Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Sentința 50/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-- 18.11.2009
SENTINȚA CIVILĂ NR. 50
Ședința publică din 28 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Maria Cornelia Dascălu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul G în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL AGRICULTURI PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALE, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul personal, lipsă fiind pârâtul
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind formulate alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reclamantul solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată conform concluziilor scrise pe care le depune la dosar și practică judiciară, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra acțiunii de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 18.11.2009 sub nr-, reclamantul G în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea în totalitate a Ordinului nr.448/27.04.2009 al Ministrului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, prin care s-a dispus eliberarea reclamantului din funcția publică de conducere - director executiv - al Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală A; reintegrarea reclamantului efectivă și totală în funcția publică de conducere deținută; obligarea pârâtului Ministrul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale la plata daunelor morale în cuantum de 10.000.000 lei.
În motivarea acțiunii, reclamantul arată că este funcționar public de conducere - director executiv al Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală A, pe baza actului administrativ de numire, Ordinul nr.1515/01.12.2000 al Ministrului Agriculturii și Alimentației.
Numirea sa în funcția de conducere s-a făcut în temeiul prevederilor Legii nr. 188/1999 republicată, lege specială care reglementează regimul general al raporturilor juridice dintre funcționarii publici și stat.
Raportul de serviciu al reclamantului a încetat în baza Ordinului nr.448/27.04.2009 al Ministrului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, act administrativ prin care pârâtul a dispus eliberarea sa din funcția publică de conducere deținută.
Prin Decizia nr.1257/07.10.2009 a Curții Constituționale publicată în Monitorul Oficial nr. 758/06.11.2009, în cadrul controlului anterior promulgării Legii de aprobare a ordonanței de urgență s-a constatat că această Lege de aprobare a OUG nr. 37/2009 este neconstituțională, reținând că, potrivit jurisprudenței sale constante, viciul de neconstituționalitate a unei ordonanțe simple sau ordonanțe de urgență emise de Guvern nu poate fi acoperit prin aprobarea de către Parlament a ordonanței respective. In consecință, legea care aprobă o ordonanță de urgență neconstituțională este ea însăși neconstituțională.
Curtea Constituțională constată că prin întreg conținutul reglementării Guvernul a intervenit într-un domeniu pentru care nu avea competență materială încălcând astfel dispozițiile art. 115 al. 6 din Constituție.
Astfel prin modificările aduse de OUG nr. 37/2009 articolului 13 al. 1 lit. d din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici și anexei la această lege au fost eliminate din categoria funcționarilor publici de conducere funcțiile de "director executiv și director executiv adjunct ai serviciilor publice deconcentrate".
Curtea constituțională constată că "Prin reglementările sale, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2009, "afectează" statutul juridic al unor funcționari publici de conducere din sfera serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor, stabilit prin Legea nr. 188/1999 cu modificările și completările ulterioare, republicată, adoptată de Parlament în conformitate cu prevederile art. 73 al. 3 lit. j din Legea fundamentală potrivit cărora statutul funcționarilor publici se reglementează prin lege organică.
Totodată, se observă că, prin dispozițiile sale, Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 37/2009 exprimă o tendință de politizare a structurilor guvernamentale din unitățile administrativ-teritoriale mai precis la nivelul județelor și pune în discuție regimul constituțional și legal actual al funcției publice.
Potrivit dispozițiilor art.147 al. 1 și 4 din Constituție și al art. 31 al. 1 și 3 din Legea nr. 47/1992, dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, iar de la data publicării în Monitorul Oficial deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.
Actul administrativ - Ordinul nr. 448/24.04.2009 - emis în executarea și aplicarea unei dispoziții legale declarate neconforme cu Constituția înfrânge principiul legalității și drept urmare, este nelegal.
Așadar, prin Ordinul nr. 448/24.04.2009 de eliberare a sa din funcția publică de conducere - director executiv - în condițiile inexistenței în cauză a unuia din cazurile de încetare a raportului de serviciu prevăzute de Legea nr. 188/1999, încalcă un drept al său, respectiv exercitarea funcției publice de conducere - director executiv.
