Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 482/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILA NR.482/CA
Ședința publică de la 02 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Gherasim
JUDECĂTOR 2: Kamelia Vlad
JUDECĂTOR 3: Monica Costea
Grefier - - -
Pe rol, judecarea recursului în contencios administrativ formulat de recurenții reclamanți, cu reședința aleasă în C,-, județul C, împotriva sentinței civile nr.265 din 17.03.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ C, cu sediul în C,-, județul C, INSPECȚIA, cu sediul în B, sector 2,- și MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI EGALITĂȚII DE ȘANSE, cu sediul în B, sector 1, str.-.- nr.2, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde intimatul pârât Inspecția prin consilier juridic în baza delegației nr.1470 din 26.10.2009, depusă la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință. Învederează că intimata pârâtă Inspecția a formulat întâmpinare.
Recursul este motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Partea prezentă precizează că nu are alte cereri de formulat sau probe de administrat în cauză.
Instanța constat dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Având cuvântul pentru intimata pârâta Inspecția - consilier juridic solicită respingerea recursul pentru considerentele dezvoltate în întâmpinare.
Instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Asupra recursului contencios administrativ de față:
Prin sentința civilă nr. 265/17.03.2009 a Tribunalului Constanța au fost respinse ca nefondate excepțiile necompetenței materiale a acestei instanțe, lipsei calității procesuale pasive a pârâților Inspecția și MINISTERUL MUNCII, Familiei și Egalității de șanse și a inadmisibilității acțiunii, iar cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții, si, în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul TERITORIAL D E munca Constanta, Inspectia si MINISTERUL MUNCII, Familiei si Egalitatii de a fost respinsă ca nefondată.
A reținut prima instanță că a fost sesizată cu cererea prin care acești reclamanți au solicitat, la data de 23.12.2008, obligarea pârâților la plata către reclamanți a drepturilor de natură salarială reprezentând suplimentul postului, în procent de 25% din salariul de bază, și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, în procent de 25% din salariul de bază, conform dispozițiilor art.31 alin.1 lit.c și d din nr.188/1999, republicată, începând cu data de 01.01.2004 până la data încetării raporturilor de serviciu hotărârii, sume actualizate cu indicele de inflație până la data efectuării plății. S-a solicitat, de asemenea obligarea pârâților la efectuarea mențiunilor cuvenite acestor drepturi salariale in carnetele de munca precum si obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecata.
În fapt, reclamanții susțin că aveau calitatea de funcționari publici în cadrul Inspectoratul TERITORIAL D E Munca Constanta, fiind îndreptățiți, pentru activitatea prestata, la acordarea sumelor de bani aferente suplimentului postului, în procent de 25% din salariul de bază, și suplimentului corespunzător treptei de salarizare, în procent de 25% din salariul de bază, suplimente salariale prevăzute de disp.art.31 lit.c si d din nr.188/1999.
S-a mai susținut ca prevederile art.31 alin.1 lit.c și d din nr.188/1999 rep. au fost suspendate succesiv, până la data de 31.12.2006 prin art.44 din OUG nr.92/2004 și prin art.48 din OG nr.2/2006.
Reclamanții au arătat că suspendarea acestor drepturi s-a realizat cu încălcarea drepturilor constituționale care reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă, deoarece acest drept a fost nu doar restrâns, ci îngrădit, atingând însăși esența dreptului.
In drept au fost invocate disp.art.31 alin.1 lit.c si din nr.188/1999 rep.
Pârâta Inspecția, legal citată, a formulat si depus întâmpinare-filele 6-8, prin care, pe cale de excepție a fost invocata necompetenta materiala a Tribunalului Constanta si a lipsei calității sale procesuale pasive.
Pe fondul cauzei s-a solicitat instanței a dispune respingerea acțiunii promovate de către reclamanți, ca nefondata. S-a solicitat, de asemenea, a se lua act ca drepturile salariale solicitate de către reclamanți au fost suspendate in perioada 2006-2008, iar in prezent salarizarea acestora este reglementata in conformitate cu dispozițiile OG nr.9/2008. S-a susținut ca procentajul solicitat de către reclamanți pentru suplimentul postului si suplimentul treptei de salarizare nu are un temei legal, stabilirea valorilor, cu raportare la salariul de baza, fiind atributul exclusiv al legiuitorului iar instanța de judecata, cu raportare la disp.art.124 alin.1 din Constituția României precum si la practica avuta de către Curtea Constituționala, nu se poate substitui legiuitorului.
