Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 493/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 493/R/
Ședința publică din 09 mai 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gabriela Chiorniță președinte secție
JUDECĂTOR 2: Ingrid Emina Giosanu
JUDECĂTOR 3: Corina
Grefier: -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de pârâții MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR PRIN DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE și MINISTERUL JUSTIȚIEI, împotriva sentinței nr.58/CA din 15 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți CONSILIUL NATIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMARII, cu sediul în B,--3, sector 1, TRIBUNALUL ARGES, cu sediul în Pitești, jud.A, CURTEA DE APEL, cu sediul în Pitești,-, jud.A,intimați-reclamanți, și, cu domiciliul ales la sediul Tribunalului Argeș și intimați-intervenienți în nume propriu, G, și, cu domiciliul ales la sediul Curții de APEL PITEȘTI.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP A, respectiv consilier juridic, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursurile scutite de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia, solicitând a se pune concluzii și pe aspectul privind calitatea procesuală a Ministerului Justiției.
Reprezentantul Ministerului Economiei și Finanțelor, apreciază că Ministerul Justiției are calitate procesuală pasivă în cauză. Referitor la recursul său, solicită admiterea acestuia, motivat de faptul că Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitate procesuală pasivă în cauză. Având cuvântul pe recursul Ministerului Justiției, solicită respingerea acestuia ca nefondat.
CURTEA:
Constată că, prin acțiunea înregistrată la 26 septembrie 2007, reclamanții, -, și au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Argeș, Curtea de APEL PITEȘTI, Ministerul Economiei și Finanțelor Publice prin A, solicitând și citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării pentru a le fi acordat sporul de confidențialitate de până la 15% începând cu 26 septembrie 2004, sume ce urmează a fi actualizate. S-a mai cerut și să se efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă, iar să fie obligat să aloce fondurile necesare acestor plăți.
În motivare s-a arătat că în temeiul art.15 alin.1 din nr.OG6/2007, s-a acordat sporul de confidențialitate a anumitor categorii de funcționari publici, spor pe care însă reclamanții nu l-au primit deși au calitatea de funcționari.
La 16 octombrie 2007, au formulat cerere de intervenție în interes propriu solicitând aceleași drepturi ca și reclamanții, G, și.
Prin sentința civilă nr.58/CA/2008, Tribunalul Argeș în Completul de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea și cererea de intervenție și a obligat pe pârâții Tribunalul Argeș și Curtea de APEL PITEȘTI să plătească reclamanților și respectiv intervenienților sporul de confidențialitate de 15% începând cu 26 septembrie 2004 și până la pronunțarea prezentei hotărâri, sumă ce urmează a fi actualizată în funcție de coeficientul de inflație de la data plății.
Au fost obligați pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Justiției să asigure fondurile necesare și a fost respinsă acțiunea față de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamanții și intervenienții sunt funcționari publici și prin natura activității pe care o desfășoară sunt obligați să respecte secretul informațiilor pe care le dețin și de aceea se cuvine ca ei să se bucure de sporul de confidențialitate recunoscut în favoarea altor funcționari publici prin Legea nr.188/1999 și actele normative de salarizare a acestei categorii socio-profesionale.
Această concluzie este susținută și de Legea nr.137/2000 și Constituția României care consacră principiile nediscriminării și egalității în drepturi, principii ce se regăsesc și în Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului.
Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor.
