Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 508/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr.508
Ședința publică de la 25 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Trofimescu judecător
JUDECĂTOR 2: Vasile Susanu
JUDECĂTOR 3: Dorina Vasile
Grefier - - -
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea cererii de revizuire formulată de MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5, atât în nume propriu cât și în numele și pentru Direcția Generală a Finanțelor Publice B cu sediul în B,-, județul B, împotriva Deciziei nr.195/R/22.05.2007 pronunțată de Curtea de APEL GALAȚI în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns intimații, C, B, lipsă fiind revizuenta Ministerul Economiei și Finanțelor B și B și intimații, și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că recursul este la primul termen de judecată, motivat, după care;
Întrebate fiind intimații precizează că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemafiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Intimata C, solicită respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire formulată de către revizuienții pârâți Ministerul Economiei și Finanțelor, în nume propriu, cât și în numele și pentru Direcția Generală a Finanțelor Publice Depune concluzii scrise la dosar.
Intimatul, pune aceleași concluzii de respingere a cererii de revizuire ca inadmisibilă.
Intimatul, pune aceleași concluzii de respingere a cererii de revizuire ca inadmisibilă.
Intimatul B, pune aceleași concluzii de respingere a cererii de revizuire ca inadmisibilă.
CURTEA
Asupra cererii de revizuire de față:
Prin cererea înregistrată sub nr- la Tribunalul Brăila, reclamanții, C, au solicitat să se constate refuzul Direcției Generale a Finanțelor Publice B, de soluționare în termen legal a cererii privind acordarea drepturilor salariale solicitate și să fie obligată pârâta să emită decizie prin care să opereze modificările în încadrarea și stabilirea drepturilor salariale, în sensul acordării sporului de mobilitate și confidențialitate în cuantum de 30% din salariul de încadrare, începând cu luna februarie 2004, iar pentru începând cu luna iunie 2004.
La 16 iunie 2006, reclamanții și-au completat acțiunea solicitând introducerea în cauză în calitate de pârât a Ministerului Finanțelor Publice, pentru opozabilitate.
În cauză a formulat cerere de intervenție în interes propriu B, solicitând aceleași drepturi, începând cu data de 1 februarie 2004 și până la 31 decembrie 2005, data pensionării.
Tribunalul Brăila, prin sentința nr. 44/28 martie 2007, admis în parte acțiunea și cererea de intervenție în nume propriu, obligând cei doi pârâți să acorde sporul de mobilitate și confidențialitate în cuantum de 30% din salariul de încadrare, prin decizie în care să opereze modificările în încadrarea și stabilirea drepturilor salariale începând cu 1 februarie 2004 și 1 iulie 2004, numai pentru reclamantul.
A fost admisă cererea de intervenție în interes propriu formulată de B în aceleași condiții ca și în acțiunea principală, dar pentru perioada 1 februarie 2004 - 31 decembrie 2005.
În motivarea sentinței, prima instanță a reținut că în cauză sunt aplicabile disp. art. 25 și 26 Codul muncii, privitoare la clauza de mobilitate și confidențialitate, în considerarea specificului muncii desfășurate, de consilierii juridici, care intră sub incidența Legii nr. 188/1999, fiind considerați funcționari publici.
Dispozițiile generale din Codul muncii privitoare la cele două clauze sunt reluate și își găsesc aplicarea și în Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarului public, iar în cazul consilierilor juridici dispozițiile citate se coroborează și cu dispozițiile Legii nr. 514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic cât și din statutul acestei profesii.
Sub un alt aspect, art. 24 alin. 2 din Legea nr. 514/2003, prevede că în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a acestei legi,autoritățile publice, instituțiile publice, precum și toate celelalte persoane juridice se drept public sau privat, sunt obligate să aplice prevederile acestei legi.
Tribunalul, a apreciat că drepturile prevăzute în legea proprie de organizare, a consilierilor juridici și statut, nu contravin Legii nr. 188/1999, întrucât, art. 29 alin. 1 și 2 și art. 30 din această ultimă lege, prevăd că, funcționarii publici au dreptul la un spor de salariu reprezentând suplimentul postului, prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii.
Pentru aceste considerente, acțiunea a fost admisă în ce privește acordarea sporului de mobilitate și de confidențialitate,la fel și cererea de intervenție în interes propriu.
Instanța a respins ca inadmisibil, capătul de cerere privitor la constatarea refuzului unității de a soluționa în termen, cererea de acordare a drepturilor salariale solicitate având în vedere caracterul acțiunii în realizarea acestui drept.
Împotriva sentinței instanței de fond au declarat recurs Ministerul Finanțelor Publice în nume propriu și pentru Direcția Generală a Finanțelor Publice B criticând-o pentru motive de nelegalitate, întrucât instanța de fond, printr-o analiză insuficientă a prevederilor legale incidente în cauză a pronunțat o soluție cu aplicarea greșită a legii.