Pârâtul MINISTERUL MUNCII, Familiei, si Egalității de Șanse, legal citat a formulat si depus întâmpinare-filele 27-30, prin care, pe cale de excepție a fost invocata lipsa procedurii prealabile, a necompetentei materiale a Tribunalului Constanta si a lipsei calității procesuale pasive a.
Pe fondul cauzei a solicitat instanței să dispună respingerea acțiunii promovate de către reclamanți, ca nefondata. S-a solicitat, de asemenea se lua act ca drepturile salariale solicitate de către reclamanți au fost suspendate in perioada 2006-2008, iar in prezent salarizarea acestora este reglementata in conformitate cu dispozițiile OG nr.9/2008.
Pârâtul Inspectoratul TERITORIAL D E Munca Constanta, legal citat nu a formulat si depus întimpinare.
Instanța, la termenul de judecata din data de 10.03.2009 a pus in discuția parților excepțiile privind necompetenta materiala a instanței, lipsa calității procesuale pasive a pârâților Inspecția si a Ministerului Muncii, Familiei, si Egalității de Șanse, precum si a inadmisibilității acțiunii, pentru lipsa procedurii prealabile.
Asupra excepțiilor invocate in cauza si asupra fondului cauzei:
Potrivit art.137 alin.1 proc.civ: "Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedura, precum si asupra celor de fond care fac de prisos, in totul sau in parte, cercetarea in fond a pricinii.
Instanța, la termenul de judecata din data de 10.03.2009, a pus in discuția parților excepția privind necompetenta materiala a instanței, lipsa calității procesuale pasive a pârâților Inspecția si a Ministerului Muncii, Familiei, si Egalității de Șanse, precum si a inadmisibilității acțiunii, pentru lipsa procedurii prealabile.
În speță reclamanții au invocat existența unei vătămări de ordin material rezultată din dispoziții luate de către pârâții privind neacordarea unor drepturilor de natură salarială, conform dispozițiilor art.31 alin.1 lit.c și d din nr.188/1999, republicată.
In privința excepției necompetentei materiale, invocate in cauză de către pârâții Inspecția si a Ministerului Muncii, Familiei, si Egalității de Șanse, instanța a dispus respingerea acesteia, ca nefondata, constatând că în cauză sunt incidente disp.art. 911din nr.188/1999, potrivit cărora "cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanței de contencios administrativ, reclamanții fiind in raport de serviciu cu pârâtul Inspectoratul TERITORIAL D E Munca Constanta, in perioada pentru care au fost solicitate acordarea celor 2 sporuri salariale.
Calitatea procesuala presupune justificarea dreptului sau a obligației unei persoane de a participa ca parte în cadrul procesului civil, respectiv îndreptățirea persoanei de a reclama în justiție, cât și obligația unei persoane de a răspunde față de pretențiile ridicate împotriva sa.
Legitimarea procesuală nu se raportează, cu necesitate la raportul juridic dedus judecății, ci la dreptul de a reclama în instanța și la obligația de a răspunde față de pretențiile formulate prin actul de investire al instanței.
Lipsa calității procesuale pasive este o excepție de fond, dirimanta, ce poate fi invocata in tot cursul procesului civil, iar admiterea ei are drept urmare respingerea acțiunii promovate împotriva unei persoane lipsita de aceasta calitate.
Calitatea procesuala pasiva presupune existenta unei identități intre persoana paratului si cel obligat in același raport juridic, deci calitatea procesual pasiva trebuie sa coincidă cu calitatea de titular al dreptului dedus judecații.
MINISTERUL MUNCII, Familiei și Egalității de Șansa este organ al administrației publice centrale din compunerea Guvernului având în subordine si Inspecția precum si inspectoratele teritoriale de munca, finanțate de la bugetul de stat.
In ce privește la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții si Inspecția, instanța a apreciat că, în raportul juridic dedus judecății, acesta se legitima procesual pasiv având calitatea de ordonator principal, respectiv secundar de credite față de recunoașterea și acordarea drepturilor bănești solicitate de reclamanți, precum si datorita obligației de a include în bugetele anuale pe care le întocmesc a cheltuielilor necesare salarizării reclamanților, considerente pentru care a dispus respingerea excepției, ca nefondata.
