Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Sentința 5/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 5/
Ședința publică de la 22 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasile Susanu
JUDECĂTOR 2: Ioan Apostu Dr. - -
Grefier - - -
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea acțiunii formulată de reclamantele, domiciliată în B,-, jud. B, și de, cu domiciliul în B,str. - - nr. 7, jud. B, în contradictoriu cu pârâții INSPECȚIA, cu sediul în B,-, sector 2, și INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ AL JUDEȚULUI B, cu sediul în B,-, jud. B, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns pentru pârâta Inspecția, consilier juridic, lipsă fiind reclamantele - și pârâtul Inspectoratul TERITORIAL D E Muncă al Județului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Inspecției, solicită admiterea punctului de vedere al reclamantelor, având în vedere disp. nr.OUG 146/2007, conform căreia drepturile sunt acordate eșalonat sau într-o singură tranșă, de la caz la caz.
CURTEA
Asupra acțiunii în contencios administrativ de față;
Examinând actele și lucrările dosarului,constată următoarele;
Prin cererea înregistrată sub nr. 2098/2007 pe rolul Curții de APEL GALAȚI, reclamantele - și au chemat în judecată pe pârâtele Inspecția B și Inspectoratul TERITORIAL D E Muncă al județului B, solicitând plata primelor de vacanță aferente personalului pe anii 2001-2006, actualizată conform indicelui de inflație.
În motivarea acțiunii, reclamantele susțin următoarele;
Prin publicarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, s-a instituit o nouă categorie profesională - funcționarii publici - cărora li s-au stabilit drepturi și obligații.
Potrivit prevederilor art. 33(2) din această normă legală "funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu,la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat".
După modificarea și republicarea legii, prin renumerotare, articolul menționat a devenit 34(2).
Aplicarea acestei prevederi legale a fost suspendată succesiv până la data de 31.12.2006 prin art. 3 alin. 1 din nr.OUG 33/2001, art. 12 alin. 4 din Legea nr. 743/2001 - bugetului de stat pentru anul 2002, art. 10 alin. 3 din Legea nr. 631/2002 - bugetului de stat pentru anul 2003, art. 9 alin. 7 din Legea nr. 507/2003 - bugetului de stat pentru anul 2004, art. 8 alin. 7 din Legea nr. 511/2004 - bugetului de stat pentru anul 2005 și art. 5 alin. 5 din Legea nr. 379/2005 - bugetului de stat pentru anul 2006.
Suspendările dispuse prin legile bugetului de stat și-au încetat anual aplicabilitatea, odată cu intrarea în vigoare a celorlalte legi - devenind astfel aplicabile prevederile art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, pentru anul anterior, potrivit art. 64 alin. 2 și 3 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative - " la expirarea duratei de suspendare actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare" și "prelungirea suspendării ori modificarea sau abrogarea actului normativ ori a dispoziției suspendate poate face obiectul unui act normativ sau al unei dispoziții exprese, cu aplicare de la data expirării suspendării".
Normele de suspendare contravin prevederilor art. 41 și 53 din Constituție, dreptul la prima de vacanță constituind un drept de renumerare a muncii, parte integrantă a dreptului fundamental la muncă,iar un drept odată dobândit nu poate fi suspendat, decât sub sancțiunea denegării de dreptate.
În mod asemănător, normele legale de suspendare contravin și prevederilor art. 16 alin. 1 din Constituție,în sensul că funcționarii publici sunt discriminați de celelalte categorii de salariați - pentru care de suspendare nu operează-precum și art. 15 alin. 2, normele de suspendare sunt retroactive, suspendând un drept deja dobândit sub imperiul Legii nr.188/1999.
În privința prescrierii dreptului la acțiune,potrivit art. 16 lit. a din Decretul nr.167/1958,privitor la prescripția extinctivă - republicat, prescripția se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie,făcută de cel în folosul căruia curge iar potrivit art. 17 întreruperea șterge prescripția începută înainte de a se fi ivit împrejurarea care a întrerupt-o iar după întrerupere începe să curgă o nouă prescripție.
Articolul 166 alin. 2 din Codul muncii stabilește de asemenea că, termenul de prescripție este întrerupt în cazul în care intervine o recunoaștere din partea debitorului cu privire la drepturile salariale.
Actele de suspendare a aplicării art. 34 alin. 2 din Legea nr.188/1999 fiind acte de recunoaștere a dreptului, rezultă că ori de câte ori a fost emis un act de suspendare a început să curgă o altă prescripție.
