Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 526/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 526/
Ședința publică din 10 iunie 2008
Completul compus din:
- - Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului promovat de reclamantele, domiciliată în Târgu M, B-dul 22 2.. 11,. 2 județul M și, domiciliată în Târgu M, B-dul 22, 2.. 40,. 11, județul M împotriva sentinței civile nr. 297/2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-au prezentat recurentele personal, lipsă fiind intimata Casa de Asigurări de Sănătate
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul asupra cauzei de către grefier, constatându-se că recursul este declarat în termenul procedural și timbrat cu o taxă judiciară de timbru în sumă de 2 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
De asemenea, se constată că intimata a depus întâmpinare, din care un exemplar a fost comunicat părților adverse, respectiv recurentelor și.
Întrebate fiind, părțile prezente declară că nu au cereri de formulat, împrejurare de care instanța ia act, închide procedura probatorie și acordă cuvântul asupra dezbaterilor.
Reclamanta-recurentă, susține recursul solicitând admiterea lui astfel cum a fost formulat în scris, modificarea în tot a hotărârii atacate și pe cale de consecință admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, pentru considerentele expuse detaliat în scris care au fost susținute și oral. Depune la dosar "note scrise" precum și fișa postului.
Reclamanta-recurentă, având cuvântul declară că achiesează la concluziile recurentei, respectiv admiterea recursului astfel cum a formulat în scris, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 297/06 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dos. nr-, s-a dispus respingerea cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele și, în contradictoriu cu Casa de Asigurări de Sănătate M (), ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 14.05.2007, se arată în considerentele hotărârii atacate, reclamantele au formulat acțiune introductivă de instanță prin care au solicitat instanței obligarea pârâtei la emiterea deciziei prin care să opereze modificările în privința acordării drepturilor bănești de natură salarială, începând cu data de 01.08.2006 și, în continuare, pentru viitor constând în spor de confidențialitate în cuantum de 25% la salariul de încadrare și în spor de mobilitate în cuantum de 10% la salariul de încadrare, sume care să fie actualizate în raport cu indicele de inflație până la efectuarea plății efective.
Prima instanță relevă motivele acțiunii reclamantelor, acestea învederând că prin sentința civilă nr. 1463/29.08.2006 a Tribunalului Mureș, irevocabilă prin decizia civilă nr. 2021/R/12.12.2006 pronunțată de Curtea de Apel Mureș, dos. nr- a fost admisă acțiunea formulată în raport cu aceleași drepturi invocate și prin prezenta acțiune introductivă, astfel că pentru indentitate de rațiune au solicitat aceleași drepturi începând cu 01.08.2006 și pentru viitor.
În plus, mai reține instanța de fond, reclamantele susțin, în acțiunea introductivă de instanță, că s-au adresat pârâtei pentru recunoașterea și pe viitor a drepturilor mai sus - arătate, însă pârâta a refuzat să le recunoască aceste drepturi.
În ce privește conținutul drepturilor alegate, reclamantele susțin că potrivit art. 25 Codul muncii, clauza de mobilitate li se cuvine, ca și clauză în contractul individual de muncă, întrucât aproximativ 40 - 50% din obligațiile de serviciu ale consilierilor juridici din cadrul CAS M se realizează nu la sediul instituției, ci la instanțele judecătorești pentru studiu, documentare etc. De asemenea, clauza de confidențialitate li se cuvine în raport cu atribuțiile de serviciu, având în vedere că potrivit acestor atribuții au acces la date confidențiale.
În drept, reclamantele au invocat și dispozițiile art. 29 alin. 1 și 2 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, care prevăd că funcționarii publici au dreptul la sporuri, prime și alte drepturi salariale în condițiile legii.
Prin întâmpinarea formulată, se arată în continuare în hotărârea atacată, pârâta a solicitat respingerea acțiunii.
Pe fondul cauzei, prima instanță reține că reclamantele au calitatea de funcționari publici - consilieri juridici în cadrul pârâtei, din fișa postului rezultând că atribuțiile acestora sunt cele de a reprezenta instituția conform împuternicirilor primite, în fața instanțelor judecătorești, a organelor de urmărire penală, a organelor administrației publice, notarilor publici, executorilor judecătorești, a altor organe și instituției publice și private etc.
Instanța de fond argumentează că este de necontestat faptul că activitatea reclamantelor presupune deplasări în teritoriu și că au obligația legală de a păstra secretul profesional și confidențialitatea lucrărilor, obligații care, însă, trebuie privite în contextul în care reclamantele își desfășoară activitatea ca și consilieri juridici - funcționari publici, activitatea fiind reglementată de Legea nr. 188/1999, conținutul drepturilor fiind, deci, reglementat de această lege, fapt pentru care în calitate de funcționari publici reclamantele nu pot negocia alte sporuri sau drepturi față de cele acordate de legiuitor funcționarului public.
