Litigiu privind funcționarii publici statutari. Sentința 52/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALA,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 52
Ședința publica din data de 06 februarie 2009
Instanța constituita din:
PREȘEDINTE: Liviu Ungur
GREFIER: - -
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamantul -, împotriva pârâților INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C și INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari.
La data de 04.02.2009, pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean Caî nregistrat concluzii scrise.
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 23 ianuarie 2009, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi.
CURTEA:
Asupra prezentei cauze de contencios administrativ, reține că prin acțiunea de contencios administrativ formulată de reclamantul, pe rolul Tribunalului Cluj, în dosarul nr- din 10.03.2008, a solicitat în contradictoriu cu pârâții Inspectoratului de Poliție Județean C și Inspectoratul General al Poliției Române să se constate nelegalitatea Dispoziției nr. 85 din 28.11.2007, emisă de pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean C, precum și decizia prin care s-a respins contestația, reintegrarea reclamantului în Poliția Română pe postul de agent de poliție din comuna, Județul C, și obligarea pârâtelor la plata drepturilor salariale începând cu data destituirii acestuia din funcție și până la data reintegrării pe postul deținut anterior.
Prin încheierea civilă nr. 839 din 16 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Clujs -a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj.
Ulterior, prin precizarea petitului cererii introductive de instanță (fila 63-68) s-a solicitat ca în subsidiar, în măsura în care instanța va aprecia că cele două acte administrative contestate sunt valide din punct de vedere juridic, să se constate că sancțiunea aplicată reclamantului este disproporționat de severă raportat la consecințele concrete ale abaterii săvârșite și, pe cale de consecință, să se dispună schimbarea ei cu o măsură disciplinară mai puțin severă, eventual cu cea prevăzută la litera c) sau b) a art. 58, din Legea nr. 360/2002, iar în cazul în care se va dispune măsura solicitată să fie transferat în raza teritorială de activitate a altui inspectorat județean de poliție.
În demersul său judiciar, reclamantul a învederat, în esență, că cele două abateri disciplinare care i-au fost reținute în sarcină, respectiv conducerea fără permis a unui autovehicul pe drumurile publice și cu numerele de înmatriculare expirate, au fost săvârșite în afara programului de lucru motiv pentru care acestea nu pot fi corelate cu obligația de a respecta disciplina muncii și nici cu îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, așa încât acestea nu pot fi calificate ca abateri disciplinare, ci ca încălcări ale regulilor de deontologie profesională și care nu erau de natură să justifice aplicarea sancțiunii disciplinare cele mai grave.
A apreciat reclamantul că sancțiunea destituirii din funcție este mult prea gravă în raport cu gravitatea abaterii săvârșite, sens în care a invocat că fapta săvârșită este prima abatere disciplinară pe care a comis-o de când este încadrat ca agent de poliție, că sancțiunea disciplinară trebuie astfel aleasă și aplicată, încât să aibă un dublu rol: punitiv pentru cel vinovat și un mijloc de educare al acestuia, că alegerea sancțiunii cele mai grave nu-i oferă șansa de a face în viitor îndeplinirea atribuțiilor de polițist, că cercetarea disciplinară s-a efectuat cu încălcarea dreptului la apărare, că citarea reclamantului în fața Consiliului de disciplină s-a făcut neprocedural, că nu a fost anunțat nici Corpul național al polițiștilor pentru ca acesta să poată trimite un delegat din partea sa în vederea asigurării imparțialității și transparenței în procesul decizional din cadrul cercetării disciplinare, că martorii audiați în cauză au avut doar cuvinte de laudă la adresa acestuia, că nu s-au respectat principiile prevăzute imperativ în HG nr. 1210/2003, privind organizarea și funcționarea Comisiilor de disciplină și Comisiilor paritare din cadrul autorităților și instituțiilor publice, respectiv: prezumția de nevinovăție, garantarea dreptului la apărare, contradictorialitatea și proporționalitatea.
În continuare, reclamantul mai arată că fapta de a fi condus autovehicolul marca Opel în raza comunei, pe un drum comunal, aproape necirculat de autovehicole, atât cât era necesar să facă o manevră de scoatere a mașinii din curtea casei sale, nu prezintă pericolul de a comite un accident de circulație, că s-a urcat la volanul autovehicolului respectiv nu ca un necunoscător al tehnicii conducerii auto, ci ca absolvent al școlii de șoferi pe care a absolvit-o la finele lunii august, exmenul de conducere auto nefiind susținut din motive independente de voința sa, că manevrele efectuate la volanul autoturismului au fost de scurtă durată, ceea ce pe un drum foarte slab circulat inclusiv de autovehicole și pietoni nu prezintă un risc pentru săvârșirea unui accident de circulație, că astfel fapta este lipsită de pericol social, neproducând ecou social în mediul localității din comuna, Județul C, că în cadrul cercetării disciplinare, în faza realizării dosarului nu s-a avut în vedere principiul respectării prezumției de nevinovăție, principiu de care acesta se bucură și în calitate de învinuit în cadrul dosarului de urmărire penală aflat pe rolul Pachetului de pe lângă Tribunalul Cluj, că cercetarea disciplinară trebuia să fie suspendată până la soluționarea dosarului penal, că în perioada de 6 luni de tutelă nu i s-a făcut cunoscut oficial tutorele, că nu au fost respectate nici întrunirile lunare, că rezultatul calificativului profesional nu l-a cunoscut decât abia în faza de cercetare disciplinară și că gravitatea sancțiunii trebuie raportată și apreciată la consecințele reale ale faptei și nu la întreaga activitate desfășurată în perioada de tutelă.
