Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 502/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE NR. 502/CA/2009
Ședința publică de la 15 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Costinaș
JUDECĂTOR 2: Ioan Cibu
JUDECĂTOR 3: Iosif Morcan
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanții și împotriva sentinței nr.48/CAF/2009 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția comercială și de contencios administrativ în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este scutit de plata taxei de timbru conform art.15 lit.a din Legea nr.146/1997.
Din partea pârâtei REGIUNEA CENTRU s-a depus la dosar întâmpinare, solicitând și judecarea în lipsă.
Din partea reclamantelor recurente s-a depus la dosar o cerere prin care se solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea soluționării cererii de strămutare pe care intenționează să o înainteze instanței supreme.
În deliberare, față de împrejurarea că la dosarul cauzei nu există depusă nici o dovadă că pe rolul ÎCCJ s-a înregistrat o cerere de strămutare, instanța respinge cererea de amânare formulată de reclamantele recurente și având în vedere actele de la dosar și solicitarea pârâtei de judecare în lipsă, lasă cauza în pronunțare.
- CURTEA DE APEL -
Asupra recursului de față:
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința nr.48/CAF/21.01.2009 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția Comercială și Contencios Administrativ în dosarul nr- a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantele și împotriva pârâtului REGIUNEA CENTRU pentru plata suplimentului postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare și sporul de confidențialitate.
Prin aceeași sentință, în baza art.246 Cod pr.civilă s-a luat act de renunțarea reclamantelor la judecarea petitului 4 din acțiune, respectiv obligarea pârâtului la plata sporului de antenă și calculator.
În considerentele acestei sentințe, prima instanță a reținut că nici un act normativ în vigoare nu specifică nimic în legătură cu modalitatea de cuantificare a suplimentului postului și treptei de salarizare, astfel că instanța nu are competența să reglementeze o emisiune legislativă, în caz contrar s-ar ajunge la încălcarea principiului constituțional al separației puterilor în stat.
Totodată, a mai reținut prima instanță, nu se poate acorda tuturor funcționarilor publici câte un procent de 25% din salariul de bază pentru fiecare spor solicitat, deoarece nu există un temei legal din care să rezulte acest procent, proiectul legii privind stabilirea sistemului unic de salarizare pentru funcționarii publici nefiind adoptat.
Referitor la incidența dispozițiilor art.1 din Protocolul adițional la. s-a constatat că jurisprudența Curții Europene a stabilit cu valoare de principiu că o creanță nu poate fi considerată un bun în sensul art.1 din Protocol, decât dacă ea a fost constatată sau stabilită anterior printr-o hotărâre judecătorească trecută în puterea lucrului judecat.
În ce privește sporul de confidențialitate prevăzut de art.15 din nr.OG2/2006, preluat integral de art.15 din nr.OG6/2007, s-a reținut că acest text de lege stipulează că sporul se acordă funcționarilor publici din aparatul de lucru al Guvernului, din cadrul Administrației Prezidențiale, Consiliului Național pentru studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrării Europene, direcțiilor subordonate ministrului delegat pentru comerț din cadrul Ministerului Economiei și Comerțului și Consiliului Legislativ, funcțiile exercitate de reclamante nu se încadrează în categoriile de funcționari publici care beneficiază în mod expres de acest spor, astfel că nu pot fi aplicate dispozițiile art.31 alin.2 din Legea nr.188/1999, întrucât acest text de lege prevede că funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale în condițiile legii, ceea ce înseamnă că aceste drepturi trebuie prevăzute expres de lege.
Referitor la sporul de calculator și antenă, prima instanță a constatat că în data de 17.12.2008 reclamantele au depus la dosar de renunțare la judecarea acestui petit, motiv pentru care în baza art.246 Cod pr.civilă, s-a luat act de manifestarea voinței reclamantelor cu privire la acest capăt de cerere.