În recursul Ministerului Justiției au fost invocate dispozițiile art.304 pct.4 și 9 Cod procedură civilă și s-au susținut următoarele:
- nu există temei legal pentru acordarea sporului de confidențialitate reclamanților și intervenienților, iar reținerea discriminării de către prima instanță se situează în afara cadrului stabilit de nr.OG137/2000. În măsura în care acest act normativ era apreciat ca neconstituțional exista posibilitatea ca instanțele să invoce o astfel de excepție;
- legea nu stabilește în favoarea funcționarilor publici din cadrul instanțelor dreptul la sporul de confidențialitate și acesta nu constituie un drept fundamental care să fie apărat și garantat de Convenție, sens în care s-a pronunțat și și Curtea Constituțională, calificând sporurile ca fiind drepturi suplimentare;
- principiile enunțate de instanță nu pot duce la extinderea aplicării anumitor acte normative care privesc numai unele categorii de funcționari publici enumerate limitativ pentru că nr.OG137/2000 impune cerința ca persoanele să se afle în situații comparabile;
- nu au incidență în cauză prevederile Legii nr.677/2001 și nici celelalte dispoziții la care trimite instanța de fond.
În recursul declarat de au fost invocate dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, susținându-se în esență următoarele:
- acest recurent nu are calitate procesuală pasivă și nu poate fi confundat cu Statul Român sau cu bugetul de stat;
- nu răspunde decât de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, iar sumele bugetare acordate nu pot fi majorate decât prin lege, deci într-o procedură de legiferare;
- în mod greșit instanța nu a verificat calitatea procesuală pasivă a pârâtului, în raportul juridic dedus judecății și dacă ar fi făcut-o se impunea să se observe lipsa calității de angajator și faptul că reclamanții nu justifică în patrimoniul lor un drept în temeiul căruia să silească acest recurent să asigure fondul.
Examinând criticile formulate se constată că ele sunt fondate pentru cele ce vor arăta mai jos.
În condițiile art.137 din Codul d e procedură civilă, instanța urmează să se pronunțe cu prioritate asupra excepțiilor a căror eventuală incidență în cauză poate face inutilă cercetarea fondului.
Este vorba de excepțiile dirimante invocate fie de părți, fie de instanță, din oficiu, în conformitate cu prevederile art.162 și art.306 din Codul d e procedură civilă.
O astfel de excepție este reprezentată de cea a lipsei de legitimare procesuală pasivă, a lipsei calității de debitor al raportului juridic dedus judecății, calitate obligatorie ce derivă din prevederile art.112 Cod procedură civilă, care pretinde ca cererea de chemare în judecată să cuprindă, printre alte elemente, obiectul cât și motivul de fapt și de drept pe care se întemeiază pretențiile.
Prin indicarea acestor pretenții și a împrejurărilor de fapt și de drept pe care ele se bazează, reclamanții trebuie să justifice îndreptățirea pe care o au de a introduce cererea împotriva unui anumit pârât, deoarece raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății.
Așa fiind, calitatea cerută pentru a exercita acțiunea în justiție trebuie să corespundă cu calitatea de titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății și, pe de altă parte, între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic.
În dreptul procesual român există regula identității între persoana reclamantului și titularul dreptului în raportul juridic dedus judecății, pe de o parte, iar pe de altă parte, între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic.
Această regulă cunoaște puține excepții ce se apreciază că nu se regăsesc în cauză, una dintre ele fiind cea la care se referă art.974 din Codul civil, care dă dreptul creditorului să se îndrepte cu o acțiune împotriva debitorului său. Una din condițiile cumulative de admisibilitate a acestei acțiuni este aceea a inactivității angajatorului, inactivitate despre care nu se poate vorbi la acest moment, câtă vreme nu s-a stabilit față de acesta o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Reclamanții din prezenta cauză sunt angajați ai Tribunalului Argeș, iar intervenienții ai Curții de APEL PITEȘTI.
Raportul juridic de serviciu este creat, așadar, între reclamanți și intervenienți, pe de o parte, și Tribunalul Argeș și Curtea de APEL PITEȘTI, pe de altă parte, iar o componentă a acestui raport de serviciu este și achitarea drepturilor salariale, a primelor, sporurilor și indemnizațiilor la care funcționarul public pretinde că este îndreptățit.
funcționari pot solicita îndeplinirea obligațiilor de către angajator, însă nu au nici un raport obligațional cu recurentele și în absența acestuia nu există îndreptățirea de a introduce o acțiune prin care să se solicite asigurarea de fonduri de către acestea, decât dacă le-ar fi fost transmise drepturi procesuale de către titular.
