Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 5128/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA NR. 5128
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2009
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Magdalena Fănuță
JUDECĂTOR 2: Carmina Mitru
JUDECĂTOR 3: Teodora Bănescu
GREFIER - - -
XXX
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta DIRECȚIA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ G împotriva sentinței nr.821 din 17 martie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Gorj.
La apelul nominal s-a prezentat consilier juridic, pentru recurenta pârâtă DIRECȚIA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ G, lipsind intimații reclamanți și .
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei de către grefier care învederează că intimații reclamanți au depus concluzii scrise.
Curtea a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul părții prezente.
Consilier juridic, pentru recurenta pârâtă DIRECȚIA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ G, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca nefondate. Arată că intimații reclamanți și nu au îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art.31 din OG nr.6/2007 actualizată. În ceea ce privește fondul cauzei arată că intimaților reclamanți nu li s-a modificat unilateral raportul de serviciu în care au fost încadrați și anume: în funcția publică de conducere de director executiv și în funcția publică de execuție de inspector clasa I grad superior.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 821 din 17 martie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Gorjs -a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții și m în contradictoriu cu pârâta Direcția de Sănătate Publică A fost obligată pârâta să acorde reclamantei contravaloarea sumei reprezentând diferența de indemnizație de conducere de la 40% la 55% pentru perioada 23.07.2008-17.0.3009, corespunzător funcției de director executiv, actualizată la data plății efective. A fost obligată pârâta să acorde reclamantului contravaloarea sumei reprezentând diferența de indemnizație de conducere de 55% corespunzător funcției de inspector sanitar șef pentru perioadele 27.11.2007-31.12.2007 și 12.09.2008-31.12.2008, actualizată la data plății efective. S-a respins acțiunea formulată de reclamant pentru perioada 23.01.2008-25.02.2008. A fost obligată pârâta la 500 lei cheltuieli de judecată către reclamantul
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut următoarele:
Situația de fapt prezentată în acțiune de către ce doi reclamanți nu este contestată de către pârâtă în întâmpinarea prezentată, menționându-se doar faptul că pentru a beneficia de indemnizația de conducere, reclamanții trebuiau să fie promovați cu caracter temporar de către Ministerul Sănătății în funcțiile publice de director executiv și respectiv de inspector șef conform disp. art. 92 din Legea nr. 188/1999:
S-a constatat că recl. a fost încadrată în funcția publică de conducere de consilier clasa I, gradul superior, treapta 1 de salarizare în calitate de director executiv adjunct medical începând cu data de 23 iulie 2008 până la data pronunțării prezentei hotărâri, perioadă care se încadrează în perioada maximă prevăzută de art. 92 din Legea nr. 188/1999 și care nu poate depăși într-un an calendaristic maximum de 6 luni, astfel că cererea reclamantei se consideră a fi întemeiată în totalitate.
De altfel și în perioada anului 2007 acest drept a fost obținut de către reclamantă așa cum rezultă din sentința nr. 3708 din 26 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- când s-au reținut ca fiind îndeplinite, ca și acum, disp. art. 10 din OG nr. 6/2007, disp. art. 5 al. 4 din aceeași lege, precum și disp. art. 13 din Legea nr. 188/1999.
În ceea ce privește acțiunea formulată de reclamantul s-a constatat că acesta a fost încadrat în funcția de consilier clasa 1, grad superior, treapta 1 de salarizare, în calitate de inspector sanitar șef în perioadele 27 noiembrie 2007 - 31 2007, 23 ianuarie 2008 - 25 februarie 2008 și 12 sept. 2008 - 31 dec. 2008.
În ceea ce privește cea de a doua perioadă 23 ian. 2008 - 25 februarie 2008, tribunalul urmează a respins acordarea indemnizației de 55% întrucât depășește perioada maximă prevăzută de art. 92 alin.2 din Legea nr. 188/1999 raportat la faptul că prin Ordinul nr. 136 din 25 februarie 2008 reclamantul a fost promovat în funcția publică de conducere de inspector sanitar șef la Autoritatea de Sănătate Publică a Județului G pentru perioada de 6 luni, pentru ca la 11 sept. 2008 prin Ordinul nr. 1342 să fie încadrat în aceeași funcție de conducere începând cu data de 12 sept. 2008 până la data de 31 dec. 2008, perioadă în care a preluat și atribuțiile și responsabilitățile acestui post fără însă să i se mai acorde indemnizația de conducere de 55% întrucât s-ar fi încălcat dispozițiile legale sus-menționate.
