Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 4864/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 4864
Ședința publică de la 19 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Teodora Bănescu
JUDECĂTOR 2: Gabriela Carneluti
JUDECĂTOR 3: Magdalena Fănuță
Grefier - -
Pe rol soluționarea cererii de revizuire privind pe revizuenții, G, în contradictoriu cu intimații Parchetul De Pe Lângă Curtea De APEL CRAIOVA, Parchetul De Pe Lângă Tribunalul O l t, Ministerul Public - Parchetul De Pe Lângă Înalta Curte De Casație Și Justiție, DGFP O în nume propriu și pentru Ministerul Economiei Și Finanțelor, împotriva Deciziei civile nr.1494 din data de 27 martie 2009, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic, cu delegație la dosar, pentru intimatul Ministerul Public - Parchetul De Pe Lângă Înalta Curte De Casație Și Justiție, lipsind revizuenții, G, și intimații Parchetul De Pe Lângă Curtea De APEL CRAIOVA, Parchetul De Pe Lângă Tribunalul O l t, DGFP O în nume propriu și pentru Ministerul Economiei Și Finanțelor.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Curtea, apreciind cauza în stare de judecată, acordă cuvântul părții prezente asupra cererii de revizuire.
Consilier juridic, pentru intimatul Ministerul Public - Parchetul De Pe Lângă Înalta Curte De Casație Și Justiție solicită respingerea cererii de revizuire și menținerea ca legală și temeinică a deciziei civile nr.1494 din data de 27 martie 2009, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA.
INSTANȚA
Asupra cererii de revizuire de față,
Prin Decizia nr.1494 din data de 27 martie 2009, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVAs -au admis recursurile declarate de pârâții Ministerul Public -Parchetul de pe lingă ICCJ si O in numele si pentru Ministerul economiei si Finanatelor împotriva sentinței nr. 674 din 13 nov. 2008 pronunțata de Tribunaul O in dosarul nr-.
A modificat sentința recurata in sensul ca a respins acțiunea formulata de reclamanții, G si si cererea de chemare in garantie a MEF.
Tribunalul O l a reținut ca reclamanții sunt funcționari publici in cadrul Departamentului economico-financiar si administrativ al Parchetului de pe lângă Tribunalul O l iar conform art.125 alin.1 si art. 130 din Legea nr.304/2004 au aceleași atribuții cu funcționarii similari din cadrul acelorași Departamente ale Parchetului de pe lângă ICCJ.A reținut prima instanța ca totuși salarizarea celor doua categorii de funcționari a fost stabilita diferențiat prin anexa 1 si 3 la OUG nr.82/2004 privind unele masuri in domeniul funcției publice, concluzionând ca a avut loc o discriminare fără a exista o justificare obiectiva si rezonabila. Instanța de fond a stabilit ca nu se justifica salarizarea diferențiata in funcție de criteriul nivelului autoritarii publice, iar motivul combaterii corupției a fost invocat pro causa.
Au fost obligați pârâții la plata fondului de premiere pentru perioada 22 07 2005-31 dec.2005 având in vedere faptul ca aceste drepturi au fost doar suspendate nu anulate si deci au rămas actuale.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs Ministerul Public -Parchetul de pe lângă ICCJ si Direcția Generala a Finanțelor Publice criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
In motivare recurentul Ministerul Public a invocat faptul ca la data de 20 06 2008 intrat in vigoare OUG nr. 75/11 iunie 2008 privind stabilirea de masuri pentru solutionarea unor aspecte financiare in sistemul justiției, actul incident in cauza.
Fata de faptul ca reclamanții si -au întemeiat acțiunea pe disp. OUG nr. 137/2000 privind sancționarea tuturor formelor de discriminare, învederează recurentul ca prin Decizia nr.821 din 3 07 2008 pronunțată de Curtea Constituționala s-a constatat ca art.2 alin.1 si alin11 si art.27 din OUG nr.137/2000 sunt neconstituționale. Prin urmare in mod incorect s -a transformat instanța de fond in autoritate legiuitoare prin eludarea acestor texte legale si solicita aplicarea disp. art. 31 din legea nr.47/1992.
O alta critica a recurentului vizează acordarea pe viitor a drepturilor salariale solicitate, întrucât procedând astfel se adăuga la legea speciala de salarizare a funcționarilor publici, creându -se pe cale judiciara sisteme de salarizare paralele celor instituite prin acte normative.
Admițând acțiunea reclamanților se încalcă dispozițiile art.4 din OG NR.6/2007 privind unele masuri de reglementare a drepturilor salariale a funcționarilor publici in anul 2007 care stabilește ca salarizare se realizează si in funcție de criteriul nivelului la care se prestează activitatea.
Recurenta a precizat ca principiul egalității in fata legii nu înseamnă uniformitate, însăși Curtea Constituțională recunoscând ca prin lege pot fi instituite tratament juridice diferite in raport cu natura juridica deosebita a raporturilor reglementate.
