Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 505/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA NR. 505
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2010
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Magdalena Fănuță
JUDECĂTOR 2: Carmina Mitru
JUDECĂTOR 3: Teodora Bănescu
GREFIER - - -
XXX
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR - ROMSILVA - DIRECȚIA SILVICĂ G împotriva sentinței nr.2152 din data de 10 noiembrie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Gorj.
La apelul nominal s-au prezentat consilier juridic, pentru recurenta pârâtă REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR - ROMSILVA - DIRECȚIA SILVICĂ G și avocat G, pentru intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul a fost declarat și motivat în termen.
Curtea a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul părților.
Consilier juridic, pentru recurenta pârâtă REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR - ROMSILVA - DIRECȚIA SILVICĂ G, solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Gorj, secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, întrucât reclamantul a fost încadrat cu contract individual de muncă, neavând calitatea de funcționar public. În subsidiar solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii contestației.
Avocat G, pentru intimatul reclamant arată că în mod corect cauza a fost soluționată de către secția Contencios administrativ, deoarece în conformitate cu prevederile art.7 alin.1 lit.d din OUG nr.59/2000 în exercitarea atribuțiilor de pădurar, reclamantul este investit cu exercițiul autorității publice. Solicită respingerea recursului, arătând că decizia de desfacere a contractului de muncă este lovită de nulitate, deoarece prin decizia contestată pârâta a dispus încetarea contractului de muncă pentru un post ce fusese suspendat până la soluționarea definitivă a cauzei penale. Depune concluzii scrise și nu solicită cheltuieli de judecată.
CU R T EA:
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 2152 din data de 10 noiembrie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Gorjs -a admis acțiunea formulată de în contradictoriu cu pârâta Direcția Silvică Tg- S-a anulat decizia nr. 282/01.07.2009 emisă de Directorul Direcției Silvice
Pentru a pronunța această sentință s-a reținut că prin decizia nr. 222 din 1 iulie 2009 intimata Regia Națională a Pădurilor ROMSILVA a dispus ca începând cu data de 6 iulie 2009 contractul individual de muncă al reclamantului să înceteze ca urmare a reducerii postului pe care îl ocupă.
S-a constatat că reclamantul avea calitatea de pădurar, astfel că acestuia i se aplică dispozițiile prev. de OUG nr. 59/2000 privind statutul personalului silvic și conform disp. art. 1 din această ordonanță, personalul silvic este format din persoanele care au pregătire profesională silvică atestată, iar în al. 3 al aceluiași articol se menționează că personalul silvic prevăzut la al. 1 reprezintă corpul silvic.
În exercitarea atribuțiilor pe care le are personalul silvic de toate gradele este investit cu exercițiul autorității publice, astfel că reclamantul în calitatea sa de pădurar, conform disp. art. 7 al. 1 lit. d se încadrează în gradele profesionale ale personalului silvic, fiind astfel investit cu exercițiul autorității publice.
Conform disp. art. 58 din aceeași ordonanță personalului silvic i se aplică dispozițiile Legii nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici în măsura în care prezenta ordonanță de urgență nu dispune altfel.
Anterior deciziei de desfacere a contractului de juncă, reclamantului i s-a suspendat contractul individual de muncă conform deciziei nr. 272 din 11.10.2007 emisă de aceeași intimată, care a hotărât ca începând cu data de 15.11.2007 să fie suspendat contractul individual de muncă al intimatului până la soluționarea definitivă a cauzei penale.
Întrucât reclamantului în calitatea sa de personal silvic i se aplică disp. Legii nr. 188/1999, conform disp. art. 94 și urm. se reglementează instituția suspendării raportului de serviciu, astfel că temeiul juridic a deciziei de suspendare a contractului individual de muncă îl reprezenta art. 94 alin. 1 lit. o și anume raportul de serviciu se suspendă de drept și în alte cazuri expres prevăzute de lege, respectiv art. 52 alin. 1 lit. c din codul muncii, având în vedere că dispozițiile acestei legi se completează cu prevederile legislației muncii în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice.
Conform disp. art. 96 al. 3 din Legea nr. 188/1999 se menționează că pe perioada suspendării raportului de serviciu autoritățile și instituțiile publice au obligația să rezerve postul aferent și totodată au interdicția de a înceta sau de a modifica raportul de serviciu cu excepția cazului când încetarea sau modificarea se realizează din inițiativa sau cu acordul funcționarului public în cauză.
Ca atare disp. art. 65 din codul muncii privind concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului, se poate realiza cu respectarea dispozițiilor art. 59 care reglementează interdicțiile privind concedierea pe existența principiilor egalității de tratament, a interzicerii discriminării și a dreptului prev. de art. 39 al. 1 lit. l și m din codul muncii; cu respectarea disp. art. 60 al. 1 din codul muncii care menționează situațiile în care nu poate fi dispusă concedierea și care sunt situații în care contractul individual de muncă este suspendat de drept sau la inițiativa salariatului, făcându-se o singură excepție și anume în ipoteza reorganizării judiciare sau a falimentului conform disp. art. 60 al. 2 din codul muncii.