Se susține că pentru consilierii juridici din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, drepturile salariale de care beneficiază, sunt cele prevăzute de Legea nr. 188/1999.
Art. 45 din lege, prevede că funcționarii publici, au obligația să păstreze secretul de stat, secretul de serviciu, precum și confidențialitatea în legătură cu faptele, informațiile sau documentele despre care iau cunoștință în exercitarea funcției publice, în condițiile legii, cu excepția informațiilor de interes public.
Prin art. 15 din nr.OG 2/2006, a fost reglementat în mod limitativ categoria de funcționari publici ce beneficiază de sporul de confidențialitate de până la 15% printre aceștia, neregăsindu-se funcționarii publici din aparatul de lucru al Ministerului Finanțelor Publice.
În ce privește sporul de mobilitate prin nr.HG543/1995 au fost stabilite mai multe categorii de drepturi bănești,pentru salariații ce efectuează deplasări în timpul serviciului, cum ar fi: indemnizația de delegare, cheltuieli de transport, cheltuieli de cazare.
Recurenții au susținut că prin hotărârea pronunțată, au fost încălcate și prevederile Legii nr.500/2002, privind finanțele publice care prevede, că nici o altă cheltuială publică nu poate fi angajată, ordonată sau plătită dacă nu este aprobată potrivit legii, iar pe de altă parte, nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în buget dacă nu există bază legală pentru respectiva cheltuială.
În aceste condiții, sporurile menționate și solicitate de reclamanți ar fi imposibil de onorat, aceste sume nefiind prevăzute, iar în interpretarea aceasta s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție.
Hotărârea instanței de fond, s-a mai susținut, este nelegală și pentru faptul de a contraveni nr.OUG 92/2004 prin care au fost suspendate disp. art. 29 din Legea nr. 188/1999, astfel că sporurile de confidențialitate și mobilitate nu se mai regsesc.
Pentru anul 2006, prin intrarea în vigoare a Ordonanței nr. 2 prin art. 48, fost prevăzută suspendarea aplicării prevederilor art. 29 lit. c și d din Legea nr. 188/1999.
Și de această dată, sporul de confidențialitate se regăsește numai în ce privește pe funcționarii publici din aparatul de lucru al Guvernului, Administrația Prezidențial, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Integrării Europene, Consiliul Legislativ și Departamentul de Comerț din cadrul Economiei și Comerțului, iar în ce privește sporul de mobilitate, el nu a mai fost prevăzut.
Reclamanții și-au motivat cererea de chemare în judecată pe dispozițiile statutului de consilier jurididc adoptat pe baza Legii nr. 514/2003 ce reglementează exercitarea profesiei de consilier juridic, dar, acesta nu intră în categoria actelor normative cu putere de lege, astfel cum sunt nominalizate prin dispoziții constituționale.
Pentru motivele expuse, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței instanței de fond și în rejudecare să se dispună respingerea acțiunii reclamanților și a cererii de intervenție în interes propriu.
Conform recurenților, hotărârea instanței de fond este contrară dispozițiilor legale, fapt ce impune modificarea ei.
Curtea, consideră că nu există elemente care să justifice o altă soluție, decât cea adoptată având în vedere motivele de recurs formulate.
În discuție se află stabilirea drepturilor salariale derivând din recunoașterea sporului de confidențialitate și mobilitate în favoarea consilierilor juridici.
S- susținut că pentru consilierii juridici din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, drepturile salariale cuvenite sunt cele prevăzute prin Legea nr. 188/1999 și orice alte aserțiuni sunt neavenite, în raport de statutul lor de funcționari publici, spre deosebire de ipoteza reglementată prin art. 3 din Legea nr. 514/2003 care, deosebește între consilierul juridic angajat în activitate și care, are statut de salariat.
Este adevărat că prin art. 45 din Legea nr. 188/1999, a fost prevăzută clauza de confidențialitate ca și prerogativă a funcției publice și care ține de esența ei, dar, această prevedere nu exclude recunoașterea și a unui drept pecuniar care derivă din existența clauzei.
Recurenții dau o interpretare exclusivă textelor legale la care se referă, reținând că, în ce privește pe funcționarii publici din cadrul aparatului de lucru propriu al Ministerului Finanțelor Publice, nu le este recunoscut dreptul de a beneficia de sporul de confidențialitate.
Ori din interpretarea dispozițiilor legale, în succesiunea lor, rezultă o situație diferită de aceea exprimată.
Astfel, art. 18, din nr.OUG 92/10 noiembrie 2004 privind reglementarea drepturilor salariale șia altor drepturiale funcționarilor publici, prevede în alineatul 1 în mod expres, cuantumul sporului de confidențialitate pentru o categorie limitată a funcționarilor publici, respectiv pentru cei din aparatul de lucru al Guvernului, din Administrația Prezidențială, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe, direcțiilor subordonate ministrului delegat pentru comerț din cadrul Ministerului Economiei și Comerțului, Consiliului Legislativ.
