Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 4841/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 4841
Ședința publică de la 18 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Ilie
JUDECĂTOR 2: Costinel Moțîrlichie
JUDECĂTOR 3: Gabriel Viziru
Grefier - -
XXXX
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatorii Primarul Comunei și Primăria Comunei, împotriva deciziei nr. 3292 din data de 08 iulie 2009, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata.
La apelul nominal s-a prezentat avocat C-tin pentru contestatorii Primarul Comunei și Primăria Comunei și intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, învederându-se timbrarea și motivarea contestația în anulare și atașarea dosarului de fond.
Curtea apreciind cauza în stare de soluționare a acordat cuvântul părților prezente pentru a pune concluzii.
Apărătorul contestatorilor, avocat C-tin susține că principalul motiv al contestației în anulare îl reprezintă dispozițiile art.318 teza a II- a și anume omisiunea instanței de recurs de a se pronunța asupra motivelor de recurs invocate prin cererea de recurs care puteau atrage atât modificarea sentinței recurate cât și casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Pe cale de consecință solicită admiterea contestației în anulare, anularea deciziei instanței de recurs și fixarea unui termen de judecată în vederea rejudecării recursului, fără cheltuieli de judecată.
Intimata solicită respingerea contestației în anulare. Consideră că decizia contestată este temeinică și legală și a analizat toate motivele de recurs invocate de pârâții Primarul Comunei și Primăria Comunei.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față;
Prin decizia nr. 3292 din data de 08 iulie 2009, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr- au fost respinse recursurile declarate de reclamanta și pârâții Primarul Comunei și Primăria Comunei, împotriva sentinței nr. 1197 din data de 07 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-.
Pentru a se pronunța instanța de recurs a reținut următoarele;
Prin sentința nr. 1197 din data de 07 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- a fost respinsă excepția tardivității cererii formulată de pârâții primarul Comunei și Primăria Comunei iar pe fond a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta - cu completarea ulterioară, împotriva pârâților Primăria Comunei și Primarul Comunei -, județul G s-a dispus anularea Dispoziției nr. 338/ 29.05.2008 cu obligarea pârâților la numirea reclamantei în funcția de consilier juridic grad profesional asistent treapta de salarizare 3 începând cu 1 iunie 2008 și la emiterea actului administrativ de numire, precum și la plata drepturilor salariale cuvenite, actualizate la data plății și au fost respinse celelalte capete de cerere referitoare la daune și despăgubiri ca nefondate.
Pentru a pronunța această sentință Tribunalul a reținut următoarele:
Referitor la excepția tardivității invocată de pârâta Primăria Comunei instanța constată că aceasta nu se poate reține deoarece raportat la prevederile Dispoziției Primarului comunei nr. 338/ 29.05.2009 reclamanta este terț drept pentru care referitor la invocarea excepției tardivității cererii de chemare în judecată întemeiată de către pârâți pe art. 7 din Legea nr. 554/ 2004 că ea este ținută numai de îndeplinirea termenului de un an prevăzut de lege.
Instanța reține că în mod corect că reclamanta a formulat o primă plângere prealabilă în procedura administrativă la data de 17.12.2008 {fila 5), a primit răspuns la plângerea prealabilă la 09.01.2009 {fila 6) și a formulat cerere de chemare în judecată la 02.02.2009 {fila 1) în termen de 30 zile de la primirea răspunsului din 09.01.2009 și înăuntrul termenului de 1 an care a început să curgă de la 29.05.2008 data emiterii Dispoziției nr. 338/ 29.05.2008 despre a cărei existență reclamanta a aflat la 09.01.2009 {fila 6) din răspunsul primăriei la plângerea prealabilă.
Fiind terț față de actul administrativ individual a cărei constatare a nulității s-a cerut, reclamanta nu era obligată la respectarea termenului de 6 luni de la emiterea actului administrative a cărui anulare se cere pentru introducerea plângerii prealabile, ci numai la introducerea unei plângeri prealabile anterior introducerii cererii de chemare în judecată formulată în termen de maxim un an de la emiterea actului administrativ contestat.
