Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 496/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 496/
Ședința publică de la 11 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dorina Vasile
JUDECĂTOR 2: Vasile Susanu
JUDECĂTOR 3: Mariana Trofimescu
Grefier - -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de pârâta DIRECTIA DE MUNCĂ ȘI PROTECTIE SOCIALĂ V, cu sediul în F,- bis, jud. V și de către reclamanții, G, și împotriva sentinței nr.317 din 29 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 11 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi, când Curtea, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 18 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 317/29.04.2008, pronunțată de Tribunalul Vrancea,în dos.nr-, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, -, -, G, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la sediul Direcției de Muncă și Protecție Socială V, din F,- bis, în contradictoriu cu pârâta DIRECTIA DE munca SI PROTECTIE SOCIALA V,cu sediul în F,- bis, județul V, pentru anularea actului adresa nr.2823/10.03.2008 și acordare drepturi bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, potrivit Legii contenciosului administrativ și /1999, înregistrată sub nr-, a fost obligată pârâtă să acorde fiecărui reclamant, în funcție de data angajării, suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază datorate pe perioada 22 martie 2004 - 29 aprilie 2008, data pronunțării hotărârii, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la nr- și precizată la data de 04.04.2008, reclamanții, -, -, G, prin Sindicatul și Protecției Sociale V au solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială V, anularea adresei nr.2823/10.03.2008 prin care li s-a refuzat acordarea unor sporuri salariale și obligarea pârâtei la plata către fiecare dintre reclamanți a drepturilor salariale reprezentând suplimentului postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentului treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, drepturi prevăzute de art.31 alin.1 lit.c și d din Legea 188/1999.
Reclamanții sunt salariați în cadrul Direcției de Muncă și Protecție Socială V, au calitatea de funcționari publici, sunt salarizați în conformitate cu prevederile Legii 188/1999 și au dreptul să primească pe lângă celelalte drepturi și cele două sporuri, respectiv suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, așa cum a au fost reglementate prin art.41 alin.1 lit.c din actul normativ citat.
Reclamanții, așa cum recunoaște și pârâta nu au primit până în prezent, de la apariția actului normativ sporurile respective și acest drept tinde să fie lipsit de conținut, iar pentru această îngrădire pârâta nu are justificare printr-o cauză de utilitate publică.
Mai mult, este de principiu că o normă legală, o dată reglementată, trebuie să producă efectele, fiind împotriva rațiunii de a exista a legilor să aibă doar caracter formal.
Potrivit art.1 din protocolul adițional 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publici și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".
Astfel, dreptul reclamanților la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare sunt un drept de creanță și, prin urmare, este un bun în sensul art.1 din Protocolul adițional 1 la Convenția menționată.
Relativ la cererea privind acordarea sporurilor pe viitor, instanța urmează să o respingă întrucât creanța nu îndeplinește cumulativ cele 3 condiții de a fi certă, lichidă și exigibilă, nefiind născută și putând fi influențată ulterior de modificări legislative sau ale raporturilor de muncă dintre părți.
Potrivit art.1082 Cod civil, pârâta va fi obligată la plata de daune interese echivalente cu actualizarea sumelor cu rata inflației până la data plății efective.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs V cu următoarea motivare:
În perioada 2004-2006, prevederile art.31 alin.1 fost 29, din Legea nr.188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, republicată, referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate după cum urmează: prin art.44 din OUG nr.92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.76/2005 care prevede că,la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă aplicarea disp.art. 29 din Legea nr.188/1999; prin art.48 din OUG nr.2/2006, privind reglementarea drepturilor salariale pentru anul 2006 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.417/2006 care prevede că, la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe se suspendă aplicarea disp.lit.c" și,d" ale art.29 alin.1 din Legea nr.188/1999, republicată cu modificările ulterioare, până la 31 decembrie 2006,
În anul 2007 nu au fost prevăzute aceste sume în fondul de salarii, neavând aprobate în buget sume cu această destinație.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs și reclamanții cu următoarea motivare:
Prin admiterea cererii reclamanților de acordare a drepturilor reclamate începând cu data de 22 martie 2004 și nu cu 1 ianuarie 2004 instanța a pronunțat o hotărâre nelegală, considerând necesar a se distinge perioadele ce au legătură cu aplicarea prevederilor legale ce conferă dreptul al suplimentul postului și supliment corespunzător treptei de salarizare și anume: 01.ianuarie 2004 - 23 noiembrie 2004, 23 noiembrie 2004 - 01.ianuarie 2007 și 1 ianuarie 2007- până în prezent.
Prescripția extinctivă a dreptului material la acțiune nu a curs în perioada noiembrie 2004 - 1 ianuarie 2007 întrucât exercițiul dreptului a fost suspendat printr-o normă legală expresă până la încetarea acestei suspendări conf. art. XIII din Legea nr.251/2006.
Sub aspectul respingerii cererii reclamanților de acordare a drepturilor reclamante și pe viitor, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală
Prin pronunțarea unei soluții în sensul obligării pârâtei la plata în continuare a drepturilor, consideră că judecătorul nu și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești și nu se legiuitorului întrucât nu edictează o normă ci o aplică pe cea în vigoare, obligând pârâta să o respecte ca atare atâta timp cât acesta este în vigoare
( obligație de a face).
Curtea analizând actele dosarului constată:
În ceea ce privește recursul V, urmează a fi respins ca nefondat.
Prin art.48 din OG nr.2/2006, disp.art.29 al.1 lit.c și d" au fost suspendate și anulate.
Astfel, reclamanții având calitate de funcționari publici, sunt salarizați în conformitate cu prevederile Legii nr.188/1999 și au dreptul să primească pe lângă celelalte drepturi, cele două sporuri, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, așa cum au fost reglementate prin art.31 alin.1 lit.c și d din actul normativ citat. Astfel, dreptul reclamanților la sporurile solicitate reprezintă un drept de creanță și prin urmare este un bun în sensul art.1 din protocolul adițional 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Cu privire la recursul reclamanților, Curtea reține că într-adevăr dreptul acestora s-a născut la data de 01.01.2004 când a intrat în vigoare textul de lege și de la această dată trebuie să fie acordate drepturile reclamanților și nu de la data de 22.03.2004.
Sub acest aspect recursul reclamanților urmează a fi admis.
Cât privește motivul de recurs, referitor la acordare pe viitor a drepturilor reclamantei, Curtea reține că nu poate fi primit, menținând ca legală și temeinică hotărârea instanței de fond, în această privință, întrucât creanța nu este certă, lichidă și exigibilă.
În concluzie, pe baza celor mai sus expuse și pe temeiul de drept reprezentat de disp.art. 312 pr civ. urmează a fi respins ca nefondat recursul V și a fi admis recursul reclamanților, să modifice în parte sentința recurată, în sensul obligării pârâtei la plata sporurilor, respectiv începând cu data de 01.01.2004 și nu 22.03.2004, iar celelalte dispoziții ale sentinței atacate vor fi menținute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LFGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ V cu sediul în F,- bis, jud. V.
Admite recursul reclamanților, G, și împotriva sentinței nr.317 din 29 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința nr.317/2008 a Tribunalului Vrancea în sensul că obligă pârâta la plata sporurilor respective începând cu data de 1.01.2004 și nu 22.03.2004.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.//11.11.2008
Tehnored./2ex./14.11.2008
Fond -
Președinte:Dorina VasileJudecători:Dorina Vasile, Vasile Susanu, Mariana Trofimescu