Prin întâmpinare, pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean Cas olicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii și menținerea ca legale și temeinice a celor două acte administrative, iar în ceea ce privește precizarea de acțiunepentru petitul subsidiar, pârâtul a solicitat respingerea acestuia ca inadmisibilă (filele 21-25 dosar tribunal, respectiv filele 71-73 dosar curte).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține în fapt următoarele:
1. Prin Dispoziția șefului IPJ C, nr. 85 din 28.11.2007 a fost sancționat disciplinar reclamantul, ajutor șef post la Postul de Poliție al comunei, cu sancțiunea "destituirea din Poliție". S-a reținut în fapt că la data de 17.10.2007 subcomisarul de poliție, cu ocazia deplasării la Postul de Poliție al comunei l-a depistat pe agentul de poliție conmducând un autoturism marca Opel Astra cu numere provizorii de înmatriculare, iar în urma verificărilor efectuate s-a stabilit faptul că agentul nu posedă permis de conducere, iar numerele provizorii sunt expirate din 26.09.2007. În același act s-a reținut că fapta agentului are un potențial cu impact negativ în cadrul comunității, în sensul cauzării unor prejudicii majore prestigiului instituției și profesiei de polițist, inclusiv prin caracterul de continuitate, aspect analizat în cadul ședinței Consiliului de disciplină din 21 noiembrie 2007, respectiv 26 noiembrie 2007. S-a concluzionat astfel că agentul se face vinovat de comportare necorespunzătoare în serviciu, familie și societate, care aduce atingere onoarei, probității profesionale a polițistului sau prestigiului instituției și încălcarea prevederilor referitoare la îndatoriri, incompatibilități, conflicte de interese și interdicții stabilite prin lege, precum și încălcarea regulilor de comportament instituite de Codul d e etică și deontologie al polițistului.
2. Prin Dispoziția Inspectorului General al Poliției Române nr. 2736 din 11.12.2007 (filele 29-30 din dosarul tribunalului) s-a respins ca neîntemeiată contestația formulată pe cale administrativă de reclamant, împotriva actului de destituire. S-a constatat în esență, că pe parcursul cercetării disciplinare agentul nu a solicitat administrarea altor probe în apărarea sa și nici nu a formulat obiecțiuni, recunoscând faptele așa cum au fost descrise în raportul de cercetare prealabilă.
3. Așa cum rezultă din actele întocmite cu ocazia cercetării prealabile la 18 octombrie 2007, a doua zi după constatarea săvârșirii faptelor ce constituie abaterea disciplinară, reclamantul a fost citat la sediul Postului de Poliție, unde i s-a adus la cunoștință conținutul Dispoziției - din 18 octombrie 2007, emisă de șeful IPJ C (fila 101 dosar tribunal), privind desemnarea ofițerului pentru cercetarea prealabilă a abaterii precum și materialul de sesizare, respectiv raportarea la buletinul de evenimente nr.17084 din 17 octombrie 2007 al Poliției orașului H, pe baza cărora agentul a întocmit raportul explicativ din 18.10.2007 (fila 104 dosar tribunal) iar în baza raportului de cercetare prealabilă privind abaterile disciplinare ale agentului, nr. - din 19.10.2007 (fila 96-100 dosar tribunal) s-a dispus consultarea Consiliului de disciplină conform dispozițiilor ordinului 400/2004, sens în care șeful IPJ Cae mis Dispoziția nr. - din 19.10.2007 (fila 95 dosar tribunal).
4. Urmare a cercetării disciplinare prin Dispoziția nr. 75 din 26.10.2007, împotriva reclamantului s-a aplicat sancțiunea disciplinară a destituirii din poliție. Această dispoziție a fost revocată prin Dispoziția cu nr. 2506 din 14.11.2007 a IGPR prin care decis reanalizarea de către un nou Consiliu de disciplină, sens în care prin Dispoziția șefului IPJ C nr. - din 20.11.2007 a fost numit un nou Consiliu de disciplină care a reanalizat abaterile disciplinare reținute în sarcina reclamantului, precum și obiecțiunile formulate de acesta, aspecte care au fost consemnate în încheierile de ședință din 21.11.2007 (filele 42-48 dosar tribunal).
