Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 4885/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 4885
Ședința publică de la 19 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Teodora Bănescu
JUDECĂTOR 2: Gabriela Carneluti
JUDECĂTOR 3: Magdalena Fănuță
Grefier - -
S-au luat în examinare recursurile formulate de recurenta pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII G și recurenții reclamanți, împotriva sentinței nr.1833 din data de 07 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursurile au fost formulate în termen, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.242 alin.2 Cod proc. Civilă.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra recursurilor de față,
Prin sentința nr. nr.1833 din data de 07 iulie 2009, Tribunalul Gorja admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, și, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii
A obligat pârâta la plata contravalorii sporului de condiții vătămătoare de 10% din salariul de bază, începând cu data de 01.09.2008 până la data de 31.12.2008, actualizate la data plății efective. S-a respins pentru trecut și în continuare.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că reclamanții au calitatea de funcționari publici în cadrul pârâtei și nu beneficiază de sporul de condiții vătămătoare ce se acordă celorlalți salariați ai pârâtei conform deciziei nr. 825 din 29.10.2008 emisă de Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, care la art. 1 se arată că începând cu data de 1 sept. 2008 se acordă sporul de 10% cu încadrarea în fondurile alocate prin bugetul asigurărilor sociale de stat pe anul 2008 personalului care își desfășoară activitatea în condiții de expunere la electromagnetice de radiofrecvență în cadrul Casei de Pensii G în spațiile din strada - br. 14 Tg-J în conformitate cu art. 16 din OG nr. 6/2007 modificată prin nr.OG 9/2008 și art. 14 din OG nr. 10/2007 modificată prin OG nr. 10/2008.
În art. 2 al aceleiași decizii se menționează că sporul de 10% se acordă pentru un program complet pe lună în raport de numărul de ore efectiv lucrate în locațiile în care au fost determinate depășiri ale valorilor admisibile ale lor electromagnetice de radiofrecvență.
La dosar a fost depus buletinul de măsurători al radioelectric nr. 302/13185/28 aug. 2008 emis de laboratorul central al Societății Naționale de din care rezultă din anexa 1 al buletinului rezultatul măsurătorilor radiației electromagnetice de radiofrecvență.
Reclamanții au formulat cerere în vederea acordării sporului de condiții vătămătoare de 10% însă prin adresa nr. 3078 din 2 februarie 2009 pârâta refuză acordarea acestui spor întrucât reclamanții în calitatea lor de consilieri juridici beneficiază de sporul de mobilitate și confidențialitate și ca atare aceste două sporuri nu pot fi plătite concomitent pentru aceeași perioadă, ele excluzându-se reciproc.
Motivarea pârâtei privind neacordarea sporului de 10% reclamanților, nu se încadrează în cazurile prevăzute la art. 3 din decizia nr. 825 din 29.10.2008 unde se menționează că angajații Casei Județene de Pensii G nu beneficiază de acest spor în perioadele în care se găsesc în una din următoarele situații: concediu de odihnă, concediu medical, concediu fără plată, detașări, delegări în interes de serviciu, în țară și în străinătate, sau alte asemenea cazuri.
De altfel, pârâta avea obligația conform art. 4 din decizie să întocmească pentru fiecare compartiment în parte o foaie de prezență distinctă, obligație ce nu a fost îndeplinită așa cum menționează chiar însăși pârâta în adresa nr. 3078 din 2 februarie 2009.
Interpretarea pârâtei privind acordarea sporului de condiții vătămătoare în procent de 10% este excesivă întrucât în art. 3 din decizie nu se prevede că acordarea acestui spor este exclusă în situația angajaților care beneficiază de sporul de mobilitate și confidențialitate.
În desfășurarea activității lor consilierii juridici au ca obligație de serviciu în raport de normele în vigoare să reprezinte instituția la care lucrează în fața instanțelor judecătorești din Tg-J precum și a celor aflate în țară sau în străinătate, astfel că sporul de 10% se impunea a fi acordat consilierilor juridici pentru un program complet pe lună și în raport de numărul de ore efectiv lucrate în locațiile în care ai fost determinate depășiri ale valorilor admisibile respectiv și în compartimentul legislație, contencios și executare silită unde s-a constatat depășirea valorii nivelului de referință.