Instanța va mai reține că reclamanta a formulat în paralel solicitarea cu obiect similar cu cel al plângerii prealabile la Agenția Națională a Funcționarilor Publici de la care s-a primit răspunsul din 14.01.2009 depus la dosar a extras (fila 24) și răspunsul din 18.03.2009 depus la dosar (fila 39).
Analizând cererea sub aspectul fondului cauzei,instanța constată că aceasta este întemeiată cu privire la capătul de cerere prin care se solicită de reclamantă numirea în publică pentru care a candidat și repunerea în toate drepturile.
Dispoziția Primarului nr. 338/ 2008 asupra căreia s-a solicitat pronunțarea instanței cu referire la legalitatea acesteia este într-adevăr nulă întrucât nu s-a făcut dovada că concurenta declarată câștigătoare s-ar fi prezentat la serviciu în nici o zi, așa cum se susține de intimată. La dosar nu s-a depus statul de salarii întocmit pe numele acesteia și nici condica de prezență fiind evident că ea a rămas concomitent angajată cu contract individual de muncă la SC SRL cum de altfel nici nu se contestă.
Drept urmare potrivit actelor depuse a rezultat că acest post nu a fost ocupat în realitate de nimeni în urma concursului, iar faptul că Dispoziția nr. 338/ 29.05.2008 a fost revocată ulterior pin Dispoziția Primarului comunei nr. 427/ 27.06.2008 nu are relevanță. Efectele produse de Dispoziția nr. 338/ 29.05.2008 nu pot fi înlăturate astfel având în vedere și prevederile art. 12 al 4 și 5 din HG 209/ 2003 potrivit căruia emiterea actului administrativ de numire se face in termen de cel mult 15 zile lucrătoare de la data la care candidatul a fost declarat admis.
În raport și de dispozițiile alin 5 practic rezultă un termen de maxim 30 zile de la data de 20.05.2008, data Procesului verbal de finalizare a concursului, în care un candidat cu punctaj de promovare putea fi numit în funcția publică pentru care s-a organizat concursul. Ori se constată că la 27.06.2008 data emiterii Dispoziției nr. 427 deja se puneau în discuție alte efecte juridice.
În condițiile în care Primăria nu a procedat la revocarea în termenul de 30 zile de la data de 20.05.2008 Dispoziției nr. 338/ 29.05.2008 desigur că nu s-a mai respectat nici procedura prevăzută de art. 12 al. 3 din HG 1209/ 2003 cu privire la notificarea reclamantei în vederea numirii în funcția publică solicitată.
Dispoziția nr. 338/ 19.05.2008 a Primarului Comunei nu este legală și în raport de dispozițiile art. 62 al. 6 și 7 din Legea nr. 188/ 1999 (republicată) întrucât din dosar nu rezultă că fusese depus jurământul de candidatul declarat admis.
Pârâții, în aceste condiții trebuiau să constate această situație și să inițieze procedura de notificare a reclamantei conform prevederilor al. 3 coroborat cu al. 4 al art. 12 din HG 1209/ 2003.
Ori, prin această atitudine, de a nu o notifica pe reclamantă în vederea numirii în funcția publică conform legii în vigoare la acea dată, Hotărârea de Guvern nr. 1209/ 2003 pârâții au prejudiciat-o pe aceasta deoarece i-a fost obstrucționat dreptul la a ocupa postul pentru care concurase.
