Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 524/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL
SECTIA A VIII A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.524
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 23.02.2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Eugenia Ion
JUDECĂTOR 2: Cristina Petrovici
JUDECĂTOR 3: Monica Niculescu
GREFIER: - -
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta - pârâtă Direcția de Muncă și Socială - I, împotriva sentinței civile nr.2935/04.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA,
Asupra recursului de;
Prin sentinta civila nr. 2935/04.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr- s-a admis in parte actiunea formulata de reclamanta impotriva paratei DIRECTIA DE munca SI PROTECTIE SOCIALA A JUDETULUI
A fost obligata parata la plata catre reclamanta a drepturilor banesti reprezentand supliment de post si supliment corespunzator treptei de salarizare, pe perioada 1.01.2004-19.05.2004, suma actualizata cu rata inflatiei de la data nasterii dreptului pana la data efectuarii platii.
A fost respinsa ca neintemeiata cererea privind drepturiloe solicitate pe perioada 15.10.2001-31.12.2003.
Pentru a se pronunta astfel instanta de fond a retinut ca reclamanta este functionar public in cadrul paratei si ca parata a refuzat plata drepturilor solicitate ca umare a imprejurarii ca nu s-au alocat sume pentru plata acestora.
S-a retinut ca initial legea nr. 188/1999 prevedea ca salariul functionrilor publici era compus din salariul de baza, sporuri si indemniziatii", insa prin modificarile aduse prin legea nr. 161/2003 s-a prevazut ca salariul acestor functionari este compus din salariul de baza, sporul de vechime in munca, suplimentul postului si suplimentul treptei de salarizare.
Pe perioada 2004-2006 aceste drepturi au fost suspendate.
Instanta de fond a apreciat ca drepturile solicitate de reclamanta sunt intemeiate, insa nu si cuantumurile procentuale ale acestora de 25%, deoarece aceste cuantumuri nu-si gasesc fundament juridica.
Instanta de judecata nu se poate substitui puterii legislative si nici celei executive in aprecierea si calcularea sporuturilor.
Astfel a admis numai in parte actiunea reclamantei, tinand cont de perioada in care a indeplinit functia publica in cadrul autoritatii parate.
Pentru perioada anterioara 1.01.2004 s-a retinut ca legea nr. 188/1999 nu prevedea aceste suplimente.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs parata, care a solicitat modificarea sentintei in sensul respingerii actiunii reclamantei, deoarece pe perioada 2004-2006 prevederile referitoare la suplimentul postului si suplimentul corespunzator treptei de salarizare au fost suspendate.
Analizand actele si lucrarile dosarului, curtea constata ca recursul paratei DIRECTIA DE MUNCA SI SOCIALA I este intemeiat pentru urmatoarele considerente.
Prin cererea sa reclamanta a solicitat acordarea unor drepturi prevazute de legea nr. 188/1999, legea functionarilor publici, respectiv suplimentul postului si suplimentul corespunzator treptei de salarizare.
Nici legea sus indicata si nici un alt act normativ in vigoare nu stabileste nici un cuantum si nici o modalitate de calcul a acestor doua componente ale salariului functionarilor publici.
Prin prisma acestui aspect nu are nici o relevanta juridica suspendarea aplicarii prevederilor art. 31 al. 1 pct. c si d (fost 29) din legea nr. 188/1999 prin mai multe acte normative (OUG nr. 94/2004, legea nr. 76/2005, OG nr. 2/2006).
Pentru a putea fi vorba despre acordarea unor drepturi prin legea nr. 188/1999, trebuia ca reglementarea acestor suplimente sa fie completa, respectiv sa fie determinat atat cuantumul, precum si criterii de aplicare, conditii, etc.
Nu se poate vorbi de existenta unui drept atata timp cat intinderea acelui drept nu este reglementata in nici un act normativ si nici nu se poate aplica principiul analogiei cel putin din doua motive.
Primul pentru ca nu exista reglementat nici in privinta altor categorii de salariati, functionari, acest drept sau cuantumul lui, iar pe de alta parte chiar si art. 157 al. 2 din codul muncii dispune ca "istemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor specialese stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative".
Neputandu-se vorbi de existenta unui drept, nu sunt incidente nici prevederile din art. 1 din Protocolul aditional la Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale.
Reclamanta vorbeste despre un drept care tinde sa fie lipsit de continut, ori se observa din lacunara prevedere legislativa de la art. 31 din legea nr. 188/1999, ca legiuitorul nici nu a determinat continutul acestui drept si nici nu a delegat alte autoritati sa emita acte prin care sa se reglementeze modul de punere in aplicare a prevederii legale sau modul de acordare a acestor suplimente.