2 al art. 18 din nr.OUG 92/2004, se referă însă la celelalte categorii de funcționari publici, stabilind că sporul de confidențialitate și condițiile de acordare se stabilesc, în limitele prevăzute de lege, prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat.
Cu alte cuvinte, dacă pentru prima categorie de funcționari ce activează în cadrul autorităților sau instituțiilor publice centrale, legiuitorul a prevăzut explicit cuantumul sporului, de confidențialitate, pentru celelalte categorii de funcționari, a fost lăsată la latitudinea ordonatorului principal de credite, aprecierea cuantumului acestui spor.
Din lectura textului citat, nu rezultă în nici un mod că, anumite categorii de funcționari publici ar fi exceptați de la beneficiul acestui spor.
De altfel, o soluție contrară ar contraveni egalității de tratament aplicabilă acestei categorii socio-profesionale, supuse reglementărilor Legii nr. 188/1999, iar pe de altă parte, sporul de confidențialitate, este recunoscut ca atare (art. 18 al nr.OUG 92/2004).
Dreptul s-a născut prin efectul legii ca drept subiectiv și el conferă titularilor, prerogativele, în virtutea cărora pot pretinde subiectului pasiv al raportului juridic născut, să efectueze o prestație pozitivă.
Faptul că, pentru o perioadă de timp plata drepturilor a fost suspendată, prin apariția Legii nr. 76/7 aprilie 2005, nr.OUG 92/2004 a început să-și producă efectele, iar suspendarea acordării acestui drept, nu înseamnă înlăturarea lui, neputând fi invocate dispozițiile Legii nr. 500/2002, întrucât plata în sine, este o problemă de executare.
Așadar, pentru perioada 2004 - ianuarie 2006, aplicabile sunt disp. nr.OUG 92/2004, iar după această dată, Ordonanța nr. 2/12 ianuarie 2006, care, a reluat în termenii discutați, prin art. 15, problema sporului de confidențialitate.
Față de cele expuse, curtea, a înlăturat criticile formulate de recurenți în ce privește acordarea sporului de confidențialitate.
Referitor la acordarea sporului de mobilitate, s-a susținut că, prin nr.HG 543/1995, au fost stabilite mai multe categorii de drepturi bănești, pentru cei care efectuează deplasări în timpul serviciului în interiorul localității sau în afara ei.
Hotărârea nr. 543/1995 se referă la drepturile bănești alesalariațilorinstituțiilor publice și regiilor autonomecu specific deosebitprecum și celorlalteorgane de specialitate ale administrației publice.
Aceste dispoziții urmează a fi coroborate cu disp. art. 6 din Legea nr. 188/1999, pentru clarificarea noțiunii de salariat.
În ce privește categoria socio - profesională a consilierilor juridici din cadrul aceasta beneficiind de dispozițiile Legii nr. 188/1999, cu specială referire la art. 2 pct. 1 și 2 din lege, precum și art. 31 pct. 2 "funcționarii publici beneficiază de prime șialte drepturi salariale, în condițiile legii", trebuie înțelese ca fiind referitoare nu la cheltuielile de transport, dar ca o recompensă a efortului fizic depus și a imaginii ce trebuie protejată, în considerarea specificului muncii și a importanței sociale a serviciilor profesionale.
Curtea observă că art. 29 din Legea nr. 188/1999 prevede posibilitatea pentru funcționarii publici de a beneficia de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii, în afara celor prevăzute la alin. 1, fără însă a reglementa expres care sunt celelalte drepturi salariale și prime, ceea ce presupune că legiuitorul a avut în vedere și alte reglementări ce țin de dreptul comun, cu ale cărui dispoziții, se interferează.
Sub un alt aspect, art. 87 din Legea nr. 188/1999 reglementează mobilitatea în cadrul corpului funcționarilor publici, care, nu se poate realiza decât sub condiția modificării raporturilor de serviciu, iar în sensul pct. 3 de sub acest articol, în anumite condiții specifice, când funcționarilor publici le este refuzată posibilitatea opunerii luării acestor măsuri, tot ei sunt supuși riscului de a fi eliberați din funcție.
În raport de considerentele expuse, curtea, văzând și disp. art. 312 Cod procedură civilă, a respins recursul ca nefondat.
Împotriva deciziei nr.195/R/2007 a Curții de APEL GALAȚI, în termen legal, a formulat cerere de revizuire Ministerul Economiei și Finanțelor, atât în nume propriu, cât și în numele și pentru B, în temeiul art.322 pct.5 și urm. Cod proc.civilă.