De altfel, interpretarea acordării acestui spor în sens afirmativ a fost realizată și de către Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale conform adresei nr. 463 din 25 nov. 2008 în care se menționează că pot beneficia de acordarea sporului de 10% și consilierii juridici din cadrul Casei Județene de Pensii
Nu se pune problema întocmirii unor punctaje separate cu referire la timpul efectiv lucrat în compartiment și cel desfășurat în afara instituției întrucât sporul de mobilitate și confidențialitate se acordă pentru deplasarea la instanțele judecătorești și pentru păstrarea secretului profesional, iar sporul de condiții vătămătoare se acordă ca urmare a faptului că aceștia își desfășoară activitatea în condiții de expunere la electromagnetice de radiofrecvență, având în vedere faptul că acestea pot fi acordate numai pentru un program complet pe lună și nu în situațiile prevăzute în art. 3 din decizie și enunțate mai sus.
în interes de serviciu în țară și în străinătate conform, dispozițiilor legale în vigoare, vizează cel puțin o perioadă de 12 ore în afara sediul unității pârâte și nu se poate asimila cu deplasarea la instanțele de judecată din localitatea în care este situat sediul Casei Județene de Pensii G, astfel că desfășurarea activității în condiții de expunere la electromagnetice de radiofrecvență în timpul programului de lucru determină acordarea sporului de 10%, în raport de numărul de ore efectiv lucrate în locațiile în care au fost determinate depășiri ale valorilor admisibile.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, și și pârâta Casa Județeană de Pensii.
În motivarea recursului, reclamanții au susținut că au solicitat obligarea pârâtei la plata sporului începând cu data de 01.01.2006, actualizată cu indicele de inflație calculat la data plății efective și în continuare, iar instanța de judecată, în mod eronat a dispus obligarea pârâtei la plata sporului numai pentru perioada 01.09.2008-31.12.2008.
Recurenta pârâtă a arătat în motivele de recurs că potrivit art.2 din OG 6/2007, gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite, cu încadrarea în resursele financiare și în numărul maxim de posturi aprobate potrivit legii.
S-a mai arătat că în conformitate cu legile anuale ale bugetului asigurărilor sociale de stat, plata salariilor și a celorlalte elemente ale salariului pentru funcționarii publici din sistemul public de pensii se face prin bugetul asigurărilor sociale de stat,și că în bugetele anuale nu au fost prevăzute sume cu această destinație.
Analizând recursurile, situația de fapt dovedită în cauză, precum și legislația aplicabilă, Curtea reține următoarele:
OG nr. 6/2007 reglementează drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici.
În secțiunea a doua a acestei ordonanțe sunt reglementate sporurile și condițiile, în care se acordă acestea funcționarilor publici.
Sporul pentru condiții vătămătoare, de până la 10 % din salariul de bază este reglementat de art. 16 din OG nr. 6/2007.
Textul precizat prevede acordarea sporului de condiții vătămătoare funcționarilor publici care își desfășoară activitatea în cadrul autorităților și instituțiilor publice care generează electromagnetice de radio frecvență.
Același text prevede dreptul ordonatorului principal de credite de a stabili categoriile de funcționari și cuantumul sporului precum și condițiile de acordare a acestuia. Textul condiționează așadar acordarea acestui spor de existența unui act administrativ al ordonatorului principal de credite, cu precizarea că actul administrativ trebuie să aibă în vedere încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat.
Curtea apreciază că însăși redactarea textului art. 16 alin. 1 din OG 6/2007 este de natură să conducă la soluția de mai sus.
Astfel, sporul poate fi de până la 10 % situație în care instanța nu poate să se substituie autorității și să stabilească procentul concret al cuantumului acestui procent.
De asemenea, prin condiționarea încadrării în cheltuielile de personal se instituie o altă limitare a posibilității acordării acestui spor.