Față de aceste aspecte, instanța a reținut că, potrivit art. 88 alin.3 din legea nr.188/1999, modificarea raportului de serviciu se poate face numai prin acordul părților.
Conform art.117 din legea nr.188/1999 dispozițiile legii se completează cu prevederile legislației muncii, precum și cu reglementările de drept comun civile, administrativ sau penale, după caz, în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice, rezultă că raporturile de serviciu ce pot fi modificate privesc, potrivit alin. (3) al art. 41, durata raportului de serviciu, locul muncii, felul muncii, condițiile de muncă, salariul, timpul de muncă și timpul de odihnă.
În acest sens, prin art. 88 și 89 și art.75 și următoarele din legea nr.188/1999, este prevăzută posibilitatea delegării sau detașării angajatului din inițiativa unilaterală a angajatorului, precum și posibilitatea modificării unilaterale de către angajator a locului și felului muncii în caz de forță majoră, cu titlu de sancțiune disciplinară sau ca măsură de protecție a salariatului.
Aceste texte de lege trebuie însă interpretate în coroborare cu prevederile art. 17 alin. (2) din Codul muncii, care stabilesc elementele obligatorii cu care angajatorul are datoria să îl informeze pe solicitantul unui loc de muncă, anterior încheierii contractului individual de muncă, precum și cu dispozițiile art. 17 alin. (3) din același cod care prevăd că respectivele elemente trebuie să se regăsească obligatoriu în însuși conținutul contractului respectiv, raportat la dispozițiile art.3 și 4 din legea nr.188/1999 care reglementează principiile care stau la baza exercitării funcției publice, iar raporturile de serviciu se și se exercită pe baza actului administrativ de numire, emis în condițiile legii, pe o perioadă nedeterminată.
Așa fiind, posibilitatea modificării unilaterale a unor elemente ale raporturilor de serviciu de către angajator este posibilă doar în urma acordului inițial pe care salariatul l-a dat în momentul numirii, pe cale de excepție fiind prevăzute situațiile din art.4 alin.3 lit.a-g din legea nr.188/1999.
Raportul de serviciu al funcționarului public deși este un act de administrare unilateral prin numirea acestui, nu se poate reține că nu ar exprima manifestarea acordului de voința al celor doua părți ale raportului juridic de autoritate publică.
Astfel, interesul legitim legat de respectarea principiului de stabilitate în exercitarea funcției publice, impune ca modificarea acestuia să se facă în aceleași condiții în care acesta a fost încheiat, respectiv prin acordul ambelor părți.
Sunt și situații în care angajatorul poate dispune unilateral modificarea raportului de serviciu sau chiar și încetarea raporturilor de serviciu, dar aceste situații si motivele pentru care pot fi dispuse asemenea masuri, motive legate sau nu de persoana salariatului, sunt riguros si limitativ prevăzute de legislația privind statului funcționarilor publici, așa cum de altfel s-a menționat anterior.
În raport de disp. art. 92 din Legea nr. 188/1999 reclamanții au dreptul să ocupe funcții de conducere prin numire temporară pe o perioadă de maxim 6 luni într-un an calendaristic, asumându-și riscul îndeplinirii acestei funcții de conducere în continuare fără a beneficia și de indemnizația de conducere întrucât aceste posturi ce vizează funcțiile de conducere trebuie să fie ocupate prin examen sau concurs, unde se pot înscrie și reclamanții alături de toți cei care doresc să obțină un astfel de post și îndeplinesc condițiile legale în vigoare.
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a declarat recurs pârâta DIRECȚIA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ
În principal, se invocă neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de art.31 din OG 6/2007, având în vedere că textul menționat stabilește că soluționarea contestațiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază, sporurilor, premiilor și altor drepturi este de competența ordonatorilor de credite, împotriva măsurilor acestora, persoana în cauză având posibilitatea să se adreseze instanței de contencios administrativ.