Măsura eliberării din funcția publică de conducere, dispusă de pârât prin Ordinul nr. 448/24.04.2009 este netemeinică, profund nelegală, neconstituțională, abuzivă, discriminatorie.
Pârâtul nu a putut proba nici un moment lipsa reclamantului de profesionalism deși acesta arată că "s-a bucurat" de o atenție deosebită din partea pârâtului, corpul de control desfășurând frecvente acțiuni de control în instituție privind activitatea reclamantului. La ultima evaluare a performanțelor sale profesionale pârâtul i-a acordat calificativul bine, așa cum rezultă din raportul anexat la acțiune.
Nu este lipsit de importanță faptul că prin măsura luată pârâtul l-a lăsat fără loc de muncă într-o perioadă critică pentru întreaga societate.
In cariera sa de funcționar public de conducere - director executiv - al DADR A, începând cu anul 2000 pârâtul în mod repetat i-a violat dreptul de exercitare a funcției publice de conducere obținută în conformitate cu prevederile legale, astfel:
Prin Ordinul nr.157/05.02.2001 pârâtul l-a eliberat din funcția publică de conducere - director general - al A Acest Ordin a fost anulat prin Sentința nr.375/27.03.2001 a Curții de Apel București - Secția Contencios administrativ, irevocabilă prin Decizia nr. 3478/02.11.2001 a Curții Supreme de Justiție - Secția Contencios administrativ.
Prin Decizia nr. 99/09.06.2003, Completul de 9 judecători al Jar espins recursul în anulare împotriva Sentinței nr. 375/27.03.2001 și Deciziei nr. 3478/02.11.2001.
Prin Ordinul nr.245/15.07.2003 pârâtul l-a eliberat din funcția publică de conducere director general al
Acest ordin a fost anulat prin Sentința civilă nr. 439/PI/02.12.2003 a Curții de Apel Timișoara - Secția comercială și contencios administrativ, irevocabilă prin Decizia nr. 6925/14.09.2004 a înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Contencios administrativ și Fiscal.
Prin Ordinul nr. 268/04.10.2004 pârâtul l-a destituit din funcția publică de conducere - director executiv - al R
Acest ordin a fost anulat prin Sentința civilă nr. 477/16.12.2004 a Curții de Apel Timișoara - Secția comercială și contencios administrativ irevocabilă prin Decizia nr.230/24.01.2006 a înalta Curte de Casație și Justiție - Secția contencios administrativ și Fiscal.
Comportamentul abuziv al pârâtului se concretiza pe deoparte în înlăturarea sa ilegală, neconstituțională și abuzivă din funcția publică de conducere deținută (Ordinul nr. 157/05.02.2001 și Ordinul nr. 245/15.07.2003), iar pe de altă parte prin refuzul de a pune în executare hotărârile judecătorești pronunțate de instanțe (Ordinul nr. 268/04.10.2004), astfel - Sentința civilă nr. 439/PI/02.12.2003 definitivă și executorie de drept a fost pusă în executare prin reintegrare efectivă și totală abia în 12.07.2006.
Prin Ordinul nr.448/24.04.2009, atacat prin prezenta acțiune, pârâtul l-a eliberat din funcția publică de conducere - director executiv - al
Punctul de vedere exprimat în doctrină este că: "Ori de câte ori se încalcă un drept subiectiv sau un interes legitim al unei persoane se cauzează și un prejudiciu față de aceasta, iar autorul faptei ilicite și dăunătoare este chemat de lege să-1 repare: răspunderea civilă este tocmai acel mijloc de înlăturare a încălcării unui drept, de apărare și ocrotire a tuturor intereselor aparținând persoanelor fizice și juridice." (Daunele morale și ).
Răspunderea civilă îndeplinește două funcții:
Funcția preventiv-educativă - Răspunderea civilă are darul de a preveni cauzarea de prejudicii. ea constituie un veritabil mijloc de insuflare în conștiința oamenilor a necesității de a acționa cu prudență sporită de a nu prejudicia pe alții, de a se respecta drepturile și interesele celorlalți, într-un cuvânt, de a respecta legea.