Din întreaga economie a textului care reglementează sporul de condiții vătămătoare rezultă că legiuitorul a acordat competențe exclusive ordonatorului principal de credite, fără ca instanța să se poată substitui atribuțiilor acestuia.
Curtea mai arată că instanța de fond a confundat salarizarea personalului din unitățile bugetare cu salarizarea funcționarilor publici.
HG nr.281/1993 modificată reglementează salarizarea personalului din unitățile bugetare, iar salarizarea funcționarilor publici a fost reglementată pentru anul 2007 prin OG 6/2007.
Este adevărat că salarizarea funcționarilor publici se efectuează din resurse bugetare alocate în acest scop prin bugetul general sau bugetul asigurărilor sociale, însă aceștia sunt salarizați conform actelor normative cu aplicabilitate în domeniul respectiv.
Tot din bugetul statului sunt salarizate și alte categorii de personal din alte domenii de activitate, precum unitățile de învățământ, unitățile de cercetare, informatică, sanitare, etc. așa cum sunt expres prevăzute în art.1 al HG 281/1993.
Modul în care se efectuează salarizarea funcționarilor publici, salariile de bază și sporurile acestora sunt prevăzute în Legea 188/1999 și în legile anuale de salarizare a funcționarilor publici.
Având în vedere că HG 281/1993 reglementează salarizarea personalului din unitățile bugetare, a categoriilor expres prevăzute în acest act normativ, Curtea arată că nu se pot extinde și aplica prin analogie drepturile salariale ale personalului bugetar și pentru funcționarii publici.
Aplicarea prin similitudine a normelor privind salarizarea personalului din unitățile bugetare și funcționarilor publici se constituie într-o adăugare la lege, cu precizarea că sistemul de drept român nu permite analogia legii.
În ceea ce privește aplicarea HG 1028/2006, Curtea arată că acest act normativ reglementează cerințele minime de securitate și sănătate în muncă, referitoare la utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare.
Actul normativ precizat nu prevede acordarea de sporuri pentru personalul care utilizează echipamentele cu ecran de vizualizare, ci numai obligațiile angajatorilor în vederea protecției personalului utilizator.
Ca sancțiuni au fost prevăzute răspunderea contravențională, civilă sau penală, fără a se introduce obligativitatea acordării unui spor salarial.
HG 1028/2006 a transpus directivele nr.1990/270/CEE și nr.30/2007, care obligă statele membre ale Uniunii să ia măsuri de îmbunătățire a securității și sănătății lucrătorilor la locul de muncă, fără însă a cuprinde și prevederi în temeiul cărora statele membre să oblige angajatorii să acorde sporuri salariale pentru utilizarea unor anumite echipamente.
În directivele precizate este instituit beneficiul unui examen oftalmologic al unor dispozitive de corecție speciale, iar protecția ochilor și a vederii lucrătorilor poate fi asigurată în cadrul sistemului național de sănătate (art.9 alin.5), întrucât art.9 alin.4 din directiva 270/1990 dispune că măsurile ce se pot lua pentru protecția lucrătorilor nu trebuie să implice costuri financiare suplimentare pentru aceștia.
Curtea mai arată că în expunerea de motive a directivei nr.270/29 mai 1970 se arată pe de o parte, că, în baza art.118 din Tratat, se impunea adoptarea unei directive în vederea garantării unei mai bune protecții a securității și sănătății lucrătorilor, iar pe de altă parte faptul că aceste măsuri nu trebuie să impună constrângeri administrative financiare și juridice, care ar împiedica crearea și dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii.
Având în vedere cele expuse în prezenta hotărâre, Curtea constată că recursul pârâtei este fondat, iar recursul reclamanților este neîntemeiat, așa încât în baza art.312 Cod pr.civilă va admite recursul pârâtei și va respinge recursurile reclamanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanții, și, împotriva sentinței nr. 1833 din 7 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-.
Admite recursul declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII G, împotriva aceleiași sentințe.
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea reclamanților.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
2ex./02 2009
Jud.fond.
Președinte:Teodora BănescuJudecători:Teodora Bănescu, Gabriela Carneluti, Magdalena Fănuță