În ce privește fondul, se invocă faptul că din ordinele de numire în funcție rezultă în mod clar că intimaților nu li s-a modificat raportul de serviciu, ci le-au fost completate sarcinile proprii de serviciu, cu preluarea atribuțiilor de director executiv și respectiv de inspector sanitar șef. Așa cum rezultă din Ordinele Ministerului Sănătății Publice, nu a avut loc o promovare temporară a intimaților în condițiile prevăzute în mod expres de art.92 alin.1-3 din Legea nr.188/1999. Preluarea atribuțiilor și responsabilităților funcțiilor de director executiv și inspector sanitar șef nu constituie baza legală pentru acordarea indemnizației de conducere aferentă acestor funcții, intimații nefiind numiți în funcție de către ministrul sănătății publice, cu avizul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici.
Recursul este fondat.
Prin Ordinul nr.1140/23.07.2008 emis de Ministerul Sănătății Publice, intimata a fost încadrată în funcția publică de conducere de consilier clasa I, gradul superior, treapta 1 de salarizare - director executiv adjunct medical la Autoritatea de sănătate publică a județului G începând cu 23.07.2008, urmând să preia și atribuțiile și responsabilitățile directorului executiv, până la nominalizarea titularului.
Prin Ordinul nr.1342/11.09.2008 emis de Ministerul Sănătății Publice, intimatul a fost încadrat începând cu 12.09.2008 în funcția publică de execuție de consilier clasa I, gradul superior, treapta 1 de salarizare la Autoritatea de sănătate publică a județului G, urmând să preia și responsabilitățile inspectorului sanitar șef, până la data de 31.12.2008.
În raport de obiectul cauzei dedusa judecății, respectiv obligarea recurentei pârâte la plata sumelor reprezentând indemnizația de conducere, având în vedere cele două ordine menționate mai sus emise de Ministerul Sănătății Publice, sunt incidente dispozițiile art.31 din OG 6/2007, potrivit cărora contestațiile în legătură cu stabilirea salariilor de bază, sporurilor, premiilor și a altor drepturi sunt de competența ordonatorilor de credite, contestații ce se depun în termenul de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarului public. Împotriva măsurilor dispuse de ordonatorii de credite, persoana în cauză se poate adresa instanței de contencios administrativ. Prin urmare, anterior sesizării instanței de contencios administrativ competente, intimații reclamanți aveau obligația să parcurgă procedura prealabilă prevăzută de art.31 din OG 6/2007, îndeplinirea acesteia fiind o condiție de exercițiu a acțiunii în contextul art.109 alin.2 Cod Procedură Civilă.
Prin urmare, lipsa îndeplinirii procedurii prealabile atrage inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată.
În privința soluției pronunțată de tribunal asupra fondului cauzei, Curtea apreciază că instanța de fond a făcut o aplicare greșită a Legii 188/1999 privind statul funcționarilor public, iar hotărârea recurată cuprinde motive străine de natura pricinii. S-a reținut în mod greșit că intimații reclamanți au fost promovați temporar într-o funcție publică de conducere, în cauză nefiind incident art.92 din Legea 188/1999. În ipoteza unei astfel de promovări, măsura se dispune de ministrul sănătății publice cu avizul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, condiții ce nu sunt îndeplinite în cauză.
a fost numită în funcția publică de conducere de director executiv adjunct, preluând și atribuțiile și responsabilitățile directorului executiv, iar a fost încadrat în funcția publică de execuție de consilier clasa 1, preluând și atribuțiile inspectorului sanitar șef. Preluarea temporară a acestor responsabilități fără un act de numire în funcția publică ce presupune exercitarea acestor prerogative, nu justifică acordarea indemnizației de conducere aferentă acestor funcții. Din interpretarea aliniatului ultim al art.92 din Legea 188/1999 rezultă că numai funcționarul public ce a fost promovat temporar să exercite o funcție de conducere, situație ce nu se identifică cu a intimaților, are dreptul la salariul corespunzător funcției publice pe care o exercită cu caracter temporar, dacă acesta este mai mare.
Din considerentele expuse și în raport de art.304 pct.7 și 9 și art.312 alin.1 Cod Procedură Civilă, Curtea va admite recursul, va modifica sentința recurată în sensul că va respinge acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E CI D E:
Admite recursul declarat de pârâta DIRECȚIA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ G împotriva sentinței nr.821 din 17 martie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Gorj.
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 03 2009
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
/2ex/ 05.01.2010
Fond
Președinte:Magdalena FănuțăJudecători:Magdalena Fănuță, Carmina Mitru, Teodora Bănescu