Pentru aceste considerente urmează ca instanța să constate nulitatea Dispoziția 338/2008 a Primarului Comunei și să oblige pe pârâți la numirea reclamantei în funcția publică de consilier juridic,asistent treapta 3, conform Hotărârii de Guvern nr. 1209/ 2003 începând cu 1 iunie 2008 și la plata drepturilor salariale cuvenite, actualizate la data plății. Cu privire la celelalte capete de cerere referitoare la daune și despăgubiri se va dispune respingerea acțiunii deoarece reclamanta nu a făcut probe în acest sens.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanta și pârâții, în termen și motivat, criticând - o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Prin motivele de recurs invocate de către reclamantă s-a arătat că, instanța de fond a respins în mod nejustificat cererea de daune materiale și morale deși, la dosarul instanței de fond au fost depuse suficiente acte și practică judiciară din care rezulta necesitatea acordării daunelor, în condițiile în care acestea fuseseră solicitate, iar pârâții i-au încălcat drepturile. Totodată recurenta învederează că a demonstrat cu acte degradarea situației sale materiale și a stării de sănătate, între acestea și atitudinea de refuz a pârâților existând legătură de cauzalitate, fapt ce impunea admiterea cererii.
Prin motivele de recurs invocate de către pârâtă s-a susținut că s-a invocat cu ocazia dezbaterilor pe cale de excepție insuficienta timbrare a acțiunii, excepție asupra căreia instanța de fond nu s-a pronunțat, că excepția tardivității a fost soluționată în mod greșit, că instanța de fond nu a constatat și nu s-a pronunțat asupra împrejurării că acțiunea a rămas fără obiect de vreme ce pârâta a revocat actul administrativ, iar în ceea ce privește fondul cauzei trebuia constatată împrejurarea că nu erau aplicabile art. 12 al. 3 din HG 1209/2003 întrucât candidatul declarat admis s-a prezentat în termenul de 5 zile fiind emisă dispoziția de numire, și numai ulterior acesteia nu s-a prezentat la serviciu, situație în care s-a emis dispoziția de încetare a numirii în funcția publică.
În cauză ambii recurenți au depus întâmpinări prin care solicitau admiterea propriului recurs și respingerea recursului declarat de către cealaltă parte.
Curtea, analizând recursurile formulate în raport de motivele invocate, de apărările formulate și în conformitate cu dispozițiile art. 3041din Pr. Civ. apreciază că ambele sunt nefondate pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
În ceea ce privește criticile formulate de către reclamantă se reține că actele medicale depuse de către aceasta, nu pot constitui decât o premiză a unei eventuale culpe, ele nefăcând dovada că starea de boală a fost determinată în mod direct de către atitudinea pârâtei, astfel că în mod corect instanța de fond a respins capetele de cerere ca nedovedite.
În ceea ce privește recursul pârâtei Curtea constată că susținerile privind invocarea excepției insuficientei timbrări cu ocazia dezbaterilor, nu reprezintă decât susțineri nedovedite, ele nefiind consemnate în practicaua hotărârii, sau în vreun înscris depus de către pârâtă, motiv pentru care nu pot fi primite.
În mod corect instanța de fond a reținut că în cauza nu este întemeiată excepția tardivității, deoarece reclamanta era terț față de actul administrativ individual și nu era obligată la respectarea termenului de 6 luni, ci numai la introducerea unei plângeri prealabile anterior cererii de chemare în judecată formulată în termen de maxim un an de la emiterea actului administrativ contestat, fapt realizat la 17.12.2008.
În ceea ce privește criticile de fond, se va reține că în mod corect instanța de fond a apreciat nelegalitatea dispoziției de numire a candidatului declarat admis, deoarece nu s-a făcut dovada că aceasta s-ar fi prezentat vreodată la serviciu, situație în care în cauză se impunea a fi aplicate HG 1209/2003, și nu revocarea dispoziției de numire, care ar fi putut produce efecte numai dacă dispoziția de numire ar fi fost legală.
În această situație în mod corect instanța de fond a constatat nulitatea dispoziție nelegale și a dispus numirea reclamantei în funcția publică de consilier juridic, asistent treapta 3, conform Hotărârii de Guvern nr. 1209/ 2003 începând cu 1 iunie 2008 și la plata drepturilor salariale cuvenite, actualizate la data plății.
