor salariale ale personalului care își desfășoară activitatea sub autoritatea acestui minister, în prezent, având denumirea de Ministerul Internelor și Reformei Administrative
Au precizat reclamanții că, prin pct.9.2 din Ordinul nr.496/2003, s-a prevăzut că indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, fără a distinge între administrația publică centrală și cea locală.
Acest ordin a fost emis în aplicarea prevederilor Legilor nr.63/2003 și 138/1999, având competențe și în domeniul funcției publice și al evidenței informatizate a persoanei, dispoziții ce se regăsesc în art.3 alin.1 lit.a pct.22 din nr.OUG30/2007, prin care a fost abrogată OUG.nr.63/2003.
Au susținut reclamanții că, dreptul de reglementare a indemnizației de dispozitiv și pentru administrația publică locală decurge din lege și, ca atare, nu poate fi înlăturat.
Ordinul nr.496/2003 este un act administrativ normativ care produce efecte de la data publicării, fiind obligatoriu atât pentru autoritatea publică emitentă, cât și pentru cei cărora li se adresează.
Indemnizația de dispozitiv reprezintă o măsură menită să asigure o egalitate de tratament economic și salarial în cadrul aceleiași autorități publice, astfel că acest spor se acordă tuturor categoriilor de personal din cadrul administrației publice locale și nu numai celor care își desfășoară activitatea la evidența populației.
Au mai învederat reclamanții, că prin acordarea indemnizației de dispozitiv nu se încalcă nici o reglementare legală, ci, dimpotrivă, se asigură egalitate de tratament economic și salarial pentru personalul care își desfășoară activitatea în cadrul aceleiași autorități publice.
Acțiunea a fost legal timbrată conform înscrisului de la fila 48 dosar.
Reclamanții au efectuat procedura prealabilă prevăzută de Legea nr.554/2004, cu adresa înregistrată la nr. 2418/26.09.2007 ( fila 49 dosar ).
Pârâta a depus la dosar întâmpinare, prin care arătat că nu a acordat indemnizația de dispozitiv, deoarece în bugetele locale nu s-a prevăzut acordarea acestei indemnizații și nu se opune admiterii acțiunii.
La data de 07.02.2008, reclamanții au precizat cererea de chemare în judecată în sensul că, reclamanții, și au formulat cererea în calitate de personal contractual în cadrul pârâtei comuna prin primar, iar reclamanții, -, și G, în calitate de funcționari publici în cadrul Primăriei comunei.
Față de precizarea acțiunii din data de 07.02.2008, în sensul că reclamanții, și au formulat cererea de chemare în judecată în calitate de personal contractual în cadrul pârâtei comuna prin primar, tribunalul a apreciat că se impune disjungerea capătului de cerere privind pe acești reclamanți și, în baza art.99 alin.4 din Regulamentul de Ordine Interioară al instanțelor judecătorești, dosarul nou format s- repartizat aceluiași complet pentru respectarea principiului continuității, fixându-se termen de judecată la data de 25 martie 2008.
Analizând capătul de cerere privind acțiunea formulată de reclamanții, -, și G, în calitate de funcționari publici în cadrul Primăriei Comunei, în raport de motivele invocate, probele administrate și dispozițiile legale incidente, tribunalul a reținut că acesta este neîntemeiat.
Potrivit art.13 din Legea 138/1999, care reglementează salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituții publice de apărare națională, ordine publică și siguranța națională, cadrele militare în activitate și salariații civili beneficiază de indemnizația de dispozitiv lunară de 25 % din solda de funcție sau salariul de bază.
Art.49 din lege stipulează că personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art.1, care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare în activitate.
In aplicarea dispozițiilor cuprinse în Legea nr.138/1999, au fost emise de către Ministrul de Interne și Ministrul Administrației și Internelor, Ordinele nr.275/2002 și, respectiv, nr.496/28 iulie 2003, în care la pct. 9.2, s-a prevăzut că indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, iar prin pct.31 s-a modificat art.47 din lege, în sensul că prin personal civil se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, precum și faptul că acest personal civil din domeniul administrației publice beneficiază de indemnizația de dispozitiv și de celelalte drepturi prevăzute în reglementările aplicabile salariaților omologi din sectorul bugetar.