Împotriva acestei sentințe, reclamantele au declarat recurs solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamantele arată că sentința primei instanțe este netemeinică și nelegală, întrucât suplimentul postului și treptei de salarizare este prevăzut expres de art.31 alin.1 din Legea nr.188/1999, drept instituit odată cu apariția Legii nr.161/2004, cu aplicare de la 01.01.2004, iar angajatorul a invocat ca motiv de neplată a sporului suspendarea dreptului solicitat, nepunând în discuție criteriile de determinare și cuantificare, astfel că prima instanță în mod eronat a respins acțiunea pe motiv că legiuitorul nu a stabilit modalitățile de acordare.
Referitor la sporul de confidențialitate, reclamantele arată că prin probele administrate în fața instanței de fond, au dovedit că în derularea activității au obligația de a păstra secretul profesional cu privire la actele și datele pe care le gestionează, sens în care au depusă și declarația de confidențialitate, iar din dispozițiile nr.OG19/2006 rezultă în mod clar voința de a se acorda acest spor de confidențialitate tuturor categoriilor de persoane angajate în cadrul instituțiilor publice care gestionează și manipulează informații clasificate și alte informații confidențiale și nu doar celor prevăzute de Legea nr-444/2006, adică celor din sistemul Apărării Naționale, Ordine Publică și Siguranță Națională, acest spor fiind prevăzut și de art.30 alin.3 din nr.OG137/2000 pentru personalul din aparatul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării tocmai în ideea unui tratament echitabil și similar a tuturor categoriilor de persoane din cadrul instituțiilor publice ce gestionează informații clasificate sau confidențiale.
În drept invocă prevederile art.304 pct.9 și art.304/1 Cod pr.civilă.
Recursul este scutit de taxa de timbru conform prevederilor art.15 lit.a din Legea nr.146/1997.
Pârâtul intimat prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
Examinând recursul reclamantelor în raport cu motivele invocate, actele dosarului și prevederile legale invocate, instanța constată că este nefundat și ca urmare va fi respins pentru considerentele ce se vor arăta.
Reclamantele au calitatea de funcționar public, fiind încadrate la Centru cu sediul în A I, str.-, nr.10D, calitatea în care solicită obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale reprezentând suplimentul postului și treptei de salarizare, precum și a sporului de confidențialitate.
Analizând cadrul legislativ invocat privind salarizarea funcționarilor publici, se constată că instanța de fond a identificat, interpretat și aplicat corect prevederile legale.
Astfel, dispozițiile legale invocate și incidente în cauză cu referire la suplimentul postului și treptei de salarizare (gradului) sunt următoarele:
Prin întâmpinare, intimata pârâtă solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală, pe motiv că instanța a interpretat corect prevederile legale, drepturile în litigiu, deși introduse în textul legii, au fost suspendate în 2004 - 2006, nu sunt individualizate sub aspectul cuantumului și condițiilor de acordare, aceste suplimente nu mai sunt prevăzute în legile de salarizare și sumele nu sunt cuprinse în bugetul de stat.
Instanța apreciază recursul reclamantei ca nefondat pentru următoarele considerente:
Analizând cadrul legislativ în materia salarizării funcționarilor publici se constată că instanța de fond a identificat,interpretat și aplicat corect prevederile legale. Astfel,ispozițiile legale invocate și incidente în cauză sunt următoarele:
Prin Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată în 2004, în art.29 alin.(1) lit.c) și d), devenit art.31 în forma republicată a legii în anul 2007,se prevede:"Pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de bază;
b) sporul pentru vechime în muncă;
c) suplimentul postului;
d) suplimentul gradului".
Conform art.31 alin.(3) din aceeași lege"Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici".
Articolul 29 din Legea nr.188/1999 a fost introdus prin Legea nr.161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției.
În perioada 2004-2006 așa cum a reținut instanța de fond, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin OUG nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, și prin nr.OG 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006.
Legea nr.251/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici a prevăzut în art. XIII. - Prezenta lege intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepția prevederilor art. 29, 56, 57, 581și ale art. 601alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin prezenta lege, care intră în vigoare la 1 ianuarie 2007.