Concluzia este ca s-a reglementat un drept lipsit de continut, singura culpa in acest sens apartinand legiuitorului.
S-ar incalca principiul separatiei in stat prin stabilirea unui cuantum al dreptului fie pe cale administrativa, fie pe cale judiciara.
De asemenea, daca instanta ar stabili in locul autoritatii legislative intinderea acestui drept, ar pronunta o hotarare prin care s-ar depasi atributiile puterii judecatoresti.
Mai mult reclamanta nu a motivat in nici un fel de ce solicita acordarea suplimentelor in cuantum de 25% pentru fiecare atata timp cat legea nu a cuantimficat in nici un mod aceste suplimente.
Oricum neexistand nici un criteriu legal de stabilire a celor doua suplimente, instanta este in imposibilitate de a stabili cuantumul acestora in conditiile in care sunt reglementate in toata legislatia sporuri variabile care pot porni de la 1% si pana la 100%.
Nu poate fi vorba nici de incidenta in cauza a prevedrilor art. 38 si 39 din codul muncii deoarece nu se poate vorbi de renuntarea la drepturi si nici de limitarea unor drepturi atata timp cat intinderea drepturilor nu a fost stabilita.
De asemenea nu se poate vorbi despre un drept de creanta cert, lichid si exigibil in conditiile in care intinderea creantei nu poate fi stabilita si astfel nu sunt incidente nici prevederile constitutionale si nici ale art. 1 din Protocolul nr. I la Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si Libertatilor fundamentale.
Culpa pentru aceasta situatie apartine legiuitorului dar in prezenta cauza reclamanta nu se judeca cu statul R, ci cu angajatorul care este o institutie publica bugetara si care nu poate sa plateasca drepturi salariale neprevazute de legea salarizarii functionarilor publici, fara a suporta consecintele prevazute de legea nr. 500/2002.
Practic prin legea nr. 188/1999 s-au stabilit reglementari de principiu ce trebuie avute in vedere tot de legiuitor atunci cand va adopta o lege de salarizare unitara a functionarilor publici.
de cele retinute mai sus sunt fara relevanta sustinerile instantelor care au admis acordarea acestui spor.
De asemenea, aceste instante nu au nici o motivare referitoare la acordarea diferentiata a sporului in functie de postul ocupat de fiecare functionar public si de treapta de salarizare, adica tocmai aspectele esentiale despre care legea incompleta, legea nr-, face referire.
Instanta are in vedere si deciziile Curtii Constitutionale nr. 818/2008, 819/2008 care a statuat ca "instantele nu mai pot aplica prevederile unor alte acte normative in privinta salarizarii unor categorii de salariati, functionari publici, acte normative care nu le sunt aplicabile acestora si sa refuze aplicarea actelor normative aplicabile acestor categorii".
Instanta de fond, desi a retinut corect ca nu exista acte normative care sa stabileasca cuantumul suplimentului postului si cel al treptei de salarizare, in mod gresit a admis actiunea reclamantei pentru perioada 1.01.2004-19.05.2004, pronuntand o hotarare care nu poate fi pusa in executare.
Prin urmare, in baza celor retinute mai sus se constata intemeiat recursul paratei, insa nu pe aspectele invocate in cererea de recurs ci pe cele aratate in precedent.
Astfel in baza art. 304 pct. 9 si 3041cod procedura civila va admite recursul si in baza art. 312 cod procedura civila va modifica in parte sentinta recurata in sensul respingerii in totalitate a actiunii reclmantei, ca neintemeiata.
Va mentine celelalte dispozitii ale sentintei atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de DIRECTIA DE MUNCA SI PROTECTIE SOCIALA A JUDETULUI cu sediul in B, sos. nr. 48, sector 2 in contradictoriu cu intimata reclamanta domiciliata in B,-, sector 5 impotriva sentintei civile nr. 2935/04.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-.
Modifica in parte sentinta atacata, in sensul ca respinge in totalitate actiunea, ca neintemeiata.
Mentine celelalte dispozitii ale sentintei.
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 23.02.2009.
PRESEDINTE JUDECATOR, JUDECATOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
RED. JUD. CP (2 ex.)
Jud. Fond -
20.03.2009
Președinte:Eugenia IonJudecători:Eugenia Ion, Cristina Petrovici, Monica Niculescu
