Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 4977/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 4977
Ședința publică de la 25 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Lungu
JUDECĂTOR 2: Gabriel Viziru
JUDECĂTOR 3: Carmen Ilie
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta Direcția Pentru Agricultură Și Dezvoltare Rurală în contradictoriu cu intimata, împotriva sentinței nr.275 din data de 11 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta pârâtă Direcția Pentru Agricultură Și Dezvoltare Rurală și intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul a fost declarat peste termenul prevăzut de art. 301 și este scutit de taxa de timbru.
S-a referit că intimata pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform prevederilor art. 242 alin.2
S-a arătat că intimata pârâtă nu a depus întâmpinare.
Curtea, apreciind cauza în stare de soluționare, trece la deliberări
CURTEA:
Asupra recursului de față,
Prin sentința nr. 275 din data de 11 februarie 2009, Tribunalul Mehedinția admis în parte acțiunea formulată de reclamanta, împotriva pârâtei Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală
A obligat pârâta să plătească reclamantei suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază aferente perioadei 01.04.2005-11.02.2009, actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective.
A respins capătul de cerere privind acordarea acestor drepturi și pe viitor.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că din adeverința nr. 11389/15.12.2008 rezultă că reclamanta este numită în funcția publică din cadrul Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală M începând cu luna octombrie 2004. Prin adresa nr.11384/15.12.2008, i s-a comunicat reclamantei că nu s-a primit răspuns de la ordonatorul principal de credite pentru plata suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Potrivit art. 31 din Legea nr. 188/1999 republicată pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul gradului.
Aplicarea dispozițiilor art. 29 (actual art. 31) din Legea nr.188/1999 a fost suspendată la data intrării în vigoare a OUG 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005. Prevederile art. 29 alin. 1 lit. c și d din Legea 188/1999 (actual art. 31) au fost suspendate și în continuare prin nr.OG2/2006, până la data de 31 2006. La data de 01.01.2007 când a încetat suspendarea funcționarul public a fost repus în drepturi cu caracter retroactiv în privința acestor suplimente.
S-a constată astfel că dreptul funcționarului public la plata suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare a fost prevăzut de lege începând cu data de 01.01.2004, dată de la care se aplicau dispozițiile art. 29 (actual art. 31), conform art. 25 din Legea nr. 161/2003 de modificare a Legii nr. 188/1999 și a fost suspendat până la data de 01.01.2007.
Conform dispozițiilor art. 2 din nr.OG 6 din 24 ianuarie 2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, "prezenta ordonanță se aplică funcționarilor publici numiți în temeiul Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare."
Din interpretarea dispozițiilor art. 1 din același act normativ rezultă că sistemul de salarizare al funcționarilor publici cuprinde salariile de bază, sporurile, premiile, stimulentele și alte drepturi, ori suplimentele solicitate de reclamantă reprezintă sporuri și prin urmare fac parte din salariul funcționarului public.
Pe de altă parte, instanța de fond a reținut că potrivit art. 1 din Protocolul Adițional 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale: "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional".
Noțiune cu caracter autonom, "bunul" a căpătat în accepțiunea Curții valențe din ce în ce mai largi. Astfel, se poate afirma că în conținutul acestui termen s-a înglobat și noțiunea de valoare patrimonială ca ansamblu de interese care decurg din ansamblul raporturilor cu conținut economic pe care o persoană ar fi putut în mod efectiv și licit să le dobândească.
Față de cele menționate anterior, s-a apreciat că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 1 din Protocolul Adițional 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale întrucât dreptul la suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare constituie un drept de creanță și deci un bun, de care reclamanta a fost lipsită prin suspendarea aplicării dispozițiilor art.29 (actual art.31) din Legea nr.188/1999.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția Pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală.
Prin cererea de recurs s-a solicitat și repunerea in termenul de recurs arătându-se că sentința recurată a fost comunicată pârâtei la data de 2.03.2009 și înregistrată la data de 3.03.2009 sub numărul 946 din aceeași dată.
Aceasta sentința a fost adusă la cunoștința conducerii instituției care a repartizat-o către consilierul juridic, numai că de la repartizare aceasta nu a ajuns în termenul prevăzut de lege pentru declararea recursului la consilierul juridic. În urma primirii unor documente de către consilierul juridic în data de 8 09 2009 s-a constatat că printre acestea se găsea și sentința pronunțată în cauza de față, și că deși comunicarea a fost înregistrată la data de 3 03 2009 și s-a aplicat stampila cu antetul instituției, numărul si data înregistrării, la numărul de înregistrare 946/3 03 2009 figurează altceva, iar sentința cu numărul de mai sus nu a ajuns in termenul legal la persoana îndreptățită să declare recurs.
