Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 518/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 518
Ședința publică de la 18 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alina Răescu JUDECĂTOR 2: Iuliana Rîciu
-- - - JUDECĂTOR 3: Teodora Bănescu
-- - - Judecător
Grefier -
XXXX
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta, împotriva sentinței nr. 4846 din data de 8 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr. 8812/101/207.
La apelul nominal au lipsit recurenta reclamantă și intimata pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, arătându-se că recursul a fost declarat în termen legal, că a fost depus la instanța a cărei hotărâre se atacă potrivit dispozițiilor art. 302 și este scutit de taxa de timbru.
S-a arătat că intimata pârâtă casa de Asigurări de Sănătate nu a depus întâmpinare.
Curtea, apreciind cauza în stare de soluționare, trece la deliberări.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Mehedinți la data de 8 octombrie 2007, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Casa de Asigurări de Sănătate M, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată la plata sporului de stabilitate și fidelitate diferențiat în funcție de tranșele de vechime de până la 20%, calculat la salariul de bază și a sporurilor de suprasolicitare neuropsihică și de complexitate în cuantum de 15% din salariul de bază, calculat la salariul de bază, potrivit acelorași dispoziții legale.
În motivarea acțiunii a arătat că în calitate de referent la Serviciul evidență asigurați, concedii și indemnizații al Casei de Asigurări de Sănătate Mas olicitat instituției publice să dispună acordarea prin decizie a acestor sporuri, însă pârâta a refuzat nejustificat.
Prin sentința nr.4846 din 8 noiembrie 2007, Tribunalul Mehedinția respins acțiunea reclamantei.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că sporul de fidelitate, de stabilitate, de complexitate și de suprasolicitare neuropsihică nefiind expres prevăzute printr-un act normativ cu forță generală obligatorie, nu pot fi acordate decât dacă sunt rezultatul unei înțelegeri intervenite între angajator și angajat, în urma căreia angajatorul are obligația să le încuviințeze și să le plătească.
Prin urmare, instanța nu se poate substitui angajatorului și să stabilească în mod arbitrar cele patru sporuri, respectiv procentele pe care reclamanta le solicită, întrucât ar încălca normele de drept ce reglementează procedura de evaluare și criteriile de performanță pe baza cărora se face evaluarea funcționarilor publici, singur angajatorul este cel care poate aprecia obiectiv performanțele profesionale individuale ale acestora în vederea recompensării cu alte drepturi salariale (sporuri, indemnizații), în urma comparării gradului de îndeplinire a obiectivelor, atribuțiilor stabilite prin fișa postului cu rezultatele obținute în mod efectiv de către angajat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, susținând că este netemeinică și nelegală.
A motivat că prin acțiunea formulată instanța a fost investită să se pronunțe asupra refuzului pârâtei de a negocia aceste drepturi și nu de a constata că nu s-a întrunit "cererea cu acceptarea" și că în prezent există spețe soluționate de instanțele judecătorești prin care funcționarilor publici - consilieri juridici din cadrul caselor de asigurări de sănătate,le-au fost acordare sporurile respective.
A mai invocat că sporurile cerute se circumscriu principiului dreptului de egalitate de șanse și de tratament prevăzut de Legea 53/2003, că potrivit art.94 din Legea 161/2003, calitatea de funcționar public este incompatibilă cu orice altă funcție sau activitate remunerată sau neremunerată, cu consecința instituirii obligației de fidelitate față de instituție și interesele acesteia și că în mod eronat instanța face aprecieri asupra obligației de a fi evaluate performanțele sale profesionale, în condițiile în care este chemată să sancționeze refuzul de a acorda acest spor.
Referitor la sporul de stabilitate, reclamanta a apreciat că este reglementat de dispozițiile art.31 alin.2 din Legea 188/1999, care prevăzând că funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale în condițiile legii, rezultă că acest principiu trebuie să fie corelat cu stimularea funcționarilor publici de a menține o stabilitate în exercitarea funcției publice.
Recursul este nefondat.
În conformitate cu prevederile art.31 din Legea 188/1999 R, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu care se compune din: salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, prime și alte drepturi salariale în condițiile legii.
În ceea ce privește adaosul salarial, corespunzător sporului de confidențialitate, reglementat de art.25 și 26 din Codul Muncii, Curtea precizează că acesta nu este datorat de către angajator, în măsura în care nu a fost prevăzut expres în actul normativ care reglementează drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici.