Referitor la excepția inadmisibilității, pentru lipsa procedurii prealabile, instanța a reținut că, în aplicarea disp.art.7 alin.(1) din nr.554/2004, orice persoană vătămată într-un drept al său sau un interes legitim de către o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termen legal al unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente pentru anularea actului sau recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei.
Din conținutul textului de lege enunțat rezultă că procedura obligatorie este impusă numai în acțiunile care au ca obiect anularea actului administrativ, ori în speță, reclamanții au solicitat obligarea pârâților la acordarea unor drepturilor salariale, în temeiul nr.188/1999, obiectul acțiunii fiind -"obligația de a face", respectiv recunoașterea unui drept prevăzut de lege, considerente pentru care a dispus respingerea excepției, ca nefondată.
Procedând la soluționarea cauzei, instanța a administrat, la solicitarea parților, proba cu înscrisuri.
Din analizarea înscrisurilor depuse-filele 39-43, instanța a constatat că reclamanții au avut calitatea de funcționari publici in cadrul Inspectoratului TERITORIAL D E Munca Constanta, in perioada 01.01.2004-2008, calitate in care s-a susținut că aceștia au avut dreptul la plata unui procent de 25% din salariul de bază, cu titlu de supliment al postului, și la un procent identic, reprezentând suplimentul corespunzător treptei de salarizare, conform art.31 alin.1 lit.c și d din Legea nr. 188/1999, republicată și modificată prin Legea nr.161/2003.
Art.31 alin.(1) lit.c) și d) din nr.188/1999, în forma legii astfel cum a fost republicată în anul 2007, prevede ca: " Pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: a) salariul de bază; b) sporul pentru vechime în muncă; c) suplimentul postului; d) suplimentul gradului".
Prin alineatul 3 al aceluiași text normativ se dispune ca: "Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici".
Instanța a reținut că, in perioada 2004-2006, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin OUG nr.92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin nr.76/2005 și prin OG nr.2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin nr.417/2006. Conform Legii nr.251/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, "Art. XIII. - Prezenta lege intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepția prevederilor art. 29, 56, 57, 581și ale art. 601alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin prezenta lege, care intră în vigoare la 1 ianuarie 2007."
Prin rt. 3 din nr.OG6/2007-privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, s-a prevăzut că: "Gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite, cu încadrarea în resursele financiare și în numărul maxim de posturi aprobate potrivit legii".
În aplicarea dispozițiilor art.29 (actual 31) din nr.188/1999, text introdus prin nr.161/2003, Agenția Națională a Funcționarilor Publici a elaborat un proiect de act normativ privind salarizarea funcționarilor publici. Proiectul reglementa modalitatea unică de stabilire a salariilor funcționarilor publici, instituind, conform dispozițiilor art.29 din Legea nr.188/1999, mecanismul de stabilire a salariului funcționarilor publici, compus din cinci componente: salariul de bază, suplimentul postului, sporul de vechime, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, alte prime și sporuri. Astfel, conform proiectului, atât salariul de baza câr și suplimentul postului se calculau în puncte.
Însă acest proiect de act normativ elaborat de Agenția Națională a Funcționarilor Publici nu a fost promovat până în prezent, astfel că nu există baza legală pentru calcularea (cuantificarea) și acordarea suplimentului postului și a suplimentului gradului.
Pentru a fi posibilă cuantificarea (calcularea) suplimentului postului și a suplimentului gradului, ca părți componente ale salariului funcționarilor publici, era necesară existența unor dispoziții date în aplicarea (executarea) art.31 alin.(1) lit.c) și d) din Legea nr.188/1999, atribuție ce revenea fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din nr.188/1999.
În condițiile în care, pana in prezent, nu a fost reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului gradului, acordarea acestor drepturi presupunea, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar, pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii ar fi reprezentat o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr.820/2008, în cuprinsul căreia s-a reținut că "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative", astfel că nu au nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
Acceptându-se ipoteza contrară, în sensul că instanța ar fi putut cuantifica sporurile menționate, aceasta ar fi echivalat cu încălcarea principiului separației puterilor în stat, prevăzut de art.1 al. 4 din Constituția României.