Funcția reparatorie - Ea decurge din economia textului art. 998 cod civil "Orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-1 repara."
Regulile de bază ce generează răspunderea civilă sunt: principiul reparării integrale a prejudiciului și principiul reparării în natură a prejudiciului.
Repararea integrală a prejudiciului presupune înlăturarea tuturor consecințelor dăunătoare ale unui fapt ilicit și culpabil, fie ele patrimoniale sau nepatrimoniale în scopul repunerii în situația anterioară a victimei ("restitutio in integrum").
Potrivit dispozițiilor art. 18 al.3 din Legea nr. 554/2004 "în cazul soluționării cererii, instanța va hotărî și asupra despăgubirilor pentru daunele materiale și morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru."
Evaluarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale, acesta spre deosebire de prejudiciul material nu trebuie probat în întinderea celor două componente, respectiv paguba efectivă și beneficiul nerealizat.
S-a apreciat că, în privința stabilirii cuantumului despăgubirii acordate pentru repararea daunelor morale se face necesară o analiză in concreto și subiectivă a existenței și întinderii prejudiciului precum și corelarea despăgubirii cu realitatea măsurată a suferințelor îndurate de victimă, opusă unei aprecieri in abstracto și obiectivă bazată pe referirea la metode statistice și anumite bareme prestabilite.
In drept au fost invocate dispozițiile art. 1, 16, 41, 52 și 147 din Constituția României, art. 3 și 106 din Legea nr. 188/1999, art. 1 și 18 din Legea nr. 554/2004, art. 60, 62, 74 și 76 din Legea nr. 53/2003 și art. 31 din Legea nr. 47/1992.
Legal citat, pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului, în principal ca fiind lipsită de obiect iar pe fond ca neîntemeiată, arătând în esență următoarele:
Reclamantul a solicitat anularea Ordinului nr. 448 din 24.04.2009 prin care s-a dispus eliberarea din funcția de director executiv al Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală A, invocând dispozițiile Legii nr. 554/2004.
În consecință, dat fiind faptul că postul de director executiv în cadrul Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Aaf ost desființat, în mod legal s-a emis Ordinul 448/24.04.2009 prin care reclamantului i s-a acordat preaviz.
O condiție prealabilă și intrinsecă a admisibilității acestei cereri este însă existența unui obiect, înțeles ca fiind protecția unui drept sau a unui interes legitim pentru realizarea cărora calea justiției este obligatorie, respectiv pretenția concretă invocată de către reclamant.
Ordinul contestat trebuie să fie unul cu executare succesivă, în timp, pentru a putea face obiectul cererii de chemare în judecată.
În opinia pârâtului, nu acesta este cazul în speță, întrucât Ordinul 488/24.04.2009 dispune asupra eliberării reclamantului din funcția de director executiv în cadrul Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală
Cu alte cuvinte, în ceea ce îl privește pe reclamant, actul a fost executat prin eliberarea sa din funcție, din această perspectivă, el fiind epuizat.
Prin urmare, solicită admiterea excepției lipsei de obiect, întrucât reclamantul urmărește, în esență, repunerea sa în funcția publică deținută anterior, ceea ce echivalează, cu o întoarcere a executării unui act epuizat deja.
Pe fond, față de primul capăt de cerere, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată având în vedere următoarele considerente:
Ordinul nr. 448 fost emis în baza prevederilor art. III alin. (1) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, potrivit cărora: "Funcțiile publice, funcțiile publice specifice, precum și posturile încadrate în regim contractual, care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ teritoriale prevăzute în anexa la prezenta ordonanță de urgență și care face parte integrantă din aceasta, precum și adjuncții acestuia, se desființează în termen de 32 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență".