In alta ordine de idei, recurentul critica si actualizarea drepturilor cu rata inflației, afirmând ca instanța a ignorat faptul ca Ministerul Public nu poate înscrie in bugetul propriu sume suplimentare fără o baza legala. In plus sporurile acordate de instanța nu se includ in retribuția tarifara si nu pot face obiectul transcrierii in carnetelor de munca.
In drept s-au invocat disp. art- 304 pct.4 si 9 si art. 304 ind 1 pr. Civila.
In motivare recurenta DGFP critica soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive MEF, apreciind ca nu exista raporturi de munca directe intre instituția parta si reclamanți, dar si soluția admiterii cererii de chemare in garanție a MEF. A precizat recurenta ca nu exista nicio dovada ca in sarcina MEF exista obligația de garanție sau despăgubire prev. de art. 60-63 pr. Civila.
Intimații -reclamanți au depus,Răspuns la recurs, solicitând respingerea recursurilor ca nefondate.
Examinând recursurile prin prisma motivelor invocate si a dispozițiilor legale incidente, dar si conform art. 304ind1 C pr. Civ.Curtea a reținut următoarele.
Reclamanții -intimați sunt funcționari publici in cadrul Departamentului economico-financiar si administrativ al Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt si solicita acordarea de către parații-angajatori a diferenței salariale existente intre aceștia si funcționarii publici din cadrul acelorași Departamente ale Parchetelor de pe lângă ICCJ, precum si fondul de premiere pentru perioada 22 07 -31 dec.2005.
Critica recurentului Ministerul Public -Parchetul de pe lângă ICCJ referitoare la faptul ca instanța de fond, constatând existenta unei discriminări in sistemul de salarizare a celor doua categorii de funcționari publici a încălcat dispozițiile obligatorii ale Deciziei nr.821 din 3 07 2008 pronunțata de Curtea Constituțională, este întemeiata.
In acest sens, potrivit Deciziei nr.821/03 07 2008 pronunțată de Curtea Constituțională s-a statuat ca prevederile art. 1, art.2 alin.3 si art.27 sunt neconstituționale in măsura in care lasă posibilitatea interpretării potrivit căreia instanțele judecătorești au posibilitatea sa anuleze prevederi legale pe care le apreciază ca fiind discriminatorii si sa le înlocuiască cu alte norme de aplicare generala, neavute in vedere de legiuitor sau instituite prin acte normative inaplicabile in cazurile deduse judecații.
Conform art. 31 din Legea nr.47/1992 privind organizarea si funcționarea Curții Constituționale, Decizia prin care se constata neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanța in vigoare este definitiva si obligatorie.
Prin urmare, este neconstituțional in raport de prevederile art. 1 alin.4, art. 126 alin.6 art.144 si art. 16 din Constituție a retine discriminarea invocata de reclamanți si rezultata din existenta si interpretarea unor norme juridice relative la stabilirea cuantumului salariului diverselor categorii de funcționari publici, a căror elaborare si modificare intra in competenta exclusiva a puterii legiuitoare.
In ceea ce privește punctele de vedere exprimate de către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, trebuie reținută incidenta dispozițiilor art. 19 alin.3 din OG nr. 137/2000 conform cărora, sesizările având ca obiect masurile legislative adoptate in contextul stabilirii politicii de salarizare a personalului din sistemul bugetar nu intra in competenta de soluționare a CNCD,.
De asemenea, având in vedere critica generala a recurentului privind drepturile salariale acordate, inclusiv fondul de premiere, dar si dispozițiile art. 304ind1 C pr. Civ ce permit analiza cauzei sub toate aspectele in recurs, in cazul in care sentința instanței de fond este fara drept de apel, se constata ca in mod netemeinic si nelegal s -a admis petitul reclamanților referitor la acordarea fondului de premiere pentru perioada 01 07 -31 dec.2005
Astfel, conform art.1 din OUG nr.63/2005 pentru perioada 01 07 2005 -31 dec.2005 s-a dispus suspendarea acordării fondului de premiere pentru toate categoriile de personal din instituțiile si autoritățile publice, indiferent de modul de constituire si data constituirii fondului, cu excepția premiului anual.Pentru a adopta o astfel de măsura de urgenta Guvernul României a avut in vedere obligația asumata prin acordul cu privind stabilirea cheltuielilor de personal la 5% din prodului intern brut. Pentru atingerea acestui obiectiv de interes public, legiuitorul, in speța Guvernul abilitat de Parlament in temeiul art. 115 din Constituție poate suspenda acordarea anumitor drepturi bănești suplimentare care nu afectează salarialul de baza,sa intervină, de asemenea asupra criteriilor de acordare ori asupra cuantumului unor drepturi bănești suplimentare al căror execitiu excede dreptului fundamental la plata salariului pentru munca depusa,singurul ce nu poate face obiectul unor renunțări ori restrângeri in sensul art. 53 .