Având în vedere și dispozițiile cuprinse în art.2 alin.2 din nr.OUG192/2002, care reglementează drepturile de natură salarială ale funcționarilor publici, potrivit cărora gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite, cu încadrarea resurselor financiare acordate anual și cu numărul de posturi aprobate prin lege, instanța reține că (), în calitate de ordonator principal de credite, a emis ordinul 496/2003 pentru aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului militar și civil din cadrul administrației publice centrale și din structurile aflate în subordinea sa.
Dispozițiile cuprinse în acest ordin nu sunt general obligatorii pentru administrația publică locală, întrucât conform prevederilor cuprinse în art.2 și 4 alin.1 din Legea nr.215/2001, administrația publică în unitățile administrativ teritoriale se organizează și funcționează în temeiul principiilor descentralizării și autonomiei locale, aceasta din urmă fiind administrativă și financiară.
Potrivit art.68 alin.4 lit. din Legea nr.215/2001, primarul exercită funcția de ordonator principal de credite și în această calitate, stabilește drepturile de natură salarială ale funcționarilor publici din cadrul aparatului de specialitate al primarului.
In consecință, instanța de fond a apreciat că, acordarea indemnizației de dispozitiv funcționarilor publici reclamanți este atribuția exclusivă a ordonatorului principal de credite (primarul comunei ), care poate acorda acest drept de natură salarială, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege (reclamanții își desfășoară activitatea în condiții similare cu cadrele militare în activitate și autoritatea publică pârâtă dispune de fonduri financiare necesare acordării acestui drept de natură salarială).
Reținând că, în speță, reclamanții nu au dovedit cu nici un mijloc legal de probă că sunt îndeplinite aceste condiții, tribunalul a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Impotriva acestei sentințe, au declarat recurs reclamanții, -, și G, criticând-o pentru nelegalitate.
Recursul reclamanților a fost motivat în drept pe dispozițiile art.304/1 Cod pr.civilă.
Recurenții-reclamanți critică hotărârea primei instanțe pentru următoarele motive:
-motivarea instanței de fond, în sensul că nu s-a făcut dovada că reclamanții își desfășoară activitatea în condiții similare cu cadrele militare în activitate, nu poate fi reținută, deoarece normele legislative cu privire la acordarea acestui drept nu fac precizarea cu privire la munca pe care trebuia să o facă un funcționar public, ca aceasta să fie asemănătoare cu cea a unui cadru militar în activitate;
-de asemenea, susțin recurenții-reclamanți nu este obligația lor să facă dovada că sunt sau nu fonduri pentru acordarea acestor drepturi, ci a ordonatorului principal de credite, care trebuie să se îngrijească de identificarea surselor de finanțare pentru acordarea acestor drepturi; solicită ca primarul, în calitatea sa de ordonator principal de credite, să fie obligat să prevadă în bugetul pe anul 2008, aceste sume de bani.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs, ce vor fi analizate grupat, în raport și de dispoz. art. 3041.proc.civ. Curtea constată că recursul nu este fondat.
Legea nr. 138/199 stabilește modalitatea de salarizare si acordare a altor drepturi personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publica și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Potrivit art. 1, "Dispozițiile prezentei legi se aplica personalului militar și civildin cadrulMinisterului Apărării Naționale,Ministerului d e Interne, Serviciului R de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției".
Potrivit art. 3, "Cadrele militare in activitate și militarii angajați pe baza de contract au dreptul la o solda lunara, compusa din: solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă, gradații și indemnizația de dispozitiv".
Potrivit art. 13, "Cadrele militare in activitate, militarii angajați pe baza de contract si salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunara de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază".
Potrivit art. 47, "Personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art. 1beneficiază de drepturile salariale reglementate în legislația aplicabilă în sectorul bugetar și de unele drepturi salariale prevăzute în prezenta lege".
Potrivit art. 49, "Personalul civil din ministerele si instituțiile centrale prevăzute la art. 47, care desfășoară activități in condiții similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile si indemnizațiile acordate acestora, potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare in activitate".
Potrivit art. 51, "Funcțiile specifice pentru personalul civil din structurile de apărare națională, ordine publica și siguranță națională sunt prevăzute în anexa nr. 6".