În consecință s-a susținut că a luat la cunoștință abia în data de 8.09.2009 de sentința pronunțată în cauza de față.
S-a arătat și că nici procesul verbal de îndeplinirea procedurii nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege și nu se poate stabili cine a primit sentința sau când a fost repartizată.
În subsidiar s-au adus argumente și referitor la fondul cauzei
Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 100, 103 si 304 pct. 8 din c pr civ. iar în conformitate cu art. 242 din pr. civ. s-a solicitat judecarea în lipsă.
Analizându-se cu prioritate cererea de repunere în termenul de exercitare a recursului se reține că prin aceasta se solicită atât repunerea în termenul de exercitare a căii de atac dar se invocă și nulitatea actului de procedură al comunicării.
Deoarece existența unui caz de nulitate al actului de procedură al comunicării ar face inutilă analiza cererii de repunere în termenul de exercitare al căii de atac, întrucât o cerere de repunere în termen este justificată decât în raport cu un termen care a început să curgă și s-a împlinit în mod legal, aspectul nulității comunicării va fi analizat cu prioritate
Sub acest aspect se reține că deși, în speță, se invocă nulitatea actului de procedură al comunicării sentinței nu se aduc argumente concrete în susținerea celor invocate.
Cu toate acestea, analizându-se procesul verbal de comunicare al sentinței efectuat în cauză dese reține că acesta îndeplinește cerințele dispozițiilor art. 101 alin. 1 cod procedură civilă, în cadrul acestuia arătându-se numele persoanei care a primit comunicarea și făcându-se mențiunea de către agentul procedural că persoana care a primit comunicarea este funcționarul însărcinat cu primirea corespondenței în cadrul instituției recurente, ce a semnat în fața agentului procedural pentru primirea comunicării.
Din acest punct de vedere se rețin ca incidente dispozițiile art. 101 alin. 4 cod procedură civilă potrivit cărora procesul-verbal face dovadă până la înscrierea în fals cu privire la faptele constatate personal de cel care l-a încheiat.
De asemenea, se constată că actul de procedură analizat poartă și ștampila instituției recurente, ceea ce face și mai verosimile constatările agentului procedural.
Pentru considerentele mai sus reținute nu poate fi constatat că actul comunicării sentinței pronunțate în cauză este afectat de nulitate.
Referitor la cererea de repunere în termenul de formulare a recursului se reține că potrivit art. 103 alin. 1 cod procedură civilă pentru a se dispune repunerea în termen se cer a fi îndeplinite următoarele condiții:
- partea care nu a formulat actul de procedură în termenul legal imperativ, trebuie să facă dovada că a fost împiedicată de o împrejurare mai presus de voința ei, care s-a produs înainte de împlinirea termenului.
- în termen de cel mult 15 zile de la data încetării împiedicării partea trebuie să formuleze atât cererea de repunere în termen cât și actul de procedură care nu l-a îndeplinit în termen.
Se are în vedere și faptul că împrejurarea mai presus de voința părții în sensul art. 103 alin. 1 cod procedură civilă, trebuie să fie una obiectivă, asimilabilă forței majore, care nu putea să fie prevăzută dar mai ales depășită de către recurentă.
În speță se constată că recurenta prin cererea de repunere în termen invocă numai disfuncționalități existente în cadrul acesteia cu privire la primirea și circuitul corespondenței, împrejurări care nu pot fi reținute ca fiind unele de natură obiectivă asimilabile forței majore în sensul dispozițiilor legale mai sus menționate, astfel că, solicitarea de repunere în termenul de recurs formulată în cauză urmează a fi reținută ca nefondată.
În consecință, recursul este tardiv.
În acest sens se constată că, recursul a fost depusă la instanța a cărei hotărâre s-a atacat la data de 23.09.2009, iar hotărârea s-a comunicat la data de 03.03. 2009, astfel încât recursul s-a declarat cu mult peste termenul prevăzut de art. 20 alin. 1 din Legea 554/2004.
Potrivit dispozițiilor art. 20 alin. 1 din Legea 554/2004 termenul de recurs în cauza de față este de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
În speță, acest termen a fost nesocotit, recursul fiind depus cu mult peste termenul de 15 zile de la comunicarea sentinței recurate.
Având în vedere aceste considerente, urmează a se respinge ca tardiv recursul formulat de pârâta Direcția Pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca tardiv declarat recursul pârâtei Direcția Pentru Agricultură Și Dezvoltare Rurală, împotriva sentinței nr. 275 din data de 11 februarie 2009, pronunțată de Tribunal M în dosarul nr-.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
./. 07 2009
Jud.fond.
Președinte:Sanda LunguJudecători:Sanda Lungu, Gabriel Viziru, Carmen Ilie