Prin rt.3 din OG nr.6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007 s-a stabilit:"Gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite, cu încadrarea în resursele financiare și în numărul maxim de posturi aprobate potrivit legii"
În aplicarea dispozițiilor art.29 din Legea nr.188/1999, text introdus prin Legea nr.161/2003, Agenția Națională a Funcționarilor Publici a elaborat un proiect de act normativ privind salarizarea funcționarilor publici.
Proiectul reglementa mod unic de stabilire a salariilor funcționarilor publici, instituind, conform dispozițiilor art.29 din Legea nr.188/1999, mecanismul de stabilire a salariului funcționarilor publici, compus din cinci componente: salariul de bază, suplimentul postului, sporul de vechime, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, alte prime și sporuri. Astfel, conform proiectului, atât salariul de baza cât și suplimentul postului se calculau în puncte.
Însă acest proiect de act normativ elaborat de Agenția Națională a Funcționarilor Publici nu a fost promovat până în prezent, astfel că nu există baza legală pentru calcularea (cuantificarea) și acordarea suplimentului postului și a suplimentului gradului.
Pentru a fi posibilă cuantificarea (calcularea) suplimentului postului și a suplimentului gradului, ca părți componente ale salariului funcționarilor publici este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea (executarea) art.29 alin.(1) lit.c) și d) din Legea nr.188/1999, atribuție ce revine fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din Legea nr.188/1999. În condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului gradului, acordarea acestor drepturi presupune, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar, pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii așa cum solicită reclamanta când face trimitere la sporul acordat altor funcționari publici care exercită controlul preventiv sau auditul intern de 25% potrivit Legii nr.84/2003 și Legii nr.672/2002, reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr.820/2008, în cuprinsul căreia s-a reținut expresis verbis că "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative", astfel că nu au nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
În cauză nu au fost încălcate prevederile art.1 din Protocolul nr.1 adițional Convenției pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale care obligă statele părți să adopte măsuri pentru a asigura garantarea dreptului de proprietate, chiar dacă prin jurisprudența Curții de Justiție de la Strasbourg se recunoaște caracterul de bun și unui drept de creanță pentru că în speță reclamanta nu a dovedit cuantumul creanței.Cum nu s-a stabilit prin lege un procent fix de acordare și nici criterii de cuantificare a acestor sporuri pentru ca această creanță să fie determinată sau cel puțin determinabilă reclamanta nu are o creanță lichidă în sensul art.379 pr. civ. și în concluzie nu se poate reține că instanța de fond prin soluția adoptată a nesocotit dreptul de proprietate al reclamantei astfel cum este reglementat prin Constituția României și Convenția pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale.
În ce privește sporul de confidențialitate, întrucât nu este prevăzut de nici o dispoziție legală pentru funcționarii din cadrul autorității pârâte, având în vedere și Decizia Curții Constituționale nr.820/2008, în mod corect a constatat prima instanță că nu sunt aplicabile în cauză dispozițiile art.31 alin.2 din Legea nr.188/1999, care prevede că funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi în condițiile legii, astfel că aceste drepturi trebuie prevăzute într-un act normativ.
Ca urmare, nici acest motiv de recurs nu este întemeiat.
Așa fiind și nereținând nici din oficiu vreun motiv de casare sau modificare a sentinței atacate, nefiind incidente prevederile art.304 pct.9 și art.304/1 Cod pr.civilă, instanța în baza art.312 alin.1 din același cod, va respinge recursul reclamantelor ca nefondat.
Pârâtul intimat nu a solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantele și împotriva sentinței nr.48/CAF/2009 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția comercială și de contencios administrativ în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 Aprilie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact.
2 ex./28.04.2009
Jud.fond -
Președinte:Gabriela CostinașJudecători:Gabriela Costinaș, Ioan Cibu, Iosif Morcan