În continuare, instanța de fond reține că faptul că și alți salariați beneficiază de aceste sporuri, care reprezintă un tratament diferențiat în defavoarea reclamantei, dar care nu este dovedit. Mai mult, reclamantele se află într-o situație specială, derogatorie de la dreptul comun privindu-i pe consilierii juridici, fiind și funcționari publici.
Față de această hotărâre au declarat, în termen, recurs reclamantele, solicitând ca, prin admiterea recursului, să se modifice în tot hotărârea atacată în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată. Motivele de recurs sunt, în esență, aceleași ca cele invocate în fața primei instanțe. Astfel, reclamantele susțin că problema de drept a fost soluționată prin sentința civilă nr. 1463/29.08.2006 a Tribunalului Mureș, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 2021/R/12.12.2006 a Curții de APEL TÂRGU MUREȘ, prezenta cauză având ca obiect continuitatea acordării unor drepturi deja câștigate în instanța civilă. În continuare, recurentele susțin că drepturile concretizate în sporurile de mobilitate și confidențialitate sunt prevăzute de art. 24 alin. 2 din Legea nr. 514/2005 și art. 60 din statutul profesiei de consilier juridic, ca și de art. 25 și 26 din Codul muncii, dispoziții care sunt în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici. În plus, recurentele susțin că raportul de serviciu reglementat de Legea nr. 188/1999 este o formă a raportului juridic de muncă reglementat de Codul muncii. În final, recurentele invocă și o practică asemănătoare a unor instanțe judecătorești din țară.
Recurentele, în dovedirea susținerilor lor, au depus în probațiune înscrisuri, respectiv fișele posturilor ( 14 - 20).
Pârâta - intimată a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, argumentele fiind aceleași ca cele invocate în fața instanței de fond.
Analizând actele de la dosar, prin prisma motivelor de recurs invocate, a celor invocate de intimată, dar și în virtutea rolului devolutiv prevăzut de art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs reține următoarele:
Unul din motivele acțiunii, ca și ale recursului, este acela că prin sentința civilă nr. 1463/29.08.2006 a Tribunalului Mureș, rămasă irevocabilă, și prin care a fost admisă acțiunea civilă a petentelor, printre alții, și (recurente în prezentul dosar) în sensul recunoașterii drepturilor bănești privind "obligațiile sinalagmatice de confidențialitate și mobilitate" (filele 28 - 29 dos- al Tribunalului Mureș ), s-ar fi dat o dezlegare de drept prin recunoașterea drepturilor bănești legate de mobilitate și confidențialitate.
Instanța de recurs va respinge acest argument invocat de recurente ca nefondat și neîntemeiat.
Astfel, principiul esențial al procedurii civile este cel al legalității. Mai mult, principiul legalității este unul de generală și ubicuă aplicabilitate pentru toate procedurile judiciare, el fiind unul recunoscut ca atare de însăși Constituția României, care la art. 124 paragraf 3 prevede că "Judecătorii sunt independenți și se supun numai legii."
Particular, în procedura civilă există doar două aparente excepții, respectiv cea prevăzută de art. 315 alin. 1 Cod procedură civilă (" În caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate.") și art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă ("Soluțiile se pronunță numai în interesul legii, nu au efect asupra hotărârilor judecătorești examinate și nici cu privire la situația părților din acele procese. Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe").
Așadar, aceste excepții sunt aparente pentru că ele sunt consecința admiterii unor căi de atac extraordinare și, pentru prima situație (recurs ordinar) are efectein limine litis(doar cu privire la acel proces), iar pentru cea de a doua situație efectele sunt doar pentru viitor.
Pe de altă parte, excepțiile sunt de strictă aplicare trebuind să fie expres prevăzute în normele pozitive. Ca atare, în situația de față, hotărârea judecătorească inițială, la care fac referire recurentele, au aplicare limitată în timp, în sensul că drepturile le-au fost recunoscute până la data de 31.07.2006, dar și limitată ca efecte juridice din această perspectivă.
În consecință, în raport cu cele două raționamente prezentate mai sus, respectiv respectarea principiului legalității, ca și faptul că normele procedural civile nu prevăd ca excepție o astfel de dezlegare de drept la care se referă recurentele, instanța de recurs concluzionează că nu poate fi legată în mod absolut, care să excludă orice cercetare a "dreptului" cauzei, de dispozițiile și considerentele sentinței nr. 1463/29.08.2006 a Tribunalului Mureș, rămasă irevocabilă. Dimpotrivă, în raport cu principiul legalității mai sus-expus, instanța de fond din prezenta cauză în mod corect a procedat la analiza "dreptului" aplicabil cauzei, având în vedere starea de fapt invocată de reclamantele - recurente, adică acordarea acestor drepturi bănești dincolo de limitele temporale și, deci, juridice specifice sentinței nr. 1463/29.08.2006.
