Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 517/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 517/
Ședința publică din 05 Iunie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului formulat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI H, cu sediul în municipiul M C,-, județul H, în reprezentarea intereselor Ministerului Economiei și Finanțelor, împotriva sentinței civile nr.417 din 12 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
La apelul nominal se constată lipsa părților în litigiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul procedural, fiind scutit de plata taxelor judiciare de timbru în temeiul art.17 din Legea nr.146/1997 modific.
Cauza fiind în stare de judecată, instanța, față de actele și lucrările dosarului, precum și de faptul că pârâta-recurentă DGFP H cere judecarea și în lipsă în temeiul art.242 alin.2 Cod pr.civ.o reține în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr.417 din 12 martie 2008 Tribunalului Harghitas -a admis în parte acțiunea reclamantei în sensul obligării pârâților Institutul Național de Statistică B și Direcția județeană de statistică H la plata primei de vacanță aferente anilor 2003 - 2006. Prin aceiași sentință s-a admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, care a fost obligat la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale în cauză.
Sentința s-a motivat cu aceea că reclamanta, în calitate de funcționar public, are dreptul la o primă de vacanță anuală, potrivit art.33 și 34 din Legea nr.188/1999 și că suspendarea plății drepturilor prin legile bugetare nu echivalează cu anularea dreptului. Admiterea cererii de chemare în garanție s-a motivat cu aceea că Ministerul Economiei și Finanțelor gestionează bugetul de stat, calitate în care este obligat a asigura instituțiilor pârâte fondurile bănești necesare plății.
Hotărârea primei instanțe a fost atacată cu recurs de către Direcția Generală a Finanțelor Publice H, în reprezentarea intereselor Ministerului Economiei și Finanțelor, care a solicitat casarea, iar în rejudecare, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive Ministerului Economiei și Finanțelor, pe fond respingerea acțiunii.
Referitor la excepție, recurentul a motivat că este ordonator principal de credite și nu poate fi obligat la plata unor drepturi, de orice natură, către salariații altor instituții, subliniind că rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este, printre altele, de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor de buget depuse de ordonatorii principali de credite, respectând procedura reglementată prin legea finanțelor publice. S-a mai învederat că, în cauză, nu s-a dovedit că Ministerul Economiei și Finanțelor ar fi prejudiciat drepturile și interesele salariaților altor instituții și nu este îndeplinită niciuna dintre condițiile necesare pentru ca o persoană să fie obligată la plata unei sume de bani, în cazul dedus judecății între reclamant și Ministerul Economiei și Finanțelor neexistând raport juridic obligațional.
Recurentul a criticat admiterea cererii de chemare în garanție prin prisma prevederilor art. 60 Cod procedură civilă, deoarece chemarea în garanție trebuie să afirme existența unei obligații legale sau convenționale de garanție, condiții care nu sunt îndeplinite, în lipsa vreunui raport juridic obligațional. S-a mai subliniat că angajatorul nu se poate îndrepta împotriva unei alte persoane juridice pentru a-și îndeplini obligațiile ce-i incumbă.
Pe fondul cauzei, s-a precizat că drepturile solicitate de reclamantă au fost suspendate pe perioadele pentru care se solicită, astfel că nu se cuvin a fi acordate reclamantei.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, ținând cont și de incidența prevederilor art. 304/1 Cod procedură civilă, instanța constată că recursul este nefondat.
Calitatea procesuală pasivă a Ministerului Economiei și Finanțelor este conferită de admisibilitatea cererii de chemare în garanție, cerere formulată de Institutul Național de Statistică. Instanța a admis această cerere nu în baza existenței vreunui raport juridic între reclamant și Ministerul Economiei și Finanțelor, ci având în vedere normele financiar-contabile care pun în imposibilitate angajatorul să facă plata drepturilor salariale în lipsa unor fonduri aprobate și alocate de Ministerul Economiei și Finanțelor și ordonatorul principal de credite.
Recurentul face o apreciere eronată asupra modului în care instanța a dispus cu privire la obligațiile sale, deoarece, această instituție nu a fost obligată la plata drepturilor salariale, această obligație evident că-i incumbă angajatorului, ci a fost obligat să aloce sumele necesare efectuării plății. Obligarea angajatorului care nu dispune de fonduri să facă o plată, indiferent de ce natură, angajaților săi, ar fi o dispoziție lipsită de eficiență dacă aceasta nu este precedată de asigurarea fondurilor bănești necesare. Pârâții Institutul Național de Statistică B și Direcția județeană de statistică H nu pot să dispună alocarea și virarea sumelor având această destinație, astfel că în mod justificat și pertinent Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să aloce fondurile necesare. Finalitatea unei dispoziții se concretizează în executarea ei, de bună voie sau silit, or, trebuie asigurate mijloacele necesare executării. Prin urmare, în virtutea atribuțiilor conferite prin nr.HG 208/2005 și Legea nr. 500/2002, în vederea asigurării fondurilor de la bugetul de stat, nu în baza unor raporturi juridice obligaționale, a fost admisă cererea de chemare în garanție.
Pe fondul cauzei, nu pot fi reținute argumentele privind netemeinicia acordării drepturilor salariale solicitate pe considerentul că dispozițiile privitor la acestea au fost succesiv suspendate. Drepturile suspendate nu au fost anulate, garantarea realizării lor este conformă principiului constituțional al garantării realizării drepturilor acordate prin acte normative, iar argumentele care au stat la baza soluționării recursului în interesul legii privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. XXIII din 12 decembrie 2005, sunt pe deplin aplicabile și cazului în speță.
Pentru considerentele arătate, văzând și prevederile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE H, cu sediul în municipiul M C,-, județul H, în reprezentarea intereselor Ministerului Economiei și Finanțelor, împotriva sentinței civile nr.417 din 12 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
IREVOCABILA.
Pronunțată în ședința publică din 05 iunie 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
Jud.fond:, Sz.
2 ex.
01.07.2008
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