Din lucrările întocmite cu ocazia cercetării disciplinare rezultă fără echivoc că reclamantul a săvârșit abaterile disciplinare prevăzute la art. 57, lit. a) și k) din Legea nr. 360 din 2002.
Potrivit acestor dispoziții legale, constituie abateri disciplinare faptele săvârșite de polițist, comise cu vinovăție, constând în comportarea necorespunzătoare, în serviciu, familie sau în societate, care aduce atingere onoarei, probității profesionale a polițistului sau prestigiului instituției, precum și încălcarea prevederilor referitoare la îndatoriri, incompatibilități, conflicte de interese și interdicțiile stabilite prin lege.
Din economia prevederilor Capitolului I, Dispoziții generale, art. 1-7 din Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului, rezultă că polițistul, în calitatea sa de funcționar public civil exercită o profesie ce implică prin natura sa, îndatoriri și riscuri deosebite, aceste criterii conturând statutul special al acestuia.
Având în vedere contextul în care au fost săvârșite faptele reținute în sarcina polițistului se poate concluziona că acestea sunt de o gravitate deosebită, mai ales că aceste abateri sunt prevăzute și de legea penală, respectiv art. 85, alin. 1) și art. 86, alin. 1) din nr.OUG 95/2002, privind circulația pe drumurile publice.
De altfel se constată că agentul nu a contestat starea de fapt reținută de comisia de disciplină, ci exclusiv maniera în care s-a încadrat abaterile disciplinare, s-a stabilit pericolul social complex al acestora și s-a propus și aplicat sancțiunea disciplinară.
Curtea reține că abaterile reținute în sarcina reclamantului sunt deosebit de grave, sens în care sancțiunea cu destituirea din funcție s-a stabilit în mod corect și legal. Astfel, la stabilirea sancțiunii s-a ținut seama de împrejurările în care abaterea disciplinară a fost săvârșită, de cauzele și gravitatea acestora și de gradul de vinovăție al polițistului, așa cum impun dispozițiile art. 59, alin. 8) din Legea nr. 360/2002.
Din actele dosarului de cercetare disciplinară se constată că agentul cercetat disciplinar a fost citat pentru toate termenele, cu toate că dispozițiile art. 50, alin. 1) din Ordinul nr. 400/2004 prevăd că citarea polițistului este obligarie în fața consiliului numai pentru primul termen, iar anterior citării acesta a depus câte un raport în care a arătat explicitat că a luat act de dispozițiile art. 52 din ordinul anterior menționat cu privire la asistarea sa de către un avocat, în fața consiliului (filele 49, respectiv 74-75 din dosarul tribunalului).
Curtea concluzionează că dreptul la apărare al polițistului cercetat a fost respectat așa cum rezultă expres și din procesul-verbal încheiat la data de 26.11.2007 cu prilejul ședinței consiliului de disciplină din care rezultă expres că agentul a fost apărat de subinspector, reprezetant al corpului național al polițiștilor (fila 45 dosar fond). Așa fiind, Curtea nu întrevede care este în concret vătămarea adusă reclamantului prin nerespectarea dreptului la apărare, de vreme ce reclamantul a fost audiat la fiecare ședință a consiliului de disciplină, a depus rapoarte explicative, a formulat obiecțiuni care au fost analizate de consiliu.
Cât privește nerespectarea principiilor statuate de HG nr. 1210/2003, Curtea apreciază că acest act normativ vizează alte categorii de personal decât polițiștii, însă reține că principiile sunt prevăzute și în Legea nr. 360/2002 și Ordinul nr. 400/2004.
Astfel, pe lângă analiza dreptului la apărare făcută precedent, Curtea reține că față de reclamant s-a respectat prezumția de nevinovăție, respectiv acesta a fost prezumat nevinovat până când a fost stabilită sancțiunea disciplinară. Totodată, în cauză s-a respectat și principiul contradictorialității, aspect ce rezultă din încheierile de ședință ale consiliului de disciplină din data de 21.11.2007, respectiv 26.11.2007.
Cât privește principiul proporționalității circumscris existenței unui raport corect între gravitatea abaterii disciplinare, circumstanțele săvârșirii acesteia și sancțiunea disciplinară propusă a fi aplicată, Curtea a făcut această analiză în precedentul prezentelor considerente.