Prin Ordinul Ministrului de Interne nr. 275/2002 s-au emis dispoziții de aplicare a Legii nr. 138/1999.
Prin OUG nr. 63/28.06.2003 Ministerul d e Interne si Ministerul Administrației Publice au fost organizate într-un singur minister, Ministerul Administrației și Internelor.
Prin Ordinul nr. 496/28.07.2003. ministrul Administrației si Internelor a modificat și completat Ordinul nr. 275/2002 sus amintit, prevăzând în art. II introducerea pct. 9.2 cu următorul conținut: "Indemnizația de dispozitiv se acorda si personalului civil ce-si desfășoară activitatea in domeniul administrației publice".
De asemenea, pct. 31.1 fost modificat astfel: "Prin personal civil, in sensul prezentului ordin, se înțelege funcționarii publici si personalul contractual din Ministerul Administrației si Internelor.
Personalul civil din Ministerul Administrației si Internelor beneficiază de drepturile stabilite prin prezenta lege, cu excepția celui din domeniul administrației publice care beneficiază doar de dreptul prevăzut la art. 13 din lege, precum si de cele prevăzute in reglementările in vigoare aplicabile salariaților omologi din sectorul bugetar ".
Aceste dispoziții stau la baza pretențiilor reclamanților din cauza de față.
Din succesiunea actelor juridice sus expuse, este evidentă concluzia ca Ordinul nr. 496/2003 de care se prevalează reclamanții este dat în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 138/1999 care reglementează anumite drepturi salarialepentru personalul civil care își desfășoară activitatea incadrulMinisterului Apărării Naționale,Ministerului d e Interne (devenit, devenit ), Serviciului R de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție si, Serviciului de Telecomunicații Speciale si Ministerului Justiției.
În urma reorganizării Ministerului d e Interne si a celui al Administrației Publice în Ministerul Administrației și Internelor, o astfel de precizare ca cea sus expusa cuprinsă în Ordinul nr. 496/2003 era necesar a fi prevăzută, având în vedere că Ministerul nou creat avea atribuții și în domeniul administrației publice, nu doar în cel al ordinii și siguranței publice. Prin urmare, era necesar a se dispune și cu privire la personalul salarizat în baza Legii nr. 138/1999, dar care - în baza unor acte normative ulterioare legii respective - își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice (de ex. serviciul de eliberare și evidență a pașapoartelor, permiselor și certificatelor de înmatriculare, cel de evidență informatizată a persoanei).
Ceea ce nu înseamnă că tot personalul bugetar - funcționari publici sau contractuali- care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice - și care sunt salarizați după norme specifice funcției lor - vor beneficia de indemnizația de dispozitiv.
Reclamanții nu au fost și nu sunt salarizați conform Legii nr. 138/1999 de către Ca atare, nu sunt vizați de Ordinul nr. 496/2003.
Aprecierea aplicării respectivului Ordin la toate categoriile de personal care funcționează în administrația publică este greșită și din alta perspectivă.
În interpretarea dată de reclamanți Ordinului 496/2003, acesta ar aduce completări la Legea nr. 138/1999 și la actele normative cu putere de lege prin care sunt salarizați funcționarii publici, ceea ce este inadmisibil pentru un act destinat creării cadrului legal și procedurii de aplicare a legii, pentru un act dat în executarea legii.
De asemenea, în cazul funcționarilor contractuali, Ordinul nr. 496/2002 ar contraveni dispoz. art. 157 din Codul Muncii, ministrul Administrației și Internelor nefiind angajatorul reclamanților, iar Ordinul nr. 496/2003 nefiind lege stricto sensu.
În concluzie, Curtea constată că în mod corect instanța de fond a decis că reclamanților nu li se aplică Legea nr.138/1999 și că, în consecință, aceștia nu au dreptul la sporul de dispozitiv prevăzut de această lege.
Văzând și dispozițiile art.312 alin.1 Cod proc. civilă, se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanții, și, toți cu domiciliul ales la Cabinet Individual de Avocat din D,- A, județul V, împotriva sentinței nr.406 din 11 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, intimată fiind pârâta COMUNA, prin PRIMAR.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 mai 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ fiscal.
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2/26 mai 2008
Jud.fond
Președinte:DumitruJudecători:Dumitru, Ioana Miriță, Ioana Bătrînu