Astfel, până in prezent, in cazul suplimentului postului și a suplimentului gradului (treptei de salarizare), legea nu a reglementat modalitatea de calcul, aceasta urmând a se stabili odată cu adoptarea, prin lege, a sistemului unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici.
Mai mult decât atât, Statului funcționarilor publici nu prevede criterii concrete de determinare a drepturilor salariale solicitate, procentul de 25% indicat de către reclamanți in petitul acțiunii promovate fiind arbitrar si fără susținere legală. Aceste considerente conduc la concluzia că Statului funcționarilor publici, prin art.31 alin.1 stabilește cadrul general al salarizării funcționarilor publici, urmând ca determinarea concretă a drepturilor salariale să fie stabilită ulterior. In această situație, reclamanții sunt in imposibilitatea de a realiza prin intermediul instanței de judecată o creanța salarială al cărei cuantum nu este stabilit de lege pentru a putea fi determinat sau determinabil. Recunoașterea vocației generale la acordarea drepturilor salariale solicitate de către reclamanți ar lipsi hotărârea judecătorească de scopul final al acesteia-punerea in executare.
Instanța a apreciat că nu poate fi reținut in cauza pentru reclamanți faptul că drepturile solicitate constituie un "bun" in sensul art.1 din Protocolul nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în condițiile în care, Instanța Europeană a decis in jurisprudența sa, că atât timp cât acțiunile reclamanților se afla "pendinte" pe rolul instanțelor interne, acestea nu fac să se nască nici un drept de creanță, ci numai eventualitatea dobândirii unei asemenea creanțe. Astfel, s-a stabilit cu valoare de principiu ca "o creanță nu poate fi considerata "bun" in sensul art.1 din Protocolul nr.1, decât daca ea a fost constatată sau stabilită printr-o decizie judiciară trecută în puterea lucrului judecat."-(decizia din 18.10.2002, - si alții contra Spaniei).
Prin urmare, creanța invocată de către reclamanți, nefiind constatată printr-o hotărâre irevocabilă, nu beneficiază de protecția art.1 din Protocolul nr.1 la CEDO.
În baza acestor considerente, instanța, cu raportare si la dispozițiile art.109 din nr.188/1999 republicată, cu modificările și completările ulterioare și art.1 din nr.554/2004 republicata, apreciind că reclamanții nu au făcut dovada că drepturile solicitate constituie o creanța certă, lichidă și exigibilă împotriva pârâtului, a respins acțiunea promovată de către, si, ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții, si, apreciind că ar avea un caracter nelegal și netemeinic, motivat de faptul că decizia Curții Constituționale nr. 820/2008 nu este aplicabilă litigiului de față, cât timp acțiunea reclamanților nu s-a întemeiat pe dispozițiile OG nr. 137/2000, temeiul juridic vizând legislația funcționarilor publici, nu cea referitoare la prevenire și sancționarea formelor de discriminare.
În subsidiar au reliefat recurenții că au solicitat prin cererea de chemare în judecată obligarea pârâților la respectarea și aplicarea actelor normative aflate în vigoare, respectiv la aplicarea art. 31 din legea nr. 188/1999 în integralitatea sa, iar prin soluția dată, instanța a refuzat aplicarea acestor prevederi, ceea ce echivalează cu o denegare de dreptate.
Au criticat recurenții practica neunitară la nivelul Tribunalului Constanța, ce conduce la o discriminare evidentă între aceleași categorii de funcționari publici, această diferență de tratament fiind sancționată în situații similare, după cum se arată în decizia nr. XXI/2008 și în practica CEDO (cauza Beian contra României).
Sub un ultim aspect a fost criticată sentința recurată pentru că determinarea celor două sporuri salariale ținea, în opinia recurenților reclamanți, de executarea hotărârii, fără a constitui un impediment recunoașterea acestor drepturi.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 3041Cod proc. civ.
Legal citată, intimata pârâtă Inspecția Caf ormulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat, reluând apărările cuprinse în întâmpinarea depusă la dosarul de fond.
Examinând recursul prin prisma dispozițiilor art. 3041Cod proc. civ. Curtea reține caracterul său nefundat, pentru următoarele considerente:
În calitate de funcționari publici în cadrul Inspectoratului TERITORIAL D E Muncă C, reclamanții au solicitat în prezenta cauză obligarea pârâților arătați în cererea de chemare în judecată la plata suplimentului postului în procent de 25% și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare în procent de 25%, precum și obligarea pârâților la efectuarea cuvenitelor mențiuni aferente acestor drepturi salariale în carnetele de muncă.