Conform art. III alin.(11) din actul normativ mai sus menționat la emiterea ordinului respectiv au fost respectate prevederile art.99 alin. (3) și (4) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, urmând ca Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale prin Direcția management resurse umane să ia măsurile de punere la dispoziție în perioada de preaviz a listei cu posturile vacante din cadrul Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală
Scopul acestui ordin a fost acela de a aplica, la nivel național, recomandările Comisiei Europene și ale organismelor financiare internaționale referitoare la reducerea cheltuielilor bugetare, fiind necesară adoptarea unei politici de restrângere a cheltuielilor bugetare și de abordare mai prudentă a deficitului bugetar, inclusiv prin stabilirea unor criterii de performanță în organizarea și coordonarea unor autorități și instituții publice.
Având în vedere aceste dispoziții legale, precizează că postul de director executiv adjunct deținut de reclamant la DADR Aaf ost desființat prin ordonanță de urgentă, si nu din inițiativa angajatorului care este Ministerul Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale.
de specialitate a definit nulitatea ca fiind acea sancțiune de drept civil care lipsește actul juridic de efectele contrarii normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă.
Deci, pentru admiterea acțiunii, reclamantul avea obligația să facă dovada (deoarece, până la proba contrarie se prezumă că este legal, efectuarea dovezii contrare fiind în sarcina reclamantului) existenței uneia din cauzele care atrag nulitatea actului, or această dovadă nu se face.
În subsidiar, Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale nu i se poate imputa nicio culpă atât timp cât e ținut de normele legale în vigoare, acesta, prin conducătorul său, este o instituție care pune în executare și execută în concret legea, fiind ținut de aplicare imediată a acesteia.
În ceea ce privește capătul doi de cerere prin care se solicită reintegrarea în funcția publică de conducere deținută, solicită respingerea acestuia ca neîntemeiat, arătând că reclamantul a fost numit în funcția de director executiv al Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală A în conformitate cu prevederile dispozițiilor art. 4 din Legea 188/1999 republicată, iar acesta a exercitat atribuțiile funcției în baza Ordinului de numire nr. 1515/01.12.2000 al ministrului Agriculturii și Alimentației.
Potrivit Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 37/2009 funcțiile publice care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ teritoriale, precum și adjuncții acestuia, se desființează în termen de 32 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență".
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 37/2009 a fost abrogată de Ordonanța de urgență a Guvernului nr.105/2009, însă potrivit dispozițiilor art. IV alin. (1), (4) și dispozițiilor art. din OUG nr. 105/2009, funcțiile publice care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ - teritoriale, precum și adjuncții acestuia, sunt si rămân desființate sau, după caz, se desființează.
Persoanele care urmează să ocupe funcții dintre cele prevăzute la alin. 3 se numesc prin act administrativ al ordonatorului principal de credite în subordinea, în coordonarea sau sub autoritatea căruia funcționează serviciul public deconcentrat, respectiv celelalte servicii publice prevăzute în anexa nr. 1, în urma evaluării cunoștințelor și abilităților manageriale, în condițiile art.
Rezultă că, prin această ordonanță, se schimbă denumirea, modalitatea de angajare și fișa postului, dispărând astfel funcția de director executiv din anexa funcțiilor publice, în schimb înființând-se funcția de director coordonator.
Având în vedere că funcțiile de director executiv și director executiv adjunct nu mai există, ele fiind transformate în director coordonator și director coordonator adjunct, apare o reală dificultate în executarea hotărârilor de repunere în funcția deținută anterior astfel că, în acest caz, hotărârea de reintegrare în funcția deținută anterior apare ca imposibil de executat, întrucât funcția nu mai există, iar reclamantul a refuzat postul de execuție corespunzător studiilor sale pe care ministerul i l-a oferit.
Se solicită respingerea ca neîntemeiat a capătului trei al acțiunii, prin care se solicită obligarea la plata de daune morale în cuantum 10.000.000 lei.
În doctrină, s-a statuat că se pot acorda daune morale atunci când s-a produs un prejudiciu moral, de ordin pur afectiv, numai dacă reclamantul face dovada acestui prejudiciu.