În absența unei astfel de transmisiuni, reclamanții și intervenienții nu justifică în patrimoniul lor un drept împotriva pârâtului Ministerul Justiției de a-l pe acesta să asigure fonduri pentru plata drepturilor bănești și ca o consecință, pârâtul nu are calitate procesuală pasivă în raportul juridic cu care instanța a fost învestită.
Așa cum s-a arătat mai sus, reclamanții și intervenienții pot să urmărească valorificarea drepturilor lor împotriva debitorului lor, respectiv autoritatea angajatoare, urmând ca aceasta să cheme, eventual, în judecată, printr-o acțiune principală sau în condițiile art.60 din Codul d e procedură civilă, pe acea autoritate care, neîndeplinindu-și obligațiile față de ea, o expune unor sancțiuni pecuniare sau de altă natură.
În concluzie, față de ambele pârâte, ce nu au calitate de angajator al reclamanților, se apreciază că la acest moment nu există un raport de drept material care să poată fi valorificat prin prezenta acțiune în justiție.
În principiu, pentru aceleași considerente, nu are calitate procesuală pasivă nici Ministerul Economiei și Finanțelor, considerente cărora li se mai adaugă și alte argumente ce susțin concluzia de mai sus.
Potrivit art.3 alin.2 din nr.HG208/2005 (text în vigoare până în luna iunie 2007), Ministerul Finanțelor Publice (actuala recurentă) "elaborează proiectul bugetului de stat al legii bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat".
În condițiile art.28 din Legea nr.500/2002 "Proiectele legilor bugetare anuale și ale bugetelor se elaborează de către Guvern prin Ministerul Finanțelor" pe baza unor elemente expres menționate în textul de lege. sumelor bugetare deja alocate instituțiilor se face în conformitate cu art.48 și următoarele din aceeași lege, atribuții în acest sens având nu numai, dar și ordonatorii principali și secundari de credite.
Deci această instituție nu are, printre atribuțiile enumerate expres de art.19 din Legea nr.500/2002, obligația plății, virării, alocării de fonduri din bugetul de stat, ci doar atribuții în derularea procesului legislativ prin întocmirea proiectului de lege pe baza propunerii ordonatorilor principali de credite.
În aceste condiții apare ca nejustificată obligarea la alocarea de fonduri din bugetul de stat, deoarece acest pârât nu are calitatea de subiect pasiv al unui raport juridic, de debitor față de reclamanți.
Concluzionând în sensul că simpla întocmire a unui proiect de buget, care devine lege într-o procedură specială, nu-i acordă legitimare procesuală pasivă, urma să fie respinsă acțiunea față de acest pârât, ca de altfel și față de Ministerul Justiției.
Urmează, așadar, să fie admise ambele recursuri și în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, modificată sentința în sensul respingerii acțiunii față de pârâți, statuare față de care devine inutilă analiza criticilor de fond aduse hotărârii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
CU MAJORITATE
DECIDE
Admite recursurile civile formulate de pârâții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE și MINISTERUL JUSTIȚIEI, împotriva sentinței nr.58/CA din 15 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, TRIBUNALUL ARGES, CURTEA DE APEL PITEȘTI, intimați-reclamanți, și și intimați - intervenienți în nume propriu, G, și .
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea față de Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Menține în rest sentința.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 mai 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
,
Grefier,
/24.05.2008
GM/4 ex.
OPINIE SEPARATĂ
Având în vedere și orientarea practicii judiciare în materie a Înaltei Curți de Casație și Justiție, împărtășesc în speță opinia majoritară în privința admiterii recursului Ministerului Economiei și Finanțelor pentru considerentul că acesta nu are raport de serviciu cu reclamanții și intervenienții și nici atribuții de întocmire a bugetului propriu Ministerului Justiției, Curții de APEL PITEȘTI sau Tribunalului Argeș. Neavând calitate de ordonator de credite în raport cu intimații, nu poate avea nici obligația de a asigura fondurile necesare plății drepturilor recunoscute acestora prin sentința primei instanțe.