Nu are relevanță pentru stabilirea gradului de pericol social al abaterilor reținute în sarcina agentului, precizările pretins exoneratoare de răspundere. Astfel, Curtea constată că însuși reclamantul a recunoscut că a săvârșit faptele pentru care acesta a fost cercetat disciplinar, inclusiv prin răspunsurile oferite la întrebările consiliului de disciplină. Astfel, agentul arată că a condus autoturismul de culoare albă, marca Opel în data de 12.10.2007, în intervalul orar 11-12, în timpul serviciului, îmbrăcat în uniformă, de la postul de poliție al comunei, spre centrul comunei, pentru a se întâlni cu numitul la un bar, de unde urma să meargă împreună pentru a vedea un televizor pe care dorea să-l achiziționeze pentru bunica lui și nu a dorit ca acest aspect să fie cunoscut în cadrul cercetării prealabile.
De asemenea, în cuprinsul audierii în ședința Consiliului de disciplină rezultă că mai mulți cetățeni ai localității, inclusiv vecinii din localitatea de domiciliu ( Fabrici) l-au văzut în repetate rânduri pe agent conducând autoturismul, colegilor din cadrul postului de poliție u aducându-le la cunoștință faptul că a obținut permisul de conducere, deși acest lucru nu corespundea adevărului.
Avînd în vedere faptul că polițistul este încredințat cu încredere publică și prezumat că respectă legalitatea, la aflarea stării de fapt reale, în rândul opiniei publice locale și în cadrul colectivului profesional în care și-a desfășurat activitatea a existat o reacție de dezaprobare a acestui comportament.
Pe de altă parte, Curtea reține exigențele impuse polițistului în ceea ce privește conduita acestuia, atât în îndeplinirea efectuvă a sarcinilor de serviciu, cât și în afara acestuia, dispoziții care impun ca polițistul să evite comportamentul care ar putea afecta încrederea populației (art. 12, din HG991/2005), precum și îndatorirea ca acesta să fie disciplinat și să dovedească probitate profesională și morală, în întreaga activitate (art. 41, lit. d), din Legea nr. 360/2002), precum și îndatorirea ca prin întregul său comportament să se arate demn de considerația și încrederea impuse de profesia de polițist (art. 41, lit. h) din Legea nr. 360/2002). De asemenea, Curtea reține că potrivit art. 42, lit. d), polițistul este obligat, între altele să aibă o conduită corectă, să nu abuzeze de calitatea oficială și să nu compromită prin activitatea sa publică sau privată prestigiul funcției sau al instituției din care face parte.
Având în vedere circumstanțele concrete în care s-a săvârșit fapta, aceasta s-a comis în timpul serviciului și nu în afara serviciului cum eronat pretinde reclamantul. De altfel, chiar dacă faptele s-ar fi săvârșit în afara orelor de program, Curtea reține că polițistul este dator să respecte obligațiile și îndatoririle sale, inclusiv în afara programului de serviciu.
Curtea are în vedere regimul special al raportului de serviciu al polițistului.
Curtea constată că potrivit dispozițiilor art. 23, alin. 4) din Ordinul cu nr. 400/2004, existența răspunderii penale nu înlătură răspunderea disciplinară.
Curtea reține că raportat la abaterile disciplinare constatate și reținute în sarcina agentului, respectiv purtarea necorespunzătoare în serviciu, care duce atingere onoarei, probității profesionale a polițistului și prestigiului instituției, precum și încălcarea prevederilor legale referitoare la îndatoriri, în cauză nu se impunea suspendarea procedurii disciplinare, așa cum rezultă din dispozițiile art. 65, alin. 1) parte finală din Legea nr. 360/2002.
Critica cu privire la tutela profesională nu face obiectul dosarului de cercetare disciplinară.
Față de cele ce preced, raportat la starea de fapt și de drept analizată în precedent, Curtea apreciază că acțiunea reclamantului este neîntemeiată, sens în care conform art. 61, alin. 3) din Legea nr. 360/2002, corelat cu art. 29 și 18 din Legea nr. 554/2004 o va respinge ca atare.
Cât privește precizarea de acțiune, în sensul în care Curtea, păstrând legalitatea și temeinicia actelor contestate ar fi în măsură să se pronunțe asupra reindividualizării sancțiunii aplicate reține următoarele:
Din economia dispozițiilor legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 rezultă că aceasta nu reglementează un contencios administrative subiectiv de plină jurisdicție. Altfel spus, instanța de contencios administrativ nu se poate substitui autorității administrative al cărui act îl cenzurează, ci are doar, în regulă generală, competența ca în urma constatării nelegalității actului administrativ atacat să oblige administrația să emită un nou act conform cu dreptul.
Din această perspectivă, precizarea de acțiune, așa cum a fost ea formulată este inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea de contencios administrativ așa cum a fost precizată, formulată de reclamantul cu domiciliul în localitatea u Fabrici nr.109, județul C în contradictoriu cu pârâții INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE C cu sediul în localitatea C N-, județul C și INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE cu sediul în B- sector 5.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 06.02.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red./02.03.2009
Dact./04.3.2009/5ex.
Președinte:Liviu UngurJudecători:Liviu Ungur
