Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 493/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea nr.188/1999 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 493
Ședința publică de la 2 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Sas Remus
JUDECĂTOR 2: Morariu Adriana
JUDECĂTOR 3: Nechifor Veta
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul, cu domiciliul în mun. B,-, -.2, județul B, împotriva sentinței nr. 1688 din 4 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. ( dosar nr- )
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 26 martie 2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea ședinței de judecată de la acea dată redactată separat și care face parte integrantă din prezenta decizie și când, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea s-a amânat pentru astăzi 2 aprilie 2008.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea adresată Tribunalului Botoșani la data de 11.06.2007, reclamantul a solicitat anularea Deciziei nr.106/26.08.2004 emisă de pârâta DGFP B prin care a fost desemnat să efectueze controlul financiar preventiv, în sensul completării sale cu mențiunea acordării unui spor pentru complexitatea muncii până la 25% aplicat la salariul brut lunar.
Prin precizările ulterioare la acțiune, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 10.134 lei reprezentând sporul de 25% aplicat la salariul brut lunar pentru perioada 1.09.2004 - 1.04.2007, cu cheltuieli de judecată, precizând că acest spor trebuia să i se acorde ca urmare a muncii prestate în baza deciziei mai sus-menționate.
Tribunalul Botoșani, prin sentința nr.1688/04.12.2007, a respins acțiunea reclamantului, reținând, în esență, că stabilirea sporului în cauză este, într-adevăr prevăzut de art.13 alin.7 din Legea nr.84/2003, dar că reprezintă doar atributul conducătorului instituției care are posibilitatea și nu obligația acordării sporului respectiv.
Mai reține tribunalul că reclamantul a contestat tardiv decizia respectivă, iar acordarea sporului prin hotărâre judecătorească nu este posibil întrucât prin decizie nu s-a stabilit un astfel de spor.
Împotriva sentinței tribunalului, a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A motivat că prin decizia în cauză a fost desemnat să efectueze controlul financiar preventiv, activitate pentru care beneficiază de un spor pentru complexitatea muncii de până la 25%, potrivit art.13 din Legea nr.84/2003, spor de care au beneficiat, în mod discriminatoriu, doar două persoane din cele nominalizate în anexa la Decizia nr.106/26.08.2004.
Mai arată reclamantul recurent că, faptul că decizia respectivă a fost emisă anterior obținerii avizului nu poate fi imputat funcționarilor publici ci instituției care ar fi avut posibilitatea să revină la Decizia nr.106/2004, după obținerea avizului necesar.
Prin urmare, apreciază reclamantul, pentru perioada 1.09.2004, când a fost desemnat să exercite activități de control, 1.04.2007, când a fost înlocuit din funcția respectivă - prin Decizia nr.39/30.03.2007 are dreptul la un spor de 25% din salariul de bază brut lunar.
Recursul este nefondat.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.13 alin.7 din Legea nr.84/2003 pentru modificarea și completarea nr.OG119/1999, " Prin decizie internă a conducătorului entității publice, persoanele desemnate să efectueze controlul financiar preventiv pot beneficia de un spor pentru complexitatea muncii de până la 25% aplicat la salariul de bază brut lunar ".
În speță, Decizia nr.106/2004, prin care reclamantul a fost desemnat să exercite activități de control și în a cărei anexă au fost nominalizate, așa cum arată și reclamantul, doar două persoane pentru a beneficia de sporul de complexitate respectiv, i-a fost comunicată reclamantului la data de 26.08.2004.
Reclamantul s-a adresat pârâtei, în scris la data de 28.02.2007, solicitând acordarea sporului de complexitate, solicitare la care a primit răspuns negativ.
Ori, în conformitate cu dispozițiile art.7 alin.1) din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, reclamantul avea obligația să se adreseze pârâtei pentru revocarea parțială sau totală a deciziei în cauză, în termen de 30 de zile de la data comunicării acesteia.
Prin urmare, așa cum a reținut și tribunalul, acordarea sporului solicitat pe cale judecătorească nu se poate realiza în condițiile în care reclamantul a parcurs procedura plângerii prealabile cu o întârziere de 2 ani și 6 luni.
Față de această împrejurare, este de prisos a se mai analiza motivele de recurs care vizează fondul cauzei.
Așa fiind, și cum nici motive de ordine publică, care să ducă la o eventuală casare a sentinței, nu au fost reținute, instanța în baza art.312 alin.1) Cod proc. civilă, va respinge recursul reclamantului ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2) Cod proc. civilă,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DISPUNE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul, cu domiciliul în mun. B,-, -.2, județul B, împotriva sentinței nr. 1688 din 4 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 2 aprilie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
2ex/10.04.2008
OPINIE SEPARATĂ
Contrar opiniei majoritare, apreciez că recursul este întemeiat, caracter pe care îl are și acțiunea formulată.
Nu este întemeiată excepția neîndeplinirii procedurii prealabile prevăzută de art.7 al.1 din legea nr.554/2004 întrucât nu este necesară parcurgerea acestei proceduri. Legea nr.554/2004 reprezintă o lege generală, legea specială respectiv legea nr.188/1999 neprevăzând această procedură, astfel încât, dând eficiență principiului de drept " specialia generalibus derogant ", nu se impunea parcurgerea procedurii prealabile.
Mai mult, trebuie observat că prin decizia atacată ( nr.106/2004 ) reclamantului nu i s-a respins dreptul solicitat prin acțiune ( drept salarial ), ci doar i s-au stabilit atribuțiile suplimentare care justifică sporul pretins.
Dreptul salarial a fost solicitat abia la 28.02.2007, ( așa cum s-a reținut și în motivarea opiniei majoritare ) și cum rezultă din cuprinsul cererii depuse la dosar ( 5 ).
Or cu privire la răspunsul privind acordarea dreptului salarial s-a respectat procedura prealabilă, așa cum rezultă din cuprinsul adresei nr.I/4599/26.03.2007 a B ( 4 ) prin care i se comunică reclamantului că nu i se poate acorda dreptul pretins.
Pe fond acțiunea este întemeiată întrucât reclamantul a îndeplinit aceleași atribuții pe care le-au îndeplinit și alte persoane ( respectiv exercitarea controlului financiar preventiv ) persoane care au beneficiat de un spor de 20%, potrivit OG119/1999, așa cum rezultă din cuprinsul deciziei nr.55/2006 emisă de către DGFP ( 33 ).
Potrivit art.5 din Codul Muncii, în cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații.
De asemenea, dispozițiile art.2,6 din nr.OG137/2000, interzic discriminarea.
Nu a fost prezentat de către pârât, nici un argument rezonabil care să justifice diferența de tratament dintre reclamant și alți angajați.
Pentru considerentele învederate, acțiunea reclamantului apărea ca întemeiată, acesta fiind îndreptățit la acordarea unui spor de 20%, de care au beneficiat și alți angajați.
Judecător,
- -
Red.
Tehnored.
2ex/14.04.2008
Președinte:Sas RemusJudecători:Sas Remus, Morariu Adriana, Nechifor Veta