Apreciez, însă, că Ministerul Justiției are calitate procesuală pasivă, întrucât gestionează bugetele instanțelor judecătorești (cu excepția celui al instanței supreme), iar ministrul este ordonator principal de credite în raport cu pârâții Curtea de APEL PITEȘTI și Tribunalul Argeș.
Potrivit art. 131 alin. 2 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, modificată, "Bugetul curților de apel, al tribunalelor, al tribunalelor specializate și al judecătoriilor este gestionat de Ministerul Justiției, ministrul justiției având calitatea de ordonator principal de credite".
Potrivit art. 4 pct. X din HG nr. 83/2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției, modificată, în domeniul gestionării patrimoniului, Ministerul Justiției "asigură buna organizare și administrare a justiției ca serviciu public, scop în care:
1. pune la dispoziția instanțelor judecătorești, a aparatului propriu și a unităților subordonate ministerului fondurile necesare în vederea desfășurării activității;
2. fundamentează și elaborează proiectul bugetului de stat pentru activitatea proprie, a instituțiilor aflate sub autoritatea sa în calitatea de ordonator principal de credite, precum și a unităților subordonate; repartizează alocațiile bugetare ordonatorilor secundari de credite și controlează modul de folosire a acestora;".
Chiar dacă nu există raport de serviciu între recurentul Ministerul Justiției, pe de o parte, și reclamanți și intervenienți, pe de altă parte, din perspectiva faptului că bugetul ordonatorilor secundar și terțiar (Curtea de Apel și Tribunalul - care au calitatea de "angajator" în raport cu reclamanții și intervenienții) sunt gestionate de recurent, precum și din perspectiva celorlalte atribuții legale expuse anterior și ale art. 21 din Legea 500/2002 privind finanțele publice, apreciez ca Ministerul respectiv are calitate procesuală pasivă pentru obligația de a asigura fonduri către C și Tribunal pentru plata drepturilor bănești cerute în speță.
Se constată, însă, că obligația de a asigura fonduri stabilită de prima instanță în sarcina Ministerului Justiției nu a fost solicitată de către reclamanți și intervenienți, a chemând în judecata ministerul respectiv pentru recunoașterea discriminării lor profesionale, calcularea și plata sporului de confidențialitate și efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă. Doar pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost chemat în judecată pentru a asigura fondurile necesare plății respectivelor drepturi bănești.
Ministerul Justiției a formulat întreaga sa apărare de fond în considerarea poziției sale de pârât și raportat la solicitările reclamanților și intervenienților față de el.
Prima instanță, însă, a dispus obligarea Ministerului Justiției să aloce fonduri, fără a pune în discuție această modificare a cadrului procesual sub aspectul obiectului cererii de chemare în judecată.
Prin urmare, Ministerul Justiției are calitate procesuală în cauză în raport de obligația impusă de prima instanță, însă această obligație nu a fost cerută de către reclamanți și intervenienți. Apărările Ministerului Justiției, ca și susținerile din recurs, abordează temeinicia pretențiilor reclamanților din poziția sa de chemat în judecată pentru plata drepturilor, nu din poziția de gestionar al bugetului Curții de Apel și al Tribunalului.
Apreciez că, în aceste condiții, controlul judiciar nu poate fi corect efectuat de către instanța de recurs, motiv pentru care, văzând dispoz. art. 304 pct. 9, 3041, 312 alin. 1-3 și 5.proc.civ. susțin soluția admiterii recursului Ministerului Justiției, cu consecința casării sentinței și a trimiterii cauzei spre rejudecare la prima instanță.
Red.03.06.2008
Președinte:Gabriela ChiornițăJudecători:Gabriela Chiorniță, Ingrid Emina Giosanu, Corina
