Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 504/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA NR. 504
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2010
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Magdalena Fănuță
JUDECĂTOR 2: Carmina Mitru
JUDECĂTOR 3: Teodora Bănescu
GREFIER - - -
XXX
S-au luat în examinare recursurile formulate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Direcția Generală A Finanțelor Publice G - Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței nr.1744 din 29.06.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații reclamanți, G, intimații pârâți Tribunalul Gorj și Curtea de APEL CRAIOVA.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei de către grefier care învederează intimații reclamanți au depus înscrisuri.
Curtea a constatat cauza în stare de judecată și a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 1744 din 29.06.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- s-a admis în parte acțiunea reclamanților, G, în contradictoriu cu pârâtele CURTEA DE APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL GORJ, MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, pentru plata sporului de 50 % risc și suprasolicitare neuropsihică. Au fost obligate pârâtele la plata către reclamanți a sumelor bănești reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% calculat la salariul de bază începând cu aprilie 2006 și până la 22 aprilie 2009. Au fost obligate pârâtele la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă. A fost obligată pârâta Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce sumele necesare efectuării plăților și s-a respins cererea privind acordarea acestui spor pentru viitor.
Pentru a pronunța această soluție s-a reținut că potrivit art. 4 alin. 1 din Ordonanța de Guvern nr. 22 din 30 ianuarie 2002, privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, "ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii".
În cazul stabilirii, prin hotărârea emisă în prezenta cauză, a obligației de plată a unor sume de bani în sarcina ordonatorilor secundari sau terțiari de credite, Ministerul Economiei și Finanțelor are obligația să dispună virarea de credite bugetare pentru asigurarea în bugetele instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
În aceste condiții, reclamanții au solicitat în mod întemeiat obligarea pârâtelor la includerea în buget a fondurilor necesare plății sumelor datorate conform hotărârii judecătorești ce urma a se pronunța în această cauză.
În contextul în care România a ratificat Convenția europeană a drepturilor omului, autoritățile române, inclusiv instanțele judecătorești, sunt ținute de obligația asigurării dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 paragraf 1 din Convenția europeană a drepturilor omului.
Potrivit art. 6, paragraf 1, teza I din Convenția europeană a drepturilor omului, orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa.
În concepția Curții Europene a Drepturilor Omului - a cărei jurisprudență este obligatorie pentru Statul Român, deci pentru toate autoritățile române, conform art. 46 din Convenția europeană a drepturilor omului - între garanțiile dreptului la un proces echitabil, în sensul art. 6 paragraf 1 din Convenție, este inclus și dreptul părții de a obține executarea unei hotărâri judecătorești.
Actele normative speciale care reglementează organizarea și funcționarea unei anumite instituții prevăd expres categoriile de beneficiari, printre aceștia putând fi și funcționarii publici.
Drepturile salariale ale personalului auxiliar de specialitate de la instanțe și parchete, care sunt prevăzute numai pentru aceștia, nu se pot acorda, prin extindere, și altor categorii de personal.
De asemenea, este de reținut și faptul că atât Legea nr.304/2004 cât și nr.OG8/2007 nu conțin dispoziții din care să rezulte că funcționarii publici încadrați la judecătorii, tribunale ori curți de apel pot beneficia de drepturile salariale prevăzute pentru personalul auxiliar al acestor instanțe.
Finalitatea urmărită de legiuitor prin dispozițiile art.41 invocate de reclamanți drept temei al pretențiilor deduse judecății nu poate fi echivalarea sistemelor de salarizare prevăzute de lege pentru celelalte categorii de personal din sistemul judiciar cu cel al funcționarilor publici.
De altfel, instanța nu arată care sunt "criteriile" pe baza cărora dispune acordarea drepturilor prevăzute pentru personalul auxiliar de specialitate, iar din Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.21/10.03.2008, rezultă că funcționarii publici nu fac parte din categoriile de personal ce beneficiază de sporul în discuție."
Ministerul Justiției precizează că reclamanții - funcționari publici în cadrul Departamentului economico-financiar administrativ, Biroul Expertiză Locală și Biroul de Informare și Relații cu Publicul la Tribunalul Gorj - au solicitat obligarea pârâților la plata drepturilor salariate reprezentând sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar pentru perioada aprilie 2006 - 22 aprilie 2009 și în continuare, spor prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată.
Potrivit art. 40 din Ordonanța de Urgență nr. 92 din 10 noiembrie 2004, privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor, "funcționarii publici beneficiază de sporurile sau de alte drepturi salariale prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea", text preluat de prevederile art.41 din nr.OG6/2007, de reglementare a drepturilor salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare a funcționarilor publici.
Or, reclamanții își desfășoară activitatea în cadrul organelor autorității judecătorești, astfel încât se impune concluzia că beneficiază de sporurile sau de alte drepturi salariale prevăzute de legislația specifică autorității judecătorești.
În această privință, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat, prin decizia nr. 21/10.03.2008 - admițând recursul în interesul legii - că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
În ceea ce privește capătul de cerere de acordare acestor drepturi pentru viitor, instanța a respins acest capăt de cerere cu următoarea motivare.
Pentru viitor, drepturile solicitate de reclamanți nu au un caracter cert, evoluția raporturilor de muncă dintre părți neputând să fie stabilită de către instanța de judecată.