De asemenea, jurisprudența exprimă același punct de vedere. Astfel, într-o decizie a înaltei Curți de Casație și Justiție se retine că "pentru acordarea daunelor morale, este totuși nevoie de existența unor elemente probatorii adecvate care să permită găsirea unor criterii de evaluare a întinderii acestora, nefiind suficientă libera apreciere a instanței bazată pe gradul de percepere de către aceasta a universului psihic al fiecărei persoane. Desigur, nu se pot administra probe materiale pentru dovedirea cuantumului daunelor morale, deși acest lucru nu este exclus, dar se pot și trebuie administrate probe pentru dovedirea producerii unor suferințe morale, a impactului concret asupra persoanei vătămate, pentru determinarea, de la caz la caz, a existenței și a cuantumului acestora. - Simplul fapt al anulării actului administrativ nu este de natură a duce la concluzia producerii de vătămări psihice, iar în cazul în care acestea s-au produs, ele diferă în funcție de elementele ce țin de statutul personal și moral al fiecărui vătămat în drepturi" (Decizia nr. 663/07.02.2005, - secția de contencios administrativ și fiscal).
Pe cale de consecință, consideră că solicitarea acordării de daune morale în cuantumul declarat este nejustificată, reclamantul neprezentând nicio dovadă a existenței și întinderii acestui prejudiciu.
Analizând cu prioritate excepția lipsei de obiect invocată de pârât, în conformitate cu dispozițiile art. 137 Cod procedură civilă, potrivit cărora instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond, care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, Curtea apreciază că aceasta este neîntemeiată, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
În susținerea acestei excepții pârâtul arată că Ordinul nr.448/24.04.2009 și-a produs deja efectele, fiind astfel epuizat și determinând o lipsă de obiect a acțiunii.
Curtea înlătură o astfel de susținere surprinzătoare, neexistând nicio normă legală care să prevadă că un act administrativ epuizat nu mai poate fi atacat în instanță. O asemenea interpretare ar aduce atingere esenței contenciosului administrativ, cunoscut fiind că însăși autoritatea emitentă a unui act administrativ poate solicita instanței anularea actului când acesta a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice (art.1 alin 6 din Legea nr.554/2004).
Prin urmare, excepția invocată de pârât urmează a fi respinsă ca fiind neîntemeiată.
Cât privește fondul cauzei, analizând actele și lucrările dosarului prin prisma susținerilor părților și a normelor legale incidente speței, Curtea apreciază întemeiată acțiunea reclamantului, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Reclamantul a îndeplinit funcția publică de conducere - director executiv al Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală A, în baza Ordinului de numire nr.1515/01.12.2000 al Ministrului Agriculturii și Alimentației.
Prin Ordinul nr.448/27.04.2009 al Ministrului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale (fila 9) s-a dispus eliberarea din funcția publică de conducere deținută, fără a se indica motivele de fapt pentru care s-a dispus o atare măsură. În drept, ordinul menționat este întemeiat pe art.III alin.1 și 11 din OUG nr.37/2009, art.99 alin 1 lit.b, alin.3,4,5,6 și 7 din Legea nr.188/1999, precum și pe art.7 alin. 6 din HG nr.8/2009.
Din motivele expuse în întâmpinare de către pârât rezultă fără echivoc lipsa unor motive imputabile reclamantului, acesta din urmă afirmând chiar o apreciere pozitivă din partea pârâtului la adresa sa prin aceea că însuși pârâtul i-a acordat calificativul "foarte bine" în anul precedent, fapt necontestat prin întâmpinare.
Ceea ce invocă în apărarea sa pârâtul constă în esență în împrejurarea că postul de director deținut de reclamant la DADR Aaf ost desființat prin OUG nr. 37/2009 iar nu din inițiativa angajatorului, care este Ministerul Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale. O atare apărare vine să confirme că reclamantului nu i se poate reține vreo culpă în exercitarea sarcinilor sale de serviciu.
De asemenea, acesta nu se încadrează nici în cazul prevăzut de dispozițiile art. 99 alin 1 lit. din Legea nr.188/1999 care se referă la reducerea postului ocupat de funcționarul public, pe de o parte întrucât în structura Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală nici nu a avut loc o desființare reală a postului de conducere, fiind doar schimbată denumirea postului din director executiv în director coordonator, așa cum rezultă din analiza comparată a organigramelor aprobate prin ordinele emise de pârât (filele 24 - 27).