O altă interdicție în ceea ce privește concedierea este prevăzută în mod expres de art. 96 al. 3 din Legea nr. 188/1999 și rezultă și din disp. art. 52 al. 1 codul muncii care reglementează suspendarea contractului din inițiativa angajatorului în situația prevăzută la lit. caa celuiași articol și în raport de consecințele suspendării care presupune existența contractului și a faptului că această măsură de suspendare este obligatorie având o perioadă strict prevăzută de legiuitor, respectiv până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, perioadă ce este determinabilă în raport de acest aspect și întrucât în cadrul răspunderii disciplinare este aplicabil principiul ce guvernează răspunderea civilă și anume penalul ține loc civilului, se poate constata că decizia de desfacere a contractului de muncă a reclamantului este nelegală, întrucât nu au fost respectate dispozițiile menționate mai sus, neexistând posibilitatea din partea intimatei de a dispune desfacerea contractului de muncă în perioada suspendării dispuse în baza art. 52 al.1 lit. c din codul muncii, întrucât nu s-a făcut dovada existenței unei hotărâri judecătorești definitive.
Împotriva hotărârii pronunțată de instanța de fond a declarat recurs - ROMSILVA - DIRECȚIA SILVICĂ G, aducând critici de nelegalitate și netemeinicie.
Un prim motiv privește competența materială a soluționării cauzei, recurenta susținând că Secția Contencios Administrativ și Fiscal a Tribunalului Gorj nu era competentă să soluționeze cauza, întrucât reclamantul a fost angajat la Direcția Silvică G pe bază de contract de muncă, neavând calitate de funcționar public și prin urmare neaplicându-se dispozițiile Legii 188/1999.
Pe fondul cauzei, recurenta arată că încetarea contractului de muncă al reclamantului a fost determinată de desființarea locului de muncă ca urmare a retrocedării terenurilor forestiere către foștii proprietari. Faptul că desființarea locului de muncă a fost efectivă și a avut o cauză reală și serioasă, dintre cele prevăzute de art.65 alin.2 codul muncii reiese din Statul de funcții al OS în vigoare la data actuală și cel anterior emiterii deciziei de concediere.
Recursul este fondat.
Prin decizia nr.222 din 01.07.2009 a - Romsilva s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al intimatului reclamant începând cu data de 06.07.2009, în baza art.65 din codul muncii, ca urmare a reducerii postului pe care îl ocupă.
În privința competenței materiale de soluționare a cauzei, conform art.58 din OUG 59/2000, personalului silvic i se aplică dispozițiile legii 188/1999 privind statutul funcționarilor publici inclusiv sub aspectul competenței materiale în soluționarea litigiilor, care potrivit art.106 din Legea nr.188/1999, revine instanței de contencios administrativ.
În ce privește fondul cauzei, este adevarat că la data încetării contractului individual de muncă, potrivit deciziei nr.272/11.10.2007 emisă de - Romsilva contractul de muncă al reclamantului era suspendat confom art.52 alin.1 lit.c din codul muncii coroborat cu art.50 alin.1 lit.c din Contractul Colectiv de Muncă, începând cu data de 15.10.2007 și până la soluționarea definitivă a cauzei penale. Reclamantului nu-i sunt aplicabile dispozițiile art.94 alin.1 lit.m și art.96 alin.3 din Legea 188/1999, întrucât contractul său individual de muncă nu este suspendat de drept ca urmare a trimiterii în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni de natura celor prevăzute la art.54 lit.h, infracțiunea pentru săvârșirea căreia este cercetat reclamantul nefiind încadrată în enumerarea limitativă a art.54 lit.h din Legea nr.188/1999, potrivit conținutului plângerii penale aflată la fila 33 dosarului de fond. Prin urmare, în situația sa sunt incidente dispozițiile Codului Muncii cu care Legea 188/1999 se completează, respectiv art.52 alin.1 lit.c, potrivit căruia contractul individual de muncă poate fi suspendat din inițiativa angajatorului în cazul în care a formulat plângere penală împotriva salariatului pentru fapte penale incompatibile cu funcția deținută.
În această ipoteză, art.59 și art.60 din codul muncii nu enumeră printre situațiile limitative în care concedierea salariaților nu poate fi dispusă și perioada suspendării contractului de muncă, per a contrario încetarea contractului poate fi dispusă pe perioada suspendării acestuia.
Având în vedere că încetarea contractului de muncă s-a făcut în temeiul art.65 din codul muncii, desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
Potrivit statului de funcțiuni al OS existent anterior emiterii deciziei de concediere și ulterior acesteia, înscrisuri aflate la filele 37-38 ale dosarului de fond, anterior emiterii deciziei Districtul II cuprindea 7 posturi, iar după acest moment sunt prevăzute 6 posturi, ceea ce duce la concluzia că s-a redus postul de pădurar deținut de reclamant, desființarea locului de muncă fiind prin urmare, efectivă.
În privința cauzei, Curtea apreciază că neconstituirea dreptului de proprietate al persoanelor îndreptățite asupra fondului forestier justifică în mod real și serios reducerea posturilor de pădurari.
Prin urmare, instanța de fond a interpretat și aplicat în mod eronat dispozițiile legale incidente în cauză, pronunțând o soluție nelegală și netemeinică, motiv pentru care în temeiul art.304 pct.9, art.304 și art.312 alin.1 Cod procedura civilă, Curtea va admite recursul și va modifica sentința recurată în sensul respingerii cererii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E CI D E:
Admite recursul declarat de pârâta REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR - ROMSILVA - DIRECȚIA SILVICĂ G împotriva sentinței nr.2152 din data de 10 noiembrie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Gorj.
Modifică sentința recurată în sensul că respinge cererea.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 25 Februarie 2010
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
/2ex/ 15 Martie 2010
Fond
Președinte:Magdalena FănuțăJudecători:Magdalena Fănuță, Carmina Mitru, Teodora Bănescu