În motivarea cererii revizuientul a arătat că după rămânerea irevocabilă a hotărârii atacate s-a descoperit un înscris doveditor care, dacă ar fi fost cunoscut de instanță cu ocazia judecării pricinii, ar fi condus în mod categoric la respingerea acțiunii reclamanților.
Este vorba de decizia nr.LXXVIII (78) pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 5 noiembrie 2007 publicată în Monitorul Oficial al Romniei - partea I, nr.553/22.07.2008 care nu a putut fi înfățișată dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, respectiv datorită faptului că, nu a redactat decizia pentru a putea fi publicată în Monitorul Oficial.
Din acest înscris doveditor rezultă că instanța a avut în vedere considerentele expuse de Procurorul General, potrivit cărora în conformitate cu dispozițiile art.2 din Legea nr.246/2006, "consilierul juridic poate fi numit în funcție sau angajat în muncă, în condițiile legii ", Statutul acestuia fiind diferit.
Din înscrisul doveditor, rezultă că Înalta Curte de Casație și Justiție a avut în vedere toate aceste aspecte și a hotărât că dispozițiile art.6 din Legea nr.514/2003 modificată prin Legea nr.246/2006 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic, art.31 ( fost art.29) și art.117 ( fost art.93) din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, se interpretează în sensul că nu se pot negocia de consilierii juridici un statut de funcționari publici prestațiile suplimentare în bani, reprezentând clauza de mobilitate și clauza de confidențialitate, în condițiile prevăzute de art.25 și art.26 din Codul muncii. Această categorie poate beneficia de sporuri salariale în condițiile stabilite prin acte normative de salarizare a funcționarilor publici și de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea.
Prin urmare, în cauza de față, intimații reclamanți nu îndeplinesc condițiile pentru a beneficia de plata acestor sporuri, fiind evident că dacă instanța ar fi cunoscut acest înscris cu ocazia judecării pricinii, ar fi condus la respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.
Examinând decizia atacată, prin prisma motivelor invocate, raportat la prevederile art.322 pct.5 Cod proc.civilă, Curtea constată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea cererii de revizuire.
În temeiul art.322 pct.5 din Codul d e procedură civilă, revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
Pentru a se putea invoca acest motiv și pentru a se admite cererea de revizuire trebuie ca înscrisul invocat să fi existat la data când a fost pronunțată hotărârea ce se cere a fi revizuită.
Deci, nu se poate cere revizuirea unei hotărâri pe baza unor înscrisuri apărute după pronunțarea acesteia, textul referindu-se exclusiv la situația în care înscrisul exista în momentul judecării pricinii finalizată prin hotărârea atacată, concluzie desprinsă din împrejurarea că art.322 pct.5 teza I Cod proc.civilă, vorbește de descoperirea înscrisului care a fost reținut de adversar sau care nu a putut fi înfățișat dintr-o cauză mai presus de voința părții adverse.
Or, la data de 22 mai 2007 când a fost judecată pricina în recurs și s-a pronunțat sentința a cărei revizuire se solicită, instanța de recurs, nu putea să aibă în vedere un înscris care nu există la acea dată, respectiv decizia civilă din 05.11.2007 pronunțată de - secțiile unite.
În speță, așa cum rezultă din actele dosarului nu sunt incidente dispozițiile art.322 pct.5 Cod proc.civilă, deoarece înscrisul invocat de revizuientă, respectiv Decizia nr.78 din 05.11.2007 pronunțată de Secțiile Unite ale nu exista la data de 22.05.2007 când a fost pronunțată hotărârea a cărei revizuire se cere, respectiv decizia civilă nr.195/R din 22 mai 2007 pronunțată în recurs de Curtea de APEL GALAȚI - secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-.
Decizia nr.78 pronunțată de Secțiile Unite al nu are efecte asupra deciziei nr.195/R/22.05.2007 pronunțată de Curtea de APEL GALAȚI, a cărei revizuire se solicită.
Decizia nr.78 din 05.11.2007 pronunțată de Secțiile Unite ale, are exclusiv efecte pentru viitor, conform dispozițiilor art.329(3) Cod proc.civilă, potrivit cărora "Soluțiile se pronunță numai în interesul legii, nu au efect asupra hotărârilor judecătorești examinate și nici cu privire la situația părților din acele procese. dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe".
Având în vedere cele expuse, Curtea urmează să respingă cererea de revizuire ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondată cererea de revizuire formulată de MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5, atât în nume propriu cât și în numele și pentru Direcția Generală a Finanțelor Publice B cu sediul în B,-, județul B, împotriva Deciziei nr.195/R/22.05.2007 pronunțată de Curtea de APEL GALAȚI în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 25 2008.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, - - |
Red.VD/09.10.2008
Tehno ZE/09.10.2008
ex.2
Președinte:Mariana TrofimescuJudecători:Mariana Trofimescu, Vasile Susanu, Dorina Vasile