Pe de altă parte, însăși OUG nr.37/2009, în baza căreia s-a emis ordinul de eliberare din funcție, a fost declarată neconstituțională.
Curtea constituțională a constatat astfel, prin Decizia nr.1257/07.10.2009, că prin reglementările sale OUG nr.37/2009 aduce atingere statutul juridic al funcționarilor publici, exprimând o tendință de politizare a structurilor guvernamentale din unitățile administrativ-teritoriale și punând în discuție regimul constituțional și legal actual al funcției publice.
Legat de acest aspect, Curtea reține ca fiind neîntemeiate susținerile privind preluarea dispozițiilor OUG nr.37/2009 de către Ordonanța de urgență a Guvernului nr.105/2009, întrucât și acest act normativ a fost declarat neconstituțional prin Decizia nr.1629/03.12.2009 pronunțată de Curtea Constituțională.
Prin urmare, Ordinul de eliberare din funcție nr.448/24.04.2009 apare ca fiind nelegal, atât sub aspectul temeiniciei cât și sub aspectul legalității, fiind dat cu nerespectarea dispozițiilor speciale ale Legii nr.188/1999, pe care tocmai pârâtul emitent le-a avut în vedere l-a emiterea ordinului contestat, și în baza unei dispoziții legale declarate neconforme cu Constituția.
Vătămarea produsă reclamantului nu poate fi înlăturată decât prin anularea ordinului menționat și prin dispunerea în consecință a reintegrării acestuia în funcția publică de conducere. Curtea nu reține astfel apărarea pârâtului potrivit căreia o atare măsură ar fi imposibil de executat pe considerentul desființării postului și aceasta întrucât, așa cum a constata deja, nici nu a avut loc o desființare reală a postului de conducere, fiind doar schimbată denumirea postului din director executiv în director coordonator.
Cât privește solicitarea reclamantului de a obliga pârâtul la plata sumei de 10.000.000 lei, instanța constată că prin ordinul atacat s-a adus atingere intempestivă unui raport de serviciu în desfășurarea căruia reclamantului nu i s-a reproșat nerespectarea vreunei reguli. Astfel, instanța consideră că este de necontestat că reclamantul a suferit un prejudiciu de ordin moral din cauza imposibilității exercitării profesiei, a pierderii locului de muncă și a veniturilor curente, situație care în mod inerent presupune o stare de angoasă și frustrare, fiindu-i de asemenea afectată imaginea publică și prestigiul personal.
La cuantificarea daunelor morale instanța va avea în vedere că pârâtul a perseverat nejustificat în atitudinea sa față de reclamant, fiindu-i anulate prin hotărâri judecătorești anteriore și alte ordine de eliberare din funcție a aceluiași reclamant și fiind obligat în repetate rânduri, prin hotărâri judecătorești irevocabile, la plata despăgubirilor către reclamantul, în cuantum de peste 350.000 EURO (filele )
Având în vedere aceste aspecte, instanța va admite în parte cererea reclamantului de acordare a daunelor morale, obligând pârâta la plata către reclamant a sumei de 50.000 RON, cu titlul de daune morale. Instanța va respinge în rest acțiunea reclamantului de obligare a pârâtei la plata diferenței de 9.950.000 lei cu titlu de daune morale, considerând ca suficientă suma ce urmeză a fi acordată cu acest titlu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei de obiect.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul G în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale.
Anulează Ordinul nr.448/24.04.2009 emis de pârât și dispune reintegrarea reclamantului în funcția publică de conducere deținută.
Obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de 50.000 lei, reprezentând daune morale.
Ia act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 28.01.2010
PREȘEDINTE GREFIER
- - - - -
Se comunică:
Reclamantului -, nr.86, jud.
Pârâtului - MINISTERUL AGRICULTURI PĂDURILOR ȘI. RURALE -Bv. I, nr. 24 sector 3
Red./16.02.2010
TehnoredM.L/16.02.20104
expl/SM/emis 2 comunicări
Președinte:Maria Cornelia DascăluJudecători:Maria Cornelia Dascălu