În concret, instanța a reținut că pentru această categorie de personal, aceste beneficii nu reprezintă un drept, ci o vocație ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație.
Împotriva acestei sentințe au declarat recursuri pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Direcția Generală A Finanțelor Publice G - Ministerul Finanțelor Publice.
În motivele de recurs pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților a arătat că ÎCCJ a dispus acordarea sporului de 50% doar categoriilor profesionale ale judecătorilor, procurorilor, magistraților asistenți și personalului auxiliar de specialitate, neincluzând și categoria funcționarilor publici.
Că funcționarii nu beneficiază de sporul de 50% numai pentru faptul că își desfășoară activitatea în cadrul organelor autorității judecătorești.
A mai susținut că funcționarii publici de la instanțele judecătorești nu beneficiază de drepturile salariale prevăzute în legislația specifică personalului auxiliar de specialitate și judecătorilor din cadrul instanțelor judecătorești, ci numai drepturile salariale și alte sporuri ce rezultă din actele normative speciale ce reglementează salarizarea și alte sporuri pentru personalul bugetar, respectiv pentru funcționarii publici.
S-a mai arătat că la pronunțarea sentinței,prima instanță a depășit în mod flagrant limitele puterii judecătorești și a consacrat un drept salarial care nu este prevăzut de legislația în vigoare.
Pârata Direcția Generală A Finanțelor Publice G - Ministerul Finanțelor Publice, în motivele de recurs a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice.
A susținut că Guvernul este cel răspunzător de realizarea prevederilor bugetare și tot el este cel ce repartizează ordonatorilor principali de credite sume de la bugetul de stat conform cu destinațiile bugetare stabilite în conformitate cu legea bugetară anuală. Că Ministerul Finanțelor Publice are atribuții doar în ceea ce privește elaborarea proiectului legii bugetare anuale, însă pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite și că nu poate să aloce și să vireze în mod absolut aleatoriu fonduri pentru plata sumelor solicitate de către intimații reclamanți.
Pe fondul cauzei a arătat că prin decizia nr.23/12.05.2008 a ÎCCJ s-a stabilit în mod imperativ faptul că " funcționarii publici din cadrul instanțelor și parchetelor nu beneficiază de drepturile bănești reglementate de legislația specifică personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor.
Examinând recursurile Curtea le găsește fondate după cum urmează.
Din actele dosarului, instanța constată și reține că reclamanții sunt funcționari publici la Tribunalul Gorj.
Prin Legea nr.50/1996 pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază lunar brut, acordat și de instanța supremă prin decizia nr.21/10.03.2008 conform căreia judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și solicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută de încadrare lunară, respectiv la salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2003 aprobată prin Legea nr.334/2001.
Legea nr.50/1996 se referă la magistrați și personalul auxiliar iar funcționarii publici nu fac parte din aceste categorii.
Legea aplicabilă funcționarilor publici este Legea 188/1999 iar potrivit art.41 din OG nr.6/2007, funcționarii publici beneficiază de sporurile și celelalte drepturi salariale prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea.
Pentru ca funcționarii publici din cadrul instanțelor să poată beneficia de sporurile și drepturile salariale prevăzute pentru magistrați sau personalul auxiliar, trebuia ca în actele normative care reglementează drepturile respective să fie prevăzută aplicabilitatea și la alte categorii.
Așa după cum rezultă din prevederile art. 125 și următoarele din Legea nr. 304/2004 R, gestiunea economico financiară și administrativă a instanțelor și parchetelor se realizează prin departamentul economico financiar și administrativ.
Acest departament asigură activitatea economică, financiară și administrativă a instanțelor fără să aibă legătură cu exercitarea puterii judecătorești și înfăptuirea justiției.
Drepturile magistraților sunt prevăzute prin legi speciale pentru că aceștia sunt cei care înfăptuiesc justiția.
Constituția României reglementează în titlul III, autoritățile publice, iar în capitolul VI al acestui titlu este tratată autoritatea judecătorească, modul și instanțele prin care se realizează justiția în România.
Funcționarii publici nu au niciun fel de legătură cu înfăptuirea actului de justiție, singura categorie care deservește justiția o reprezintă personalul auxiliar de specialitate, motiv pentru care legiuitorul a și creat un statut special.
Având în vedere că drepturile solicitate de reclamanți nu sunt prevăzute de lege și că art. 40 din OUG nr. 92/2004 nu este aplicabil speței, Curtea apreciază că soluția primei instanțe este nefondată.
În temeiul art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. 1 Cod pr. Civilă, având în vedere considerentele expuse mai sus Curtea va admite recursurile și va modifica sentința recurată, în sensul că va respinge cererea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E CI D E:
Admite recursurile formulate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Direcția Generală A Finanțelor Publice G - Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței nr.1744 din 29.06.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații reclamanți, G, intimații pârâți Tribunalul Gorj și Curtea de APEL CRAIOVA.
Modifică sentința recurată în sensul respingerii cererii.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 25 Februarie 2010
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
/2EX/10 Martie 2010
Fond
Președinte:Magdalena FănuțăJudecători:Magdalena Fănuță, Carmina Mitru, Teodora Bănescu