Asupra excepțiilor de procedură,instanța s-a pronunțat prin încheierea din 11.12.2007.
Cererea anterioară de chemare în judecată a Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse nu a mai fost susținută de reclamanta -.
Curtea, analizând actele dosarului și susținerile părților, constată;
Potrivit art. 33 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 ce reglementează statutul funcționarilor publici s-a prevăzut că funcționarul public are dreptul pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu care se impozitează separat.
Prin urmare, dreptul la prima de vacanță s-a născut prin lege ca un drept subiectiv afectat de un termen suspensiv care conferă titularilor acestui drept prerogativele în virtutea cărora pot pretinde subiectului pasiv al raportului juridic, născut să efectueze o anumită prestație pozitivă și anume aceea de a plăti suma de bani cu titlu de primă de vacanță,începând cu data la care a expirat termenul.
Faptul că ulterior,prin acte normative succesive s-a dispus suspendarea exercițiului acestui drept, nu echivalează cu stingerea dreptului.
Dreptul în sine a existat și există, putând fi valorificat de către reclamanții beneficiari și în cazul în care am accepta ideea exprimată de pârâtă, s-ar putea ajunge la situația în care dreptul se suspendă pe o perioadă nedefinită, succesiv, iar persoana titulară a dreptului să nu poată să îl exercite niciodată.
În acest caz,dreptul ar avea un caracter iluzoriu, abstract,fiind din îngrădit prin însăși imposibilitatea de a fi exercitat prin liber acces la justiție,iar această situație nu este în sprijinul apărării drepturilor omului.
Mai mult decât atât, suspendarea succesivă a dreptului afectează însăși substanța dreptului respectiv, de altfel un drept câștigat prin intrarea în vigoare a actului normativ.
Dreptul la prima de vacanță,face parte din conținutul dreptului la muncă iar acest drept nu poate fi restrâns în mod discriminatoriu.
Art. 53 din Constituția României arată clar,situațiile în care exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns iar restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică.
Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o să fie aplicată în mod discriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.
Prin suspendarea succesivă a aplicării normei de drept, s-a ajuns la situația unei adevărate îngrădiri a dreptului câștigat și practic,la anularea obligației corelative,fără nici o justificare legală a acestei îngrădiri.
În acest context,hotărârea instanței de fond a fost dată cu aplicarea corectă a legii, respectiv în baza disp. art.33 alin. 2 din Legea nr. 188/1999,iar, așa cum am arătat mai sus, dreptul reclamantelor este născut și actual putând fi exercitat.
Sub aspectul pretinsei prescripții a dreptului la acțiune aparținând reclamantelor, Curtea apreciază că suspendările succesive prevăzute pentru acordarea primelor de vacanță au avut ca efect inclusiv suspendarea termenului de prescripție extinctivă.
O altă interpretare nu aduce atingere, așa cum s-a mai arătat, însăși dreptului ceea ce este în totală contradicție cu principiul constituțional care garantează realizarea drepturilor acordate.
Ca urmare, se impune a se considera că dispozițiile art. 10 alin. 3 din Legea nr. 631/2002, art.9 alin. 7 din Legea nr. 507/2003, art.8 alin. 7 din Legea nr.511/2004 și art.5 pct. 5 din Legea nr.379/2005 au suspendat inclusiv cursul prescripției dreptului la acțiune a cărei aprobare a fost suspendată prin acte normative temporare emise datorită unor condiții financiare deosebite.
În aceste condiții, criticile formulate de pârâtă nu pot fi primite.
Pentru considerentele expuse, instanța urmează să admită ca fondată acțiunea reclamantelor și să oblige pârâtele să plătească acestora primele de vacanță pe perioada 2001-2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamantele, domiciliată în B,-, jud. B, și de, cu domiciliul în B,-, jud. B, în contradictoriu cu pârâții INSPECȚIA, cu sediul în B,-, sector 2, și INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ AL JUDEȚULUI B, cu sediul în B,-, jud. B, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
Obligă pârâtele să le plătească reclamantelor primele de vacanță pe perioada 2001-2006.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Ianuarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, Dr. - - |
Grefier, - - |
Red. /29.01.2008
Tehnored. /30.01.2008
Președinte:Vasile SusanuJudecători:Vasile Susanu, Ioan Apostu
