Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 499/2009. Curtea de Apel Tg Mures

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ

SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

Decizie nr. 499/

Ședința publică din 14 Mai 2009

Completul compus din:

- Președinte

- Judecător

- - Judecător

Grefier -

Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanții, toți cu domiciliul ales la sediul IPJ H, M C,--36, jud.H, împotriva sentinței nr.2377/22.10.2008 pronunțată de Tribunalul Harghita.

La apelul nominal se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care se constată că susținerile părților și dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din 23 aprilie 2009, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 30 aprilie 2009, 7 mai 2009 apoi pentru azi 14 mai 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.

CURTEA,

Prin sentința civilă nr. 2377 din 22 octombrie 2008, Tribunalul Harghitaa respins acțiunea formulată de reclamanții, și, împotriva pârâților MIRA, Inspectoratul General al Poliției Române, Inspectoratul de Poliție al județului H, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect constatarea că au fost și sunt discriminați de Statul Român în raport cu ceilalți polițiști care lucrează în cadrul cărora, conform art. 21 alin. 11din OG nr. 38/2003 modificată, le-a fost acordat un spor permanent de 30% lunar din salariul de bază și că, Statul Român și ceilalți pârâți, refuzând să le recunoască și reclamanților același drept salarial, au încălcat dispozițiile art. 1-6 din OG nr. 137/2000 și dispozițiile Protocolului 12 din CEDO precum și art. 5 și 154 alin. 3 din Codul Muncii.

Reclamanții au învederat că prin discriminarea pe care pârâții au făcut-o în raport cu ei și cu ceilalți polițiști din cadrul, fiecare dintre reclamanți a fost prejudiciat cu sumele aferente creșterii salariale privind aplicarea sporului de 30% din salariul de bază lunar începând cu 31 martie 2006. Astfel, s-a cerut obligarea pârâților la înlăturarea pentru viitor a discriminării prin acordarea sporului lunar de 30% din salariul de bază, repararea prejudiciului pe perioada 31 martie 2006 și până în prezent prin acordarea despăgubirilor solicitate, obligarea la plata dobânzilor legale și la indexarea sumelor acordate prin aplicarea coeficientului de inflație, efectuarea mențiunilor privitoare la majorările salariale în cărțile de muncă ale reclamanților, cu cheltuieli de judecată.

Prima instanță a reținut că, reclamanții sunt polițiști în cadrul Târgu-M - H și că prin sentința civilă nr. 2774 din 6 noiembrie 2007 li s-au acordat sporul de 30% pentru perioada 6 septembrie 2004 - 31 martie 2006 și că, într-adevăr, potrivit art. 21 alin. 11din OG nr. 38/2003 polițiștii care desfășoară activități pentru prevenirea și combaterea corupției în rândul personalului MIRA beneficiază de un spor de 30% lunar, din salariul de bază iar reclamanții nu se încadrează în această categorie.

Pentru a pronunța soluția de respingere a cererii reclamanților, prima instanță a avut în vedere faptul că de la pronunțarea sentinței menționate au intervenit decizia nr. 818/2008, 819/2008 și 820/2008 ale Curții Constituționale, prin care au fost declarate neconstituționale prevederile art. 1, art. 2 alin. 3 și art. 27 alin. 1 din OG nr. 137/2000, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative. În cazul dedus judecății, dreptul la sporul de 30% este stabilit printr-un act cu putere de lege numai în favoarea polițiștilor care activează în cadrul iar instanța nu s-a considerat competentă să analizeze concordanța respectivelor prevederi cu ale Constituției, în condițiile în care reclamanții nu au invocat excepția de neconstituționalitate a respectivelor texte de lege și invocarea directă a Constituției, nu este pertinentă.