Curtea constată că temeiul acordării suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare a fost indicat de reclamanți ca fiind art. 31 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici.
Curtea a observat că drepturile solicitate de reclamanți sunt reglementate de dispozițiile art. 31 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, conform cărora "pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de bază;
b) sporul pentru vechime în muncă;
c) suplimentul postului;
d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
Curtea a observat, totodată, că în perioada 2004-2006, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin nr.OUG 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, și prin nr.OG 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006.
De asemenea, Curtea a reținut că în numerotarea anterioară republicării din anul 2007, art. 31 din Legea nr. 188/1999 era numerotat ca art. 29.
În aplicarea dispozițiilor actualului art. 31 (fost art. 29 din Legea nr.188/1999) - text introdus prin Legea nr. 161/2003 - Agenția Națională a Funcționarilor Publici a elaborat un proiect de act normativ privind salarizarea funcționarilor publici, proiect care instituia, conform dispozițiilor art. 29 din Legea nr.188/1999, mecanismul de stabilire a salariului funcționarilor publici, compus din cinci componente: salariul de bază, suplimentul postului, sporul de vechime, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, alte prime și sporuri.
Curtea a observat însă că acest proiect de act normativ nu a fost promovat până în prezent, astfel că nu există baza legală pentru calcularea (cuantificarea) și acordarea suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare.
Astfel, Curtea a reținut, în același sens, că obligarea pârâtei la plata sporurilor respective în procent de 25% este lipsită de temei legal, neexistând nici o reglementare în baza căreia să se poată identifica acest cuantum.
Curtea a constatat, în acest sens, că pentru a fi posibilă cuantificarea (calcularea) suplimentului postului și a suplimentului gradului, ca părți componente ale salariului funcționarilor publici este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea (executarea) art. 29 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999, atribuție ce revine fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din Legea nr. 188/1999.
S-a mai reținut că prin deciziile nr. 818/2008, nr. 819/2008 și nr. 820/2008, (toate fiind publicate în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 537 din 16 iulie 2008), Curtea Constituțională a constatat că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (1) din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, "sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative".
Curtea a apreciat că - în condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului gradului - acordarea acestor drepturi presupune, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar, pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii, reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr. 820/2008, în cuprinsul căreia s-a reținutexpressis verbiscă "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative", astfel că nu au nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
În raport cu dispozițiile deciziilor Curții Constituționale menționate mai sus, Curtea a apreciat că instanțele judecătorești nu au posibilitatea de a acorda un spor salarial al cărui cuantum nu a fost determinat de autoritățile competente.
Chiar dacă nu se poate lua în considerare suspendarea legală a aplicării textului art. 31 din Legea nr. 188/1999, Curtea a apreciat că nu se poate face în cauză o analogie cu situația litigiilor având ca obiect plata primelor de concediu cuvenită funcționarilor publici, întrucât în cazul acordării primei de concediu, dispozițiile Legii nr. 188/1999 erau lipsite de orice echivoc, sub aspectul cuantumului primei respective, dispozițiile art. 34 alin. (2) - devenit ulterior art. 35 alin. (2) - din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, prevăzând că "funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat".
Or, în cazul suplimentului postului și al suplimentului corespunzător treptei de salarizare nu există nicio dispoziție legală care să permită instanțelor să stabilească un cuantum al acestor sporuri, în condițiile în care instanțele nu au competența de a stabili ele însele acest cuantum, conform deciziilor Curții Constituționale menționat mai sus.
În consecință, Curtea a considerat că instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică, ce va fi menținută prin respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul în contencios administrativ formulat de recurenții reclamanți, cu reședința aleasă în C,-, județul C, împotriva sentinței civile nr.265 din 17.03.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ C, cu sediul în C,-, județul C, INSPECȚIA, cu sediul în B, sector 2,- și MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI EGALITĂȚII DE ȘANSE, cu sediul în B, sector 1, str.-.- nr.2, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999), ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 02 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud. fond:
Tehnored.jud.-
2 ex./17.11.2009
Președinte:Adriana GherasimJudecători:Adriana Gherasim, Kamelia Vlad, Monica Costea