Având în vedere aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod Procedură Civilă urmează a se respinge recursurile formulate în cauză, ca nefondate.
Împotriva deciziei instanței de recurs au formulat contestație în anulare contestatorii Primarul Comunei și Primăria Comunei.
În motivarea contestației în anulare s-a susținut că motivul contestației în anulare este reprezentat de dispozițiile art. 318 teza a II-a Pr.Civ. respectiv omisiunea instanței de recurs de a se pronunța asupra motivelor de recurs invocate prin cererea de recurs, motive de recurs ce puteau atrage atât modificarea sentinței recurate cât și casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
S-a susținut că, din decizia instanței de recurs, se poate observa faptul ca, aceasta a reiterat judecarea pe fond a cauzei fără sa se facă vre-o trimitere la motivele de recurs invocate. Mai mult decât atât, din cuprinsul deciziei instanței de recurs nu se desprinde care este practicaua hotărârii si care sunt considerentele dat fiind faptul ca, motivația instanței de recurs este aceeași cu cea a instanței de fond. La o prima vedere, motivația instanței este cea a unei instanța de recurs care, ar fi admis recursul, a casat sentința si a rejudecat pe fond si citam in acest sens "Pentru aceste considerente, urmează ca instanța sa constate nulitatea dispoziției nr. 338/2008 a Primarului Comunei si sa oblige pe parați, la numirea reclamantei in funcția publică".
Nu se observa de asemenea, in cuprinsul deciziei contestate expresia "Recursul va fi respins pentru următoarele considerente" si nici expresia "analizând cererile de recurs".Se poate observa ca nu au fost analizate nici motivele de recurs invocate de către Primarul Comunei dar nici cele ale intimatei. este incident pe deplin motivul de contestație in anulare prevăzut de art.318 teza a Il-a, instanța de recurs neanalizând niciunul dintre motivele de recurs invocate prin cererea de recurs, rezumându-se doar a copia susținerile părtilor din fata instanței de fond si motivația instanței de fond din sentința recurata."
În cauză nu s-au administrat probatorii, iar intimata reclamantă a formulat întâmpinare prin care solicita respingerea contestației în anulare, arătând că instanța de recurs a analizat toate motivele invocate de ambele părți.
Analizându-se contestația în anulare formulată în cauză se rețin următoarele:
Potrivit art. 318 cod procedură civilă hotărârile instanței de recurs pot fi atacate cu contestație când instanța, respingând recursul, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau casare.
Astfel, așa cum s-a arătat în doctrină și practica judiciară art. 318 cod procedură civilă are în vedere numai omisiunea de a examina unul din motivele de casare sau modificare a sentinței, iar nu argumentele de fapt și de drept invocate de recurent în susținerea acestor motive, care întotdeauna sunt subsumate motivului de casare sau de modificare pe care îl sprijină.
Instanța de recurs este în drept să grupeze argumentele folosite de recurent în dezvoltarea unui motiv de recurs pentru a răspunde printr-un considerent comun.
Este suficient ca instanța de recurs să arate considerentele pentru care a găsit că motivul de recurs este neîntemeiat, chiar dacă nu a răspuns la toate argumentele recurentului, sau chiar dacă aceste critici au fost raportate la argumentele de fapt și de drept ale instanței de fond, argumente reținute ca fiind corecte în raport de situația de fapt și de dispozițiile legale aplicabile de către instanța de recurs.
În consecință, în cauză nu se poate reține că instanța de recurs nu a analizat motivele de recurs, astfel că urmează a se respinge contestația în anulare formulată în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorii Primarul Comunei și Primăria Comunei, împotriva deciziei nr. 3292 din data de 08 iulie 2009, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud -/2ex.
Președinte:Carmen IlieJudecători:Carmen Ilie, Costinel Moțîrlichie, Gabriel Viziru