Hotărârea primei instanțe a fost atacată cu recurs de către reclamanți care, reluând petitele acțiunilor introductive, au criticat legalitatea hotărârii pronunțate de Tribunalul Harghita sub aspectul faptului că aceasta ar fi apreciat în mod greșit cererea ca inadmisibilă, motivând respingerea ei pe apariția unor decizii ale Curții Constituționale. Recurenții au precizat că aceste decizii au efect doar "pares", prin urmare, lor nu le sunt opozabile și nici instanței care era obligată să facă aplicarea prioritară a dispozițiilor Protocolului 12 la Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertățile fundamentale, cu respectarea art. 20 din Constituție.

S-a făcut precizarea că nu s-a cerut o adăugare la lege, unei norme de salarizare proprii, ci constatarea discriminării cu referire la legea existentă și la plata despăgubirilor ce li se cuvin. Recurenții au făcut o amplă referire la conținutul fișei posturilor lor, în raport de care au apreciat că se înscriu clar în dispozițiile de care beneficiază colegii lor din cadrul.

Intimatul pârât MAI prin Direcția Generală Juridică a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului reclamanților.

Intimatul a subliniat în esență că reprezintă o structură specializată care are competență specifică și desfășoară activități de prevenire și combatere a corupției în rândul personalului MAI, activități ce disting această direcție de celelalte unități din structura instituției. S-a negat existența discriminării, deoarece criteriul de selecție în ceea ce privește acordarea sporului solicitat și de reclamanți, este prevăzut chiar în cuprinsul dispozițiilor legale ce instituie dreptul respectiv iar principiul nediscriminării presupune aplicarea unui tratament egal tuturor indivizilor aflați în situații identice. De asemenea, s-a invocat aplicabilitatea deciziilor Curții Constituționale la care a făcut referire prima instanță.

Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, ținând cont și de incidența prevederilor art. 3041Cod procedură civilă, instanța constată că recursul este nefondat.

Anterior pronunțării deciziilor Curții Constituționale la care a făcut referire instanța de fond, într-adevăr reclamanților, prin sentința civilă nr. 2774 din 6 noiembrie 2007 li s-a recunoscut dreptul la un spor de 30% din salariul de bază doar pe perioada 6 septembrie 2004 - 31 martie 2006, spor de care, la vremea respectivă, au beneficiat prin lege, doar ofițerii de poliție judiciară detașați la DNA, în raport de care s-au constatat că reclamanții au fost discriminați. În vederea soluționării respectivei cauze, s-au avut în vedere și Hotărârea nr. 219 din 1 august 2007 CNCD, însă s-a considerat că, odată cu intrarea în vigoare la OUG nr. 27/2006, situația de discriminare a încetat.

În prezenta cauză, reclamanții invocă dreptul la un spor de 30% din salariul de bază prevăzut în mod expres prin art. 21 alin. 11din OG nr. 38/2003 doar în favoarea polițiștilor care desfășoară activități privind prevenirea și combaterea corupției în rândul personalului MAI, invocându-se din nou discriminarea în raport de aceștia din urmă. Solicitarea reclamanților se circumscrie tocmai constatării unei situații care a făcut obiectul cercetării constituționalității prevederilor art. 1, art. 2 alin. 3 și art. 27 alin. 1 din OG nr. 137/2000, astfel că, instanța nu poate nesocoti efectul deciziilor pronunțate de Curtea Constituțională, în condițiile în care sporul a fost expres prevăzut doar pentru o categorie de funcționari publici - polițiști care activează într-o structură specializată cu atribuții clar definite delimitate prin lege, iar textul legal în baza căruia se acordă sporul pentru ofițerii de poliție judiciară din cadrul, nu a fost declarat neconstituțional.

În contextul celor arătate, văzând și prevederile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

Respinge recursul declarat de reclamanții, și, toți cu domiciliul ales în M C, str. -, nr. 34-36, camera 007, județul H, împotriva sentinței civile nr. 2377 din 22 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 14 mai 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat

pentru -,fiind

în concediu de odihnă, semnează

Președintele instanței,

GREFIER,

red.

tehnored. BI/2ex

jud.fond:

-6.07.2009-

Președinte:Nemenționat
Judecători:Nemenționat

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 499/2009. Curtea de Apel Tg Mures