Urmează ca instanța de recurs să verifice celelalte apărări ale recurentelor, legate de fondul cauzei, respectiv de alegațiile în raport cu temeiul posibilității acordării drepturilor concrete bănești legate de mobilitate și confidențialitate.
Din această perspectivă, în primul rând trebuie observat că art. 31 alin.2 și 3 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarului public, text la care fac referire recurentele, este o normă de trimitere, în sensul în care, pentru a putea fi aplicat, trebuie să existe o normă specială pozitivă care să prevadă expres drepturile concretizate în sporurile salariale, norme care să fie aplicabile situațiilor de fapt alegate de recurente. Cu alte cuvinte, art. 29 alin. 3 din Legea nr. 188/1999 are aplicabilitate în măsura în care au aplicabilitate normele speciale ce concretizează sporuri sau prime datorate pentru drepturi recunoscute în situațiile concrete alegate de către recurentele - reclamante.
Sporurile de mobilitate și de confidențialitate pentru profesia de consilier juridic sunt prevăzute expres în ce condiții se acordă, respectiv art. 60 alin. 1 și 2 din Statutul profesiei de consilier juridic din 06.03.2004: " (1) Pentru activitatea sa profesională consilierul are dreptul la o remunerație de bază, stabilită prin negociere pentru consilierul juridic ce are statut de salariat, sau conform legilor speciale pentru cel numit în funcție. (2) Deosebit de remunerația de bază astfel stabilită, în considerarea specificului muncii și a importanței sociale a serviciilor profesionale, în temeiul art. 25 și 26 din Legea nr. 53/2003, cu modificările ulterioare, consilierul juridic poate negocia prestații suplimentare în bani reprezentând clauza de mobilitate și clauza de confidențialitate".
Așadar, textul de lege mai sus-citat prevede, pe de-o parte, că remunerația de bază este stabilită fie prin negociere, dacă consilierul juridic are statutul de salariat, fie prin legi speciale dacă este numit în funcție.
Așa cum se observă, recurentele - reclamante intră în cea de a doua categorie, acestea având calitatea de funcționari publici și, ca atare, potrivit Legii nr. 188/1999 republicată, au fost numite în funcție.
Ca atare, sporurile solicitate, de mobilitate și de confidențialitate, trebuie să fie prevăzute expres în lege.
Este adevărat că art. 46 din Legea nr. 188/1999 prevede ca obligație a funcționarilor publici de a păstra confidențialitatea în legătură cu faptele, informațiile sau documentele de care iau cunoștință în exercitarea funcției publice. Însă, această obligație de confidențialitate nu se obiectivează într-o normă de referință, care să prevadă un spor salarial pentru această obligație de serviciu.
Or, art. 31 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 republicată prevede că funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii. În acest sens, aliniatul 2 al art. 60 din Statutul profesiei de consilier juridic, citat mai sus, prevede, atât pentru clauza de mobilitate, cât și pentru cea de confidențialitate, că trebuie, pentru a beneficia de aceste clauze, să existe o negociere și, implicit, un acord comun între angajator și angajat, în cazul de față recurentele - reclamante.
Instanța constată, pe de-o parte, că normele din Legea nr. 188/1999 republicată fac trimitere la normele de referință, speciale, care, în cazul de față în raport cu drepturile concret solicitate de recurente, sunt prevăzute în art. 60 alin. 2 din Statut.
Din acest punct de vedere, instanța constată că nu sunt îndeplinite condițiile exprese prevăzute de textele mai sus-citate, în sensul în care nu a existat o negociere și, implicit, un acord comun între recurentele - reclamante, pe de-o parte, și angajatorul intimat, pe de altă parte.
În lipsa unei astfel de condiții, strict și expres prevăzută de lege, este evident că simpla solicitare formulată de recurentele - reclamante de obligare a intimatei la acordarea acestor drepturi nu poate fi primită, tocmai pentru că Statutul profesiei de consilier juridic impune, la aliniatul 2 al art. 60, această condiție și, implicit, a rezultatului ei.
Pentru toate aceste argumente, reținând și argumentele invocate în hotărârea atacată de instanța de fond ca fiind corecte juridic, instanța va dispune respingerea recursului formulat de reclamante.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul reclamantelor, domiciliată în Târgu M, B-dul 22 2.. 11,. 2 județul M și, domiciliată în Târgu M, B-dul 22, 2.. 40,.11, județul M împotriva sentinței civile nr. 297/06.05.2008 a Tribunalului Mureș, dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10 iunie 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat - | Judecător, | Judecător, Pt. fiind în concediu de odihnă, semnează Președintele instanței |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
2 exemplare
19.08.2008
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