Reclamanta nu a invocat în sprijinul acțiunii sale nici un act normativ,privind reglementarea drepturilor salariale ale funcționarilor publici, care să prevadă acordarea drepturilor pretinse prin prezenta acțiune.
Arătăm că pentru a se acorda sporul de confidențialitate, așa cum rezultă din prevederile art.31 din Legea 188/1999, este necesar ca alte drepturi salariale pentru a fi acordate funcționarului, să formeze obiectul unei reglementări legale.
Într-adevăr dispozițiile Legii 188/1999 se completează cu prevederile legislației muncii, așa cum dispune art.117 din legea republicată, în măsura în care dispozițiile respective nu contravin legislației specifice funcției.
În ceea ce privește drepturile decurgând din clauza de confidențialitate, acestea nu contravin legislației funcției publice, numai că legiuitorul a condiționat acordarea altor drepturi de existența unei reglementări legale.
Dacă, în ceea ce privește consilierii juridici, în statutul profesiei de consilier juridic se prevede expres în art.60 alin.2 că deosebit de remunerația de bază stabilită prin legi speciale, în temeiul art.25 și 26 din Legea 53/2003, aceștia pot negocia și beneficia de prestații suplimentare în bani, reprezentând clauza de confidențialitate, pentru funcționarii publici nu există o prevedere expresă în acest sens.
Legislația prin care în decursul timpului s-a reglementat sistemul de salarizare al funcționarilor publici nu a stabilit niciodată acordarea celor două tipuri de sporuri pentru funcțiile publice de execuție sau de conducere, în acest sens enunțăm cu titlu de exemplu OG 92/2004, OG 2/2006, OG 6/2007.
Aceste acte normative au prevăzut toate drepturile și sporurile care se acordă funcționarilor publici.
În OG 2/2006 a fost inclus sporul de confidențialitate pentru funcționarii publici din aparatul propriu al Guvernului, al Administrației prezidențiale, CNSAS, Ministerul Integrării Europene, Direcțiilor subordonate ministrului delegat pentru comerț din cadrul, Consiliului legislativ, așadar legiuitorul a enumerat expres categoriile care pot beneficia de un astfel de spor.
Același act normativ la care am făcut referire mai sus a reglementat și faptul că acest spor se stabilește prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul alocat.
Din expunerea efectuată, se reține că în ceea ce privește funcționarii publici din cadrul autorităților locale, nu a existat niciodată o reglementare prin care să se acorde spor de confidențialitate că, mai mult, chiar în situația acordării acestora pentru categoriile de funcționari prevăzute expres în lege, aceste sporuri sunt limitate, în sensul încadrării în cheltuielile de personal.
Clauza de confidențialitate nu este contrară statutului funcționarului public, însă determinant este ca drepturile respective care se constituie în sporuri adaosuri în salarizare să fie nominalizate și cuantificate într-un act normativ.
În aceeași situație se află și solicitarea privind acordarea sporului de suprasolicitare neuropsihică și de complexitate a căror acordare constituie competența ordonatorului de credite.
Referitor la discriminarea dintre funcționarii publici din domeniul statisticii privind acordarea sporului de stabilitate, Curtea precizează că instanța interpretează și aplică legea fără a avea rol de reglementare și fără a se putea pronunța în materia discriminării.
Referirea la prevederile art.16 din OG 2/2006 este irelevantă în cauză, deoarece sporul respectiv se acordă funcționarilor publici care desfășoară activități în cadrul autorităților și instituțiilor publice, unde funcționează instalații, generatoare de electromagnetice, de radio frecvență.
Ori nu este cazul, sau cel puțin nu s-a dovedit pe bază de măsurători că membrii sindicatului reclamant s-ar afla într-una din situațiile menționate în textul de lege indicat mai sus.
În cazul funcționarului public nu s-a inclus o normă care să reglementeze aceste drepturi în nici unul dintre actele normative care se referă la salarizarea funcționarilor, cu excepția consilierilor juridici, care în statutul profesional au prevăzut dreptul de a primi sporurile aferente celor două clauze.
Față de considerentele expuse mai sus, în baza art.312 Cod pr.civilă, Curtea va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamanta, împotriva sentinței numărul 4846 din data de 8 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Martie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
Dact. / 2 ex./ 25.03.2008
Președinte:Alina RăescuJudecători:Alina Răescu, Iuliana Rîciu, Teodora Bănescu