Suspendarea a fost stabilita pe durata determinata in concordanta cu dispozițiile art. 64 alin.1 din Legea nr.24/2000R privind tehnica legislativa. Instanța nu a fost investita cu verificarea legalității ori neconstituționalității acestui act normativ,motivarea cererii reclamanților rezumându -se la faptul ca suspendarea a încetat la data de 1 01 2006, insa, prin acțiune se solicita acordarea acestui fond pe perioada suspendării.
Împotriva acestei decizii au formulat cerere de revizuire, revizuenții-reclamanți, G, solicitând ca în temeiul dispozițiilor art.322 pct.5 Cod pr.civ. să fie modificată decizia nr.1494/27.03.2009 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, în sensul respingerii recursului declarat de pârâții Ministerul Public -Parchetul de pe lingă ICCJ si O in numele si pentru Ministerul Economiei si Finanțelor, ca nefondat și să fie menținută ca temeinică și legală sentința nr.674/13.11.2008 pronunțată de Tribunalul O l
În motivarea cererii s-a susținut că ulterior soluționării recursului, reclamanții au intrat în posesia unor Decizii pronunțate de Curtea de APEL CRAIOVA și de alte Curți de Apel, prin care s-au admis acțiunile formulate de alți funcționari publici cu același statut ca și reclamanții.
S-a mai arătat că, aceste înscrisuri doveditoare, nu au putut fi prezentate, fiind ulterior identificate și că, din acest punct de vedere, Curtea de APEL CRAIOVA, deși a pronunțat unele dintre aceste hotărâri,a adoptat o soluție diferită în rezolvarea litigiului dedus judecății.
La data de 31.07.2009, intimații O și Ministerul Public -Parchetul de pe lingă ICCJ au formulat întâmpinări la cererea de revizuire, în cuprinsul cărora au solicitat respingerea cererii și menținerea deciziei atacate, motivând că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.322 pct.5 Cod pr.civ. privind admisibilitatea acesteia.
Analizând decizia atacată prin prisma motivelor invocate și în raport de prevederile art.322 pct.5 cod pr.civ. curtea apreciază prezenta cerere ca fiind neîntemeiată.
Revizuenții și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art.322 pct.5 Cod pr.civ. conform cărora, revizuirea unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul (condiție îndeplinită de decizia ce face obiectul cererii de față)se poate cere în cazul în care, după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat ori s- modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
În ceea ce privește cazul de revizuire, invocat în speța dedusă judecății, care vizează descoperirea unui înscris doveditor după darea hotărârii se constată că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile impuse de art.322 pct.5 Cod pr.civ.
Astfel, înscrisul nou trebuia să nu fi fost folosit în cauza în care s-a pronunțat hotărârea atacată, să aibă o forță probantă prin el însuși fără să fie nevoie de a fi confirmat prin alte mijloace de probă, să fi existat la data când a fost pronunțată hotărârea ce se cere a fi revizuită, să fie determinant, în sensul că dacă ar fi fost cunoscut de instanță cu ocazia judecării fondului, soluția ar fi fost alta decât, cea pronunțată și înscrisul să nu fi putut fi invocat înprocesulîn care în care s-a pronunțat hotărârea atacată, fie pentru că a fost reținut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
În cauză revizuienții au indicat ca înscrisuri doveditoare decizii pronunțate de Curtea de APEL CRAIOVA și de alte Curți de Apel pronunțate în spețe similare celei deduse prezentei judecăți, în care au fost pronunțate soluții diferite.
Înscrisurile noi la care se referă revizuienții nu întrunesc condițiile prevăzute de art.322 pct.5 cod pr.civ.
Revizuienții nu au făcut dovada că hotărârile judecătorești de care se prevalează, ar fi fost reținute de partea adversă sau că s-ar fi aflat în imposibilitatea de a le prezenta dintr-o împrejurare mai presus de voința acestora.
Pe de altă parte, în dreptul român, precedentul judiciar nu constituie izvor de drept și pe cale de consecință nu poate avea o influență hotărâtoare asupra soluției pronunțate într-o altă cauză.
Prin urmare, hotărârile judecătorești invocate de revizuienți, fiind pronunțate în alte cauze nu justifică revizuirea hotărârii, nefiind de natură să conducă la altă soluție decât cea pronunțată.
Având în vedere argumentele prezentate, în raport de dispozițiile art.322 alin.1 pct.5 Cod pr.civ. Curtea urmează să respingă cererea de revizuire ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenții, G, în contradictoriu cu intimații Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, Parchetul de pe lângă Tribunalul O l t, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, DGFP O în nume propriu și pentru Ministerul Economiei și Finanțelor, împotriva Deciziei civile nr.1494 din data de 27 martie 2009, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
2ex./15 2009
Președinte:Teodora BănescuJudecători:Teodora Bănescu, Gabriela Carneluti, Magdalena Fănuță